Acest blog este dedicat României Străvechi, acelei trăiri, istorii, culturi româneşti de demult. Pentru mulţi doar o amintire. Pentru foarte mulţi doar un prilej de închipuiri mult îndepărtate de adevăr, sau de construire a unor minciuni (uneori profund rasiste, pline de ură şi răutate). Pentru mine România Străveche este un fel de a fi.
Port în mine chipul străbunilor. Pe cel trupesc, atât cât l-am cunoscut. Pe cel sufletesc, pe care îl ştiu mai bine şi până mult mai departe.
Şi trăiesc moştenirea lor. Vie. Ducând-o mai departe. Aşa cum pot şi sunt.
Departe, desigur, de perfecţiune. Dar ştiind că fac ceea ce pot. Că, între hotarele priceperii şi puterii mele, îmi fac datoria.
În cunoaşterea moştenirii străbune şi în trăirea ei am găsit multă frumuseţe, multă bogăţie. Pe care o împărtăşesc celor care o vor.
Sunt încredinţat că nimeni nu trebuie silit să primească o anume moştenire. Chiar dacă este a părinţilor lui, a bunicilor şi străbunicilor lui. Ca urmare, nu mă gândesc să impun cuiva această moştenire. Aşa cum resping orice încercare de a mi se impune alta, fie drept cea a străbunilor, fie drept „mai bună”.
This blog is dedicated to the Ancient Romania, to that Romanian emotion, history, and culture of yore. To many it is just a memory. To even more yet, it is only a reason to jump to conclusions that have nothing to do with the truth, or to concoct various lies (some profoundly racist, full of hatred and malice) . To me, Ancient Romania is a way to be.
I carry within myself the image of my ancestors. The physical one, to the extent I came to know it. The spiritual one is the side I know be#er and more deeply. And I live their heritage. It is alive and present. I live it by carrying it on, through what I can and what I am. Far from perfection, of course, yet aware that I do what I can, and that, within the limits of my understanding and abilities, I carry out my duty.
In learning about the ancient heritage and by experiencing it, I discovered a lot of beauty, a lot of wealth. I share it with those who would have it.
I firmly believe that nobody should be forced to accept an inheritance, even if it did belong to his parents, grandparents and great-grandparents. Therefore, I do not intend to impose this legacy unto anyone, the same way I reject any a#empt to have another one imposed unto me, whether packaged as the alleged legacy of my ancestors or as „better”.
Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 