Am fost întrebat repetat care ar fi cărțile bune privind Istoria Românilor.
Este o întrebare grea și la care am chibzuit mult.
Răspund acum în primul rând privind Istoria Veche a Românilor, cu două lucrări ce mi se par fundamentale pentru a înțelege și istoria noastră, și ce înseamnă a fi Român:
Istoria literaturii dacoromane, scrisă de marele, extraordinarul și infinit de puțin apreciatul geniu și patriot Mihail Diaconescu.
Lucrarea este o sinteză enciclopedică a izvoarelor istorice și a adevărurilor istorice punctate cândva de Părintele Ioan G. Coman, Mitropolitul Nestor Vornicescu, scriitorul Artur Silvestri, marele patriot Hristu Cândroveanu etc. Lucrarea are foarte puține (și cu adevărat minore) greșeli, dar cuprinde foarte mult adevăr istoric esențial, de lipsă în uriașa majoritate a scrierilor despre începuturile Neamului Românesc.
Este o lucrare absolut esențială pentru cei care vor să cunoască Istoria Veche a Românilor.
Este o lucrare absolut esențială pentru cei care vor să înțeleagă sufletul Neamului Românesc.
Patericul românesc, scrisă de marele patriot și cel între sfinți părintele nostru Ioanichie Bălan.
Lucrarea este un tezaur neprețuit al Sfinților Neamului Românesc.
Deși tezaurul cuprinde chiar și sfinți din ultimele secole, este esențială în primul rând pentru a înțelege și începuturile, și continuitatea Românilor: în, prin, întru și pentru Biserica lui Christos Iisus.
Extra Ecclesiam nulla salus (în afara Bisericii nu este salvare/mântuire), spunea Sfântul Ciprian al Cartaginei – și întreaga Biserică i-a dat dreptate.
Extra Ecclesiam nulla Natio Romana, adică În afara Bisericii nu există Națiune Română, spunem noi, în fața mărturiei clare a Istoriei: prin Biserică s-a format Neamul Românesc, toți cei care au rămas ai Bisericii au rămas Români, cei care au căzut din Biserică au ieșit și din Neamul Românesc.
Patericul românesc este o lucrare fundamentală pentru înțelegerea acestui adevăr, și a multor alte adevăruri (de obicei ascunse ori pur și simplu necunoscute de autorii lucrărilor de istorie românească).
Desigur, mai sunt și cele patru volume ale lucrării numite, familiar, Fontes, adică Fontes Historiae Daco-Romanae, despre care am vorbit repetat și pe care le-am oferit cititorilor și în format pdf.
Aș mai adăuga aici patru lucrări prețioase pentru istoria noastră, chiar dacă nu sunt (neapărat sau integral) de Istorie Veche.
Romanitatea românilor. Istoria unei idei, de Adolf Armbruster. Ușor pedantă, față de cele două lucrări de mai sus și cu unele lipsuri, cartea este totuși foarte folositoare din multe puncte de vedere. Merită citită și, pentru cine poate, avută în bibliotecă.
Românii în secolul al XIII-lea. Între cruciată și imperiul mongol, de Șerban Papacostea (se găsește și în forma Românii în secolul al XIII-lea : între cruciată și imperiul mongol). Cred că această lucrare este esențială pentru o viziune mai adevărată asupra Istoriei Medievale a Românilor.
A treia lucrare a apărut de-a lungul vremii sub mai multe titluri, precum „Originea și conștiința națională a Aromânilor” sau „Geneza și evoluția conștiințe naționale la macedoromâni”, sub toate titlurile fiind munca aceluiași autor, Constantin Papanace.
În sfârșit, mai consemnăm aici lucrarea Studii istorice asupra Aromânilor din Peninsula Balcanică de Ioan Caragiani (aici o versiune pdf din 2002).
Ultimele două lucrări sunt foarte folositoare pentru o vedere mai largă asupra istoriei noastre, nu mărginită (după cum doresc forțe străine anti-românești) la, cel mult, Românii dintre Tisa și Nistru.
Desigur, sunt și multe alte lucrări și mulți alți autori care merită amintiți, dar aceste lucrări constituie un foarte bun început.
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 
Dacă tot veni vorba de aromâni, găsiţi mai jos o copie a culegerii de documente „Românii de la sud de Dunăre” (lucrare coordonată de prof. Stelian Brezeanu şi dr. Gheorghe Zbuchea); conţine documente din secolul IV d. Hr. până în 1996.
Lista documentelor o găsiţi la pagina 63.
Carte nu este scanată de mine.
Link: https://mega.nz/file/3DYDgBKK#cSMsYaTU4t19_NhM_Y4n9faE3nyZ7WEDEkIwtLe1RZU
ApreciazăApreciază
Doamne ajută!
Se practică mult falsificarea prin simplificare.
De pildă, egalitatea între a fi cineva într-o grupare masonică și a fi masonic ceva făcut de acela. E ca și când ai spune că dacă cineva este în Ortodoxie și fură a făcut o hoție ortodoxă…
În realitate, mulți intră în grupările masonice „de modă” sau „de silă”, dar fără să promoveze ceva semnificativ din doctrina grupării. Desigur, sunt și unii care o promovează. Deci, trebuie văzut de la caz la caz, fără generalizări pripite, fie ele pozitive sau negative.
Un exemplu este Nicolae Bălcescu, intrat în Masonerie din naivitatea de a crede în propaganda „idealului de libertate, egalitate și fraternitate”. Doar că atunci când a avut de ales între politica anti-românească a „fraților” și Românitate, a ales-o pe aceasta din urmă; motiv pentru care a fost omorât în chinuri, în ani de zile de chinuri, de acei „frați”.
O parte din opera lui N.B. poartă o puternică influență masonică, alta este covârșitor patriotică și mult mai corectă.
Ține, deci, de discernământul fiecăruia să cearnă toate, după cum a poruncit Duhul Sfânt (1 Tesaloniceni 5.21).
În ceea ce privește „Fontes” este și mai ușor, căci afirmațiile din comentariile academice se pot confrunta direct cu izvoarele.
Mie mi se pare una dintre cele mai bune lucrări românești de istorie.
ApreciazăApreciază
Să o luăm pas cu pas.
1. Pot fi multe pricini. De pildă, multe loje de la noi sunt asociații de afaceri sau cluburi cu ritual mistic (despre care participanții cred că este doar o formalitate romantică sau, oricum, nimic problematic). De asemenea, mulți neștiutori au fost „distinși” cu „distincții” care erau însemne masonice fără să aibă habar despre ce este vorba. Etc. Adică există mulți factori umani ce intervin (a se vedea și scrierile lui Rudyard Kipling pe temă, care arată felul în care masoneriile erau un fel de asociații de ajutor reciproc în care scopurile oculte inițiatice cam dispăruseră). Nu vreau să dau aici nume, dar cunosc cazuri de oameni care sunt „frați” deși au un nivel de inteligență extrem de căzut și un prestigiu de infractori (ceea ce, teoretic, este incompatibil cu apartenența la respectiva organizație). Etc. Adică între teorie și fapt sunt multe deosebiri. Omul strică totul. Paradoxal, este și un avantaj, pentru că omul strică până și sistemele rele eficiente.
2. ”Cât de naiv…”? Atât de naiv încât să crezi, de pildă, că statul și politicienii îți vor binele; și că pentru binele tău te închid în casă, îți pun mască pe față, te țin în rânduri ca pe vite, te controlează și te vaccinează etc.
După cum s-a văzut, sute de milioane, dacă nu miliarde de oameni au fost „atât de naivi”.
Și nu e doar „naivitate”, ci și lipsă de informare.
După ce am amintit la o emisiune tv că nu poți fi și ortodox și mason, m-am trezit cu mai mulți masoni FOARTE MIRAȚI de afirmația mea. Și a trebuit să explic, iar și iar, lucruri ce pentru noi, care suntem informați, par evidente. Dar pe care ei nu le știau, căci zona respectivă (teologică, istorică) nu intrase în preocupările lor (ei fiind oameni foarte muncitori, dar și foarte specializați…).
3. Despre problemele afirmațiilor de tip „noi suntem așa” (voi care?), ori despre alte asemenea am mai vorbit și mai ales scris, inclusiv pe acest site. Un exemplu vechi (și) aici: https://neamulromanesc.wordpress.com/opinii-si-atitudini/mihai-andrei-aldea-filonul-de-aur/
4. Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sau Constantin Brâncoveanu chiar au avut academie… Dar nu ca cele de astăzi! (un exemplu aici: https://mihaiandreialdea.org/2023/12/13/despre-invatatul-acasa-si-la-manastire/)
5. Greșeli au făcut și cei mai mari sfinți (să avem grijă să nu cădem într-un purism eretic, a se vedea și Canoanele 114 și 115 Cartagina 419, pecetluite de toate sinoadele ecumenice care au urmat). Dar, într-adevăr, nu au făcut „compromisuri majore” din punct de vedere teologic (deși unii puriști/zelotiști i-ar declara eretici și „s-ar îngrădi de ei” pentru pogorăminte pe care Biserica le-a îngăduit).
Așa sunt Constantin cel Mare, Iustinian cel Mare, Ștefan cel Mare, Daniil Sihastrul și mulți alții.
ApreciazăApreciază
Dumnezeu să te călăuzească!
ApreciazăApreciază
Oare? Recitind comentariile, unde ar fi contradicția?
ApreciazăApreciază
Înțelegi total greșit.
Masoneriile sunt o răutate și apartenența la ele este o greșeală.
Dar asta nu înseamnă că tot ce face un mason este masonic!
Este ca și cum ai spune că tot ce face un ortodox este ortodox!
În realitate, chiar și cei mai dedicați masoni sau ortodocși fac fapte ce contravin credinței lor. Și trebuie avut discernământ, trebuie cernut între ceea ce au făcut bine și ce au făcut rău.
Ce este așa de greu de înțeles?
ApreciazăApreciază
Este o gândire falsă (sofistică), neortodoxă și foarte primejdioasă.
Se previne împotriva ei și în Pateric, încă.
Este gândirea pe care o aveau Evreii, până și Apostolii, față de Samarineni.
Samarinenii erau în fel de masoni, adică se închinau, cei mai mulți, „la ce nu știau”. Ca urmare, Evreii (și mai ales Fariseii și Zeloții) îi vedeau ca 100% răi și spurcați, credeau că „nu se mai poate socoti că fac ceva bun”.
Cu femeia samarineancă, și nu numai, Mântuitorul le arată Apostolilor în particular și radicalilor în general cât greșesc.
Adevărul este că și în cădere omul pe Dumnezeu Îl caută. Și dacă nu știi să vezi binele din omul căzut nu îl vei putea în veci ajuta să se ridice.
ApreciazăApreciază
Confunzi grav lucrurile.
Se înșeală crezând că fac bine intrând în structuri para-religioase și religioase străine.
Dar nu se înșeală atunci când cred că e bine să se spele pe dinți și se spală; au dreptate când cred că e bine să mănânce sănătos și mănâncă sănătos etc.
Ceea ce spui este înșelare, iar din punct de vedere logic se numește sofism. Tu pretinzi că dacă se înșeală în unele privințe se înșeală în toate privințele. Se pare că ai uitat și Noul Testament, și Patericul, și alte scrieri fundamentale.
Dacă în omul rătăcit, întors împotriva lui Dumnezeu, nu există nimic bun, atunci Fiul nu se întrupa. A crede că un om înșelat este un demon e o rătăcire foarte rea.
Dimpotrivă, Apostolii s-au dus la cei mai înșelați și rătăciți dintre oameni, chemându-i la Lumină în temeiul a ceea ce mai aveau bine în ei.
De pildă, Sfântul Apostol Pavel în Areopag: vorbește unor oameni crescuți în pedofilie (efebie) și curvie, în beții și orgii, în închinare la demoni. Și totuși, iată, găsește ceva bun în ei: faptul că cinstesc – la nivelul lor, jalnic, dar o fac – și pe Dumnezeul Cel Necunoscut, adică pe Adevăratul Dumnezeu.
Astăzi cei aflați în radicalism l-ar crede căzut pe Apostolul Pavel pentru că a găsit ceva bun în Atenieni. Dar așa a înființat Biserica din Atena, Însuși Dumnezeu lucrând împreună cu el.
ApreciazăApreciază
Dragul meu, eu fac exact ce trebuie. Din păcate, ești prea pătimaș pentru a înțelege. Și ajungi la atacuri la persoană.
În cazul de față, nu există un „subiect principal”. Ai plecat de la o temă („Cele mai bune lucrări despre Istoria Veche a Românilor”) și ai ajuns la masoni.
Mai mult, faci o confuzie eretică între păcat și păcătos, între patimă și pătimaș.
Păcatul sau patima sunt rele. Punct.
Păcătosul sau pătimașul au și rele, și bune. Punct.
Problema ta este că nu înțelegi această distincție elementară.
Ceea ce e foarte grav!
ApreciazăApreciază
Afirmi
„Nu vorbim de oameni de rând, vorbim de oameni, care sunt la putere, și ar trebui să ne ghideze, nu să ne omoare spiritual.”
Această afirmație este o absurditate.
1. Nu „masonii sunt la putere”, așa cum nu „ortodocșii conduc Patriarhia Română”. Sunt niște masoni care sunt la putere, câțiva. Sunt niște ortodocși care conduc Patriarhia Română, cândva. A generaliza excepțiile este rătăcire.
2. Nu ai precizat nicio clipă că vrei să discuți despre masonii care sunt la putere. A invoca acest lucru drept argument este absurd și ne-etic.
3. Cei care sunt la putere sunt cei pe care poporul îi ține la putere. Dacă poporul alege altceva, conducătorii se schimbă. Dar în 1990, și repetat după aceea, poporul a ales Comuniștii în locul patrioților. Și aici e rădăcina problemelor.
ApreciazăApreciază
Zici,
„Ceea este da, da și ceea ce este nu, nu.”
Așa, și?
Precum sectanții, citezi fără să înțelegi.
Ți-am explicat repetat, dar fugi de adevăr.
Iată, din nou:
Masoneriile sunt rele.
Masonii fac rău fiind în masonerii.
NU tot ce fac masonii este rău.
Sau, ca exemplu:
Biserica lui Dumnezeu este calea spre mântuire.
Ortodocșii fac bine fiind ai Bisericii lui Dumnezeu.
NU tot ce fac Ortodocșii este bine.
Acum, măcar, înțelegi?
Dacă nu, recitește de câteva ori.
ApreciazăApreciază
Văd că nu ești de acord cu adevărul. Doar că nu ai argumente, ceea ce este foarte grav; că nu gândești logic, ceea ce este și mai grav. Dar cel mai grav este că nu încerci să încerci să înțelegi ce ți se spune. Și, ca urmare, te adâncești în tulburare, în agresivitate, în rătăcire. Ai ajuns, repetat, la atac la persoană. Ar trebui să te oprești, să te liniștești și să recitești.
Îți repet, spre binele tău:
1. Nu mă contrazic deloc, susțin EXACT aceleași lucruri în această privință. Doar că tu amesteci lucruri diferite și pretinzi să fie tratate la fel.
Dumnezeu urăște păcatul, dar iubește pe păcătos. La fel fac și eu, precum Stăpânul. Iar tu te înverșunezi împotriva lui Dumnezeu și a mea, proclamând că păcătosul trebuie urât.
2. Fac exact ceea ce am spus totdeauna că trebuie făcut: ascult de Dumnezeu.
Care a spus să urâm păcatul, dar să avem milă și dragoste față de cel căzut.
3. Confunzi verticalitatea cu simplificările mincinoase.
Aici trebuie să spun că pare că ai o problemă gravă, personală. Ți-am explicat REPETAT lucruri foarte clare, ți-am citat Cuvântul lui Dumnezeu, iar tu pari să nu înțelegi nimic, sau să înțelegi pe dos.
Ai o problemă gravă, pentru că eu îți spun ce învață Dumnezeu, iar tu te contrazici fanatic. Ba chiar începi să mă ataci pe mine…
Liniștește-te, ia-ți timp de gândire, rugăciune, învățare.
Nu te face episcop, nu te face mărturisitor, câtă vreme nu înțelegi părți elementare din Învățătura de Credință.
ApreciazăApreciază
Realizezi că în tot acest comentariu nu ai niciun argument la subiect?
Poți măcar să încerci să explici scurt și limpede ce vrei?
ApreciazăApreciază
Hai să vedem adevărul!
Discuția – sau încercarea de discuție – a început cu întrebarea ta
„Cum facem cu adevarul istoric scris de oamenii care fac sau au facut parte din Academie?” (Enea Ionuț, 26.01.2024, 11:00 p.m.)
Substratul întrebării fiind că aceștia ar putea să fie masoni.
La această întrebare am răspuns prin apelul la Învățătura lui Dumnezeu (I Tesaloniceni 5.21). Și cu îndemnul de a nu face confuzia între apartenența unei persoane la o grupare și un fapt sau o creație a acelei persoane (care fapt sau creație poate fi 100% în contradicție cu apartenența sau 100% în consens ori la orice gradație între aceste două extreme).
Atât întrebarea, cât și răspunsul, s-au referit la ceea ce au scris (făcut) oameni care ar putea să fi fost (să fie) masoni.
De aici a început alunecarea, pentru că repetat ai
1. Pretins că dacă cineva este mason tot ce face este rău și masonic.
2. Pretinsă că este o contradicție între a spune că masoneria este rea (masoneriile sunt rele), dar nu este rău tot ce face un mason.
Am încercat repetat să te învăț distincția elementară între o patimă, un păcat, respectiv o apartenență rea, și ceea ce este și face omul respectiv. Am încercat repetat să îți arăt că un om păcătos, pătimaș, poate avea multe lucruri bune.
Pentru aceasta ți-am oferit, alături de mai multe pilde, surse ortodoxe fundamentale: Sfintele Scripturi, Patericul, Canoanele Sinoadelor Ecumenice.
Cu toate acestea, fără niciun argument, ai ținut-o într-una cu aceleași idei. Mai rău, ai trecut la atacuri la persoană – ceea ce este nedemn pentru orice om, cu atât mai mult pentru un Creștin.
Totul cu o logică strâmbă și pretexte stranii.
Ca să dau un singur exemplu, azi, la ora 4:02 p.m. ai afirmat
„Dumneavoastră ați început a fi agresiv , prin comentariul „purism eretic”. Nu există așa ceva în cazul de față.”
În realitate, expresia „purism eretic” a fost folosită de mine în comentariul din 29.01.2024, ora 12:41 p.m., în următorul context:
„5. Greșeli au făcut și cei mai mari sfinți (să avem grijă să nu cădem într-un purism eretic, a se vedea și Canoanele 114 și 115 Cartagina 419, pecetluite de toate sinoadele ecumenice care au urmat). Dar, într-adevăr, nu au făcut „compromisuri majore” din punct de vedere teologic (deși unii puriști/zelotiști i-ar declara eretici și „s-ar îngrădi de ei” pentru pogorăminte pe care Biserica le-a îngăduit).
Așa sunt Constantin cel Mare, Iustinian cel Mare, Ștefan cel Mare, Daniil Sihastrul și mulți alții.”
Oricine citește contextul poate vedea că nu există niciun fel de agresivitate în el.
Îndemnul „să avem grijă să nu cădem într-un purism eretic” este făcut
a) la general (deci valid și pentru cel care a scris, și pentru absolut orice cititor)
b) este un îndemn la pază, grijă, trezvie
c) nu cuprinde nici vreo acuzați, nici vreo adresare la persoană etc.
De pildă, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan spune
„Fiilor, păziți-vă de idoli.” (I Ioan 5.21)
După logica ta, Ionuț, ar însemna că Sfântul Apostol Ioan, aici, „a început să fie agresiv”. Nu, este un păstor ce îndeamnă oamenii să se păzească de o amenințare. Într-un asemenea îndemn nu este agresivitate, ci grijă părintească.
Sau, iată, Sfântul Apostol Petru spune
„păziți-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâți de rătăcirea celor fără de lege, să cădeți din întărirea voastră” (II Petru 3.17)
Asta înseamnă că Sfântul Apostol Petru este agresiv când spune asta? Nici vorbă! Este o prevenire părintească, un îndemn la păzirea de anume ispite.
Acestea sunt lucruri elementare, țin de cel mai fundamental bun-simț.
Tot de cel mai elementar bun-simț este să îți dai seama că și un păgân, un eretic, un mason etc. pot face lucruri bune.
Dacă mama ta are un atac de inimă și doctorul care o salvează este musulman, înseamnă că a făcut un lucru rău când ți-a salvat mama?
Dacă ești acuzat pe nedrept de o infracțiune, și martorii care spun adevărul, salvându-te de la o pedeapsă nedreaptă, sunt masoni, înseamnă că au făcut un lucru rău spunând adevărul?
Dacă un copil se îneacă și un adventist sare să îl salveze și îl scoate la mal, înseamnă că a făcut un lucru rău salvând copilul?
Desigur, la toate aceste întrebări răspunsul este: au făcut bine!
Au făcut bine salvându-ți mama, salvându-te pe tine sau salvând copilul.
Ceea ce nu înseamnă că tot ce fac ei este bine; și nu înseamnă că sunt bune Islamul, Masoneria sau Adventismul.
La fel, faptul că un scriitor are o anume apartenență politică sau religioasă nu garantează calitatea, respectiv minciuna sau adevărul scrierilor sale.
În scrierile unor Mihail Kogâlniceanu sau Nicolae Bălcescu (amândoi masoni) sunt și lucruri bune, și neadevăruri, și minciuni.
Sunt lucruri bune – precum faptul că Ștefan cel Mare a ctitorit biserici, că Mihai Viteazul a făcut bine unind Țările Române etc.
Sunt neadevăruri, pentru că unele informații crezute atunci adevărate s-au dovedit, în urma unor noi descoperiri, a fi false.
Sunt și minciuni, pentru că în unele locuri au introdus ideile masonice pe care le aveau.
Dar, atenție, așa se întâmplă cu cei mai mulți dintre oameni!
De aceea Sinoadele Ecumenice previn că și sfinții au păcate, și osândesc erezia de a crede că sfinții sunt fără de păcat!
Ca urmare, atunci când vrem să găsim adevărul, după cum spun Sfinții Părinți, nu căutăm la chipul oamenilor.
Adică nu îi judecăm pe ei și după cum ni se pare că sunt ei hotărâm că este și ce spun ei.
Căci de multe ori s-a întâmplat, după cum se zice, ca gura păcătosului să grăiască adevărul.
Avem și un sfânt ce a primit bună învățătură, de la Dumnezeu, printr-o prostituată.
Iar în Maria Egipteanca de nu era și ceva bun – dincolo de patimile sale multe și grele – nu ar fi avut răsunet chemarea lui Dumnezeu și nu ar fi ajuns la sfințenie.
Acesta este răspunsul meu.
Dacă tu, în discuția de față, ai primit alt răspuns decât acesta, de la draci este.
ApreciazăApreciază
Înțeleg ce spui.
O să precizez, întâi, că poziția lui Neagu Djuvara a fost una personală, nu una dictată de loji.
Se poate vedea asta din faptul că feluriți masoni au opinii istorice foarte diferite, pe care le susțin pătimaș.
Am învățat să nu mă uit „la fața omului” (cum spun Sfinții Părinți), ci să mă uit la ce spune sau face și măsor cu dreptarul Adevărului. Ce e bun păstrez, cele rele ducă-se!
ApreciazăApreciază
Trebuie să accepți să vezi binele și în ei, altfel cazi în altă extremă (ne-ortodoxă).
Încearcă să înțelegi că Dumnezeu vede toată spurcăciunea noastră și nu se scârbește de noi, ci vede puținul bine din noi și încearcă să ne ajute să-l creștem.
La fel este cu toți oamenii.
Da, Masoneria este rea.
Da, apartenența la masonerii este rea.
Dar și masonii sunt oameni, la fel ca bețivii, ca certăreții etc. Fiecare cu patima lui.
Pentru că văd asta și nu judec omul, nu-l osândesc, ci lupt să îl ajut, m-a binecuvântat Dumnezeu să am multe sute de oameni veniți la Ortodoxie (inclusiv din masonerii).
Vezi acest material, poate te ajută să înțelegi această învățătură ortodoxă:
https://mihaiandreialdea.org/2024/01/20/despre-nedreptatea-lui-dumnezeu-i/
ApreciazăApreciază
Da, știu ce vrei să spui. La fel este și la alții.
Printre altele, am în lucru o carte, „Otrăvirea Istoriei Românilor”. Dacă vrea Dumnezeu să o termin, o să găsești acolo multe asemenea rătăciri, dar și răspunsul la ele.
ApreciazăApreciază
Scuze, până ajung să aprofundeze textele propuse am o întrebare, care a fost limbă de cult folosită de daco-romani de-a lungul timpului până în secolul XIII?
ApreciazăApreciază
În Antichitate, Traco-Romanii au folosit latina ca limbă de cult, greaca veche ca limbă de cultură.
ApreciazăApreciază