Prostia care smintește. Ursul este o fiară ce trebuie ținută sub control

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

PROSTIA CARE SMINTEȘTE

URSUL ESTE O FIARĂ
și trebuie ținut sub control

Urs brun (Ursus arctos) în iarnă1

Mă trag dintr-o familie care a cunoscut și iubit totdeauna sălbăticia, cu respectul și prudența necesare.
Străbunicul meu a bătut codrii și munții României antebelice, apoi a făcut cu familia ocolul României Mari pe bicicletă în 1921; prima asemenea acțiune din istorie.
În vremea în care Administrația Bisericească încă nu impusese erezia interzicerii unor slujbe în capele, mânăstiri sau schituri, străbunii mei se căsătoreau adesea în câte un schit din creierii munților. Slujba fiind uneori făcută de un sfânt – precum Părintele Mihail Bădilă de la Schitul Peștera Ialomicioarei.
Deși am crescut la oraș, am avut fericirea de a merge prin păduri și munți cu părinții din pruncie. Plus de a lucra pământul, căci tata a avut mereu grijă să avem „un petic de grădină” pe care să îl muncească și să îl muncim.

Ca urmare, am cunoscut multe vietăți de mic, printre acestea fiind și ursul carpatin (Ursus arctos arctos, ca denumire generală, subspecia carpatină nefiind încă recunoscută oficial).
Oierii noștri sunt primii care sunt în contact cu ursul, mai înainte de vânători; poate doar pădurarii din Carpați să îi egaleze, mai ales în ultimii ani.
Iar oierii noștri aveau din bătrâni o lege: să lași ursul să își ia partea sa, adică o oaie sau cel mult două pe an. Dacă lua mai mult, se numea urs nărăvit și trebuia doborât.
Aceeași gândire se poate (sau se putea) găsi și la sătenii din locurile cu urși: își au și fiarele acestea partea lor din ceea ce paște pe islaz (pășunea sătească de obște).

Și această gândire a Românului față de fiare (căci și lupul intra în aceeași lege) lămurește de ce ursul, nimicit în toată Europa zis ”civilizată” a rămas peste vremuri în Carpați.2
Ca și vulturii, ca și lupii sau alte asemenea vietăți, urșii au fost nimiciți doar acolo unde a existat prea mult interes „modern”. Acolo unde negustorii germani, mai ales, aveau de făcut bani pe seama vietăților din România – ce-i drept, profitând de snobismul corupt al clasei politice, nimic nou.

Însă în zilele noastre acest echilibru este rupt.
Este rupt din pricina acelorași rasiști, care vin să facă legea în România.
Ei nu văd, nu vor să vadă, că Românii au păstrat vietăți nimicite în Vest și în alte părți.
Ei nu văd, nu vor să vadă, Legea Românească prin care au fost ocrotite de Români vietăți măcelărite de alții.
Ei nu văd, nu vor să vadă, felul în care omul și fiara au putut coexista, uneori violent, majoritar pașnic, în Carpați, în Câmpia Română, pretutindeni unde Românii au avut un cuvânt de spus.
Ei nu văd, nu vor să vadă, felul în care corupția politică determină apariția și acutizarea conflictelor dintre urs și om.3

În rătăcirea lor, promovată agresiv și stupid prin incultura de internet și irealitatea virtuală, mulți dintre ei pretind că urșii au dreptul să atace, să mutileze și să omoare oameni.
La fel cu dușmanii Amendamentului al 2-lea din SUA, și ei fac asta în timp ce sunt protejați de atacurile acestor fiare dacă au vreodată de-a face cu ele. Ei au dreptul să fie apărați de urși, Românii obișnuiți, nu.

Unul dintre cele mai absurde pretexte este că „în pădure (la munte) ursul este la el acasă”. De parcă au consultat actele de proprietate ale urșilor și au constatat că aceștia au hrisoave de la Basarab I sau chiar de la Sfântul Constantin cel Mare!
Asta cu toate că urșii se plimbă de colo-colo, preluând mereu noi teritorii, adesea prin forță4.
Asta cu toate că oamenii sunt mai puțini în România decât erau acum treizeci și șapte de ani.
Asta cu toate că „țările civilizate” din care provine ideologia în cauză au incomparabil mai puțini urși decât România!!!

Ca exemplu, Suedia și Norvegia, împreună, au de trei ori mai mult spațiu sălbatic decât România, și au de patru ori mai puțini urși decât România!
Ceea ce înseamnă că Suedia și Norvegia au, în proporție, de douăsprezece ori mai puțini urși decât România!5
Dar, cu tot rasismul, dau Românilor lecții pentru ocrotirea urșilor

Ursul se extinde tot mai mult.
Fenomenul ar fi benefic și de laudă dacă s-ar desfășura în spații naturale potrivite pentru urs.
Din nenorocire, ursul se extinde în dauna teritoriilor agricole deja scăzute ca suprafață și întreținute cu multă jertfă de oamenii prea puțin ajutați de stat.
Din nenorocire, ursul se extinde în dauna gospodăriilor.
Și, atenție!, se se extinde în dauna unor localități străvechi!

De exemplu, atacurile urșilor în Sălătrucu au avut ca țintă gospodării dintr-o localitate atestată de aproape 600 (șase sute!) de ani!
De exemplu, atacurile urșilor în Boișoara au avut ca țintă gospodării dintr-o localitate atestată de PESTE 600 (șase sute) de ani!
De exemplu, atacurile urșilor în Titești au avut ca țintă gospodării dintr-o localitate atestată arheologic din vremea Dacilor, a Daco-Romanilor și StrăRomânilor, adică având PESTE 2000 (două mii) de ani!
Toate aceste localități fiind, atenție!, cu populația în scădere (deci nici vorbă de extindere pe „teritoriul ursului”).

Sunt doar trei exemple ce arată foarte clar atât că urșii invadează noi teritorii și vin peste oameni, cât și faptul că mijloacele de apărare pasivă nu funcționează!

Pentru că în mod repetat urșii au trecut peste garduri de zid, peste linii și garduri electrice, peste câinii de pază.

Este de așteptat, pentru că URSUL este o FIARĂ deosebit de periculoasă.

Un exemplu ce ar trebui să lămurească pe toată lumea este faptul că un urs brun ucide un leu (mascul) în cel puțin 9 cazuri din 10.
Și oricine înțelege că este extrem de anormal ca leul să intre în gospodărie, trebuie să înțeleagă faptul că este și mai anormal să intre ursul în gospodărie.6

Totuși, în clipa de față, individul pus în funcția de Președinte al României, în numele ong-urilor desprinse de realitate, încearcă să blocheze o lege pentru recoltarea rațională, pentru apărarea localităților de atacurile urșilor.
Nu este o lege împotriva urșilor, dimpotrivă: este o lege care realizează un echilibru între urs și om.

Trebuie să înțelegem realitatea de teroare pe care o trăiesc oamenii de la sate de cel puțin zece ani, uneori de zeci de ani, precum și oamenii din unele orașe din ultima vreme.
Ca exemplu, voi aminti că am cunoscut personal cazuri de pagube produse de urs – de la garduri distruse la miei sau oi ucise – care nu au fost raportate, pentru care nu s-au cerut despăgubiri. Am văzut asemenea cazuri în județe precum Vâlcea, Argeș, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Neamț, Suceava. Și în condițiile acestea, într-un singur an, 2023-2024, au fost aprobate 5126 dosare de despăgubiri pentru pagubele produse de atacurile urșilor7.
În urma acestor atacuri înregistrate s-a constatat că au fost ucise 6275 de oi, miei și berbeci, 2661 de vaci, 432 de porci, 3690 păsări de casă (găini, gâște, rațe, curci etc.) și 2923 de familii de albine.
Este evident că asemenea pierderi, mai ales repetate, aduc oamenii la disperare, la ură față de urs, la măsuri extreme.

Legea este absolut necesară, pentru că în lipsa ei singura apărare pe care oamenii o mai au pentru ei, pentru COPIII LOR, pentru averea lor este… braconajul.
Un braconaj ce nu are ca scop valorificarea animalului, ca în braconajul comun, ci eliminarea unei amenințări, a unei terori permanente, asupra vieții proprii, asupra vieții copiilor și celorlalți oameni dragi, asupra averii – adesea foarte modeste – a oamenilor din zonele vizate de atacurile urșilor.

Zvonurile sunt că se apelează la amestecul de făină cu ghips și boabe de porumb sau grâu, de făină cu sticlă pisată – de asemenea „asezonată” cu boabe sau chiar cu felii de fructe –, la bureți de bucătărie sau de baie sau de spălat mașina îmbibați cu sirop de zahăr sau miere, la bucăți de carne împănate cu cioburi de sticlă, la carne tocată cu antigel și alte asemenea mijloace:
toate producând moartea animalelor în chinuri cumplite!
Foarte dureros fiind și faptul că alături de urșii vizați se întâmplă să consume mâncărurile ucigătoare și viezuri sau alte animale care nu au atacata gospodăriile.

Sunt, metodele amintite mai sus, precum și altele, folosite din disperare.
Disperare produsă de legile aberante zis ecologiste, care transformă România în crescătorie de urși bruni.

Și, mă întorc și atrag atenția: România are proporțional vorbind de douăsprezece ori mai mulți urși decât Scandinavia. Și atrag atenția: specialiștii arată că populația optimă de urși din Românie este de 4000 de exemplare! Ceea ce înseamnă că până și cifrele de tip 6000 de exemplare, masiv subestimative, înseamnă o depășire cu 50% a numărului optim!8
Sau aș putea să aduc aminte de faptul că în Croația cota de vânătoare este de 10% la urs. Ceea ce în România ar însemna în acest an circa 1200-1500 de urși de recoltat după cifrele oficiale9.

Aici trebuie subliniat că până și acel studiu genetic ce pretinde că ar fi în România lui 2024-2025 între 10419 și 12770 urși bruni subestimează radical populația de urs brun din România. Ca singur exemplu, în Județul Sibiu studiul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor pretinde că există 683 de specimene de urs, pe când Direcția Județeană de Mediu Sibiu a consemnat oficial existența a 1319 urși în județ!!! Ceea ce înseamnă aproape de două ori mai mulți urși decât cei anunțați de ministerul în cauză!!!10
Ceea ce, dacă este paradigmatic pentru toate județele11, înseamnă că România avea în 2025, de fapt, între 20000 și 25000 de urși!
Desigur, o asemenea extrapolare are 50% șanse să fie greșită, ceea ce înseamnă că are 50% șanse să fie adevărată. Însă și dacă ar avea doar 10% șanse să fie adevărată, merită riscat?
Oricare dintre aceste cifre înseamnă mult prea mult și mult prea rău!

Ceea ce mulți nu înțeleg este faptul că densitatea mare de urși dăunează urșilor!
Recoltarea anuală este un mijloc important în păstrarea sănătății speciei, în eliminarea cât mai puțin dureroasă a specimenelor bolnave, slăbite, îmbătrânite. De altfel, exact specimenele care produc majoritatea atacurilor12.

Alt lucru pe care mulți nu îl înțeleg – până sunt ei înșiși sau cei dragi ai lor în primejdie –, este cât de cumplite sunt atacurile urșilor.
Pentru a nu intra în scenarii de groază, voi aminti doar faptul că

în ultimii zece ani (2016-2026) au fost raportate cca. 300 de atacuri de urs asupra omului, cu peste 20 de morți, adesea în chinuri cumplite, și un număr proporțional de răniți, unii mutilați pe viață

Ca să nu mai amintim de cele peste 14000 de animale și păsări de casă ucise de urși!

Cine crede că așa ceva este normal, că e normal să avem oameni și animale ucise în chinuri și schilodite, are nevoie de psihiatru13.
Așa cum au nevoie de psihiatru și cei care aleg să ignore faptele amintite mai sus, producând amplificarea problemelor14.
Așa cum au nevoie de psiholog sau psihiatru, după caz, adulții care cred că urșii sunt un fel de jucării vii15.

Iar pentru cei care se folosesc de aceștia pentru că adoră doctrine factual greșite, sau pentru că anumite legi convin unor interese particulare (ce ignoră suferințele uriașe produse de politica lor),
închei cu o cerere care mi se pare de bun simț:

Pentru procentul crescut de atacuri, mutilări și ucideri produse de urși în urma legilor absurde zise de protecție, trebuie să răspundă penal cei care au dat legile prin care urșii se înmulțesc necontrolat.

Mai ales pentru că deși văd efectele cumplite produse de legile lor, nu le îndreaptă.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Am început să scriu acest articol acum câteva săptămâni, pe când CCR încă nu respinsese ”sesizările” neocomuniste ale individului de la Cotroceni16. Acum, fiind respinse, aș putea răsufla ușurat, știind că multe vieți vor fi salvate. Doar că individul în cauză încă are, prin grija mafiei politice, căi de atacare a legii.

P.P.S. Sper ca cititorul să observe faptul că nu am tratat în rândurile de mai sus problematica raporturilor turism (turiști) versus urși carpatini. Extinderea zonelor turistice în mediul sălbatic, deși nu atât de mare pe cât se pretinde în discuții amatoriste, este o realitate (Analiza bonității…, 53-54 ș.cl.). Din păcate, în urma presiunii exercitate în asemenea cazuri, au de suferit aproape totdeauna oameni nevinovați, nu cei care produc în realitate problemele.
Am inclus în bibliografie un șir de raportări de apariții ale urșilor în zona Sibiului, pentru ca cititorul (dornic să cunoască) adevărul să înțeleagă teroarea reală în care trăiesc oamenii din zonele afectate de expansiunea acestor animale. Astfel încât să poată înțelege și faptul că folosirea termenului de teroare sau a altora similari nu este o figură de stil, o exprimare emoțională sau altceva de acest fel: este redarea concretă a realității.
Este evident că mențiunile jurnalistice din bibliografie au, în afară de rostul amintit deja, o valoare de exemplu, completând imaginea de obicei abstractă și idealizată, edulcorată sau eufemistică, din textele oficiale (în care prea des se vorbește atât de mult despre cum ar fi bine încât se acoperă ceea ce se întâmplă concret). Același rost îl au și statisticile clare privind animalele și păsările ucise (adesea în chinuri cumplite) de urșii în expansiune.

Note

  1. Preluare https://pixnio.com/ro/media/maro-urs-ursul-brun-faunei-salbatice-animale, royalty free și modelat cu IA (reducere de albastru și creștere cu 6% a contrastului) spre a reveni mai aproape de imaginea naturală. ↩︎
  2. Cu durere trebuie subliniat faptul – pe care îl consider o evidentă formă de rasism, de obicei inconștient, deci împământenit – că toate studiile sau materialele mai noi (post 1989 și chiar mai vechi) ignoră sistematic observarea și prezentarea relațiilor tradiționale dintre Români și ursul brun. Chiar lucrări altfel de excepție – precum (Pop, 2019), au, ca urmare a tendinței aproape universale din domeniu, reflexul acestei ignorări. Ceea ce aduce uriașe prejudicii eforturilor de armonizare a politicii de ocrotire a naturii – în speță, a ursului carpatin – cu oamenii locului – a căror cultură străveche este evident disprețuită până la anulare. Este unul dintre motivele pentru care am prezentat în bibliografie câteva dintre cărțile lui Ionel Pop, lucrări în care apar sclipiri din cultura străveche amintită. ↩︎
  3. A se vedea, pentru aceste afirmații – mult mai puțin emoționale și mult mai mult concrete decât pare la o primă lectură – atât nota anterioară, cât și descrierea oficială a rasismului de către Organizația Națiunilor Unite la adresa https://www.ohchr.org/en/instruments-mechanisms/instruments/international-convention-elimination-all-forms-racial (ultima accesare 26.06.2026). ↩︎
  4. Există naivitatea de a crede și declara urșii drept „animale teritoriale”. În realitate, ursul are un teritoriu de vânătoare dacă îl poate apăra de alți urși. Altfel un urs mai puternic îl va goni de acolo. Ceea ce îl va forța pe ursul izgonit să își găsească alt teritoriu. Fenomenul de migrare este cu atât mai accentuat cu cât sunt resurse mai mult, respectiv există mai mulți pui. În aceste cazuri unele exemplare, excepțional de puternice, își păstrează teritoriul mai multă vreme, dar în paralel exemplarele tinere se răspândesc în număr semnificativ pe întinderi tot mai mari. Altfel spus, cuceresc noi teritorii sau încearcă să o facă. ↩︎
  5. O să plec întâi de la un fapt important: Guvernul minte public, oferind date contradictorii. Astfel, în Proiectul Carpasit…, patronat de Guvernul Românie, se pretinde că în Carpați (sic!) ar fi „> 7.000 urși”. Exprimarea manipulatoare este un mijloc de acoperire juridică, de vreme ce „mai mult decât 7000” poate să fie orice număr de la 7000.1 până la infinit. Mai departe în text se poate constata că singura cifră, estimativă, este din 2016 (cu o marjă de eroare de peste 10%). În Ursul brun și noi…, se pretinde că „ultima estimare a populației de urs a fost realizată în anul 2016 și a relatat un nr. de 6.300 de indivizi”. Afirmația vine în contradicție cu sursa anterioară, dar și cu Raportul sintetic… oferit de Ministerul Mediului. Aici se afirmă, printre altele, că „în 2022, datele Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor indicau un total de 7.814 urși”, respectiv că estimarea pentru 2025 este de „un minimum de 10.419 indivizi” (Raportul sintetic…, p. 64). Faptul că unele dintre site-urile guverno-ong-iste au o scuză aproape invizibilă (de tipul „Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a UE sau Guvernului”) este total invalidă practic: oamenii citesc și văd partea de sus, unde apar siglele UE și Guvernului României, citesc textul și, evident, în uriașă majoritate nu mai citesc mărunțișurile de la sfârșitul paginii (unde apare ”scuza” amintită). În mod evident ideea remanentă este a girării de către instituții a textului. Ca exemplu sublim de contrazicere, să vedem că în textul oficial numit Rezultate preliminare privind populația de urs brun din România Ministerul Mediului declară că în România „trăiesc între 10.419 și 12.770 de exemplare de urs brun”. Individul de la Cotroceni dă vina pe legiuitori pentru faptul că nu există o numărătoare precisă (care este însă posibilă doar la un număr mic de exemplare), cu toate că asemenea numărători țin de Guvernul României. Care, iată, se contrazice sistematic: acolo unde patronează ong-uri cifrele oferite sunt aproape jumătate din cele oferite de instituțiile de stat. ↩︎
  6. Comparația este necesară datorită raporturilor psihologice dintre imaginea ursului și, respectiv, leului în mentalul colectiv. Ursul este privit, mai ales în zonele cu un contact redus cu acesta, ca simpatic, drăguț, drăgălaș etc. (ceea ce explică și înclinația multora de a hrăni urșii de pe marginea drumului, inclusiv din mână). În timp ce leul este privit, mult mai corect, drept un prădător periculos. Așa cum este firesc să fie privit și ursul brun, fapt care prea des este ignorat. ↩︎
  7. A se vedea Raportul sintetic al studiului privind zonarea managementului speciei urs brun, Ministerul Mediului, București, Noiembrie 2025, p. 64-65. ↩︎
  8. Conform ANAP și INCDS ”Marin Drăcea”, în Anexa Plan de acțiune urs, p. 4. ↩︎
  9. Acum un an se estimau pentru 2024 cca. 13,000 de exemplare urs. Dată fiind natalitatea crescută (4 pui de ursoaică, mortalitate infantilă foarte scăzută), o estimare de 15-18 mii exemplare în 2026 este conservatoare. Făcând un calcul privind cifrele oficiale, de cca. 6000 urși carpatini în 2016 și, respectiv, cca. 12000 urși în 2024, avem la o creștere liniară cel puțin 13500 de urși în 2026 (acestea fiind estimările oferite de presa mai ales internațională), sau la o creștere exponențială peste 14000 de urși bruni (număr ce pare mult mai apropiat de constatările din teren). ↩︎
  10. Cf. (Blaga, 2026 a), (Câmpean, 2026 b) și (Pleșa, 2026 a). ↩︎
  11. Merită menționat faptul că, de pildă, în Bistrița-Năsăud – cf. (Mazilu, 2026 a) – sunt de șapte ori mai mulți decât nivelul considerat optim (adică 1121 față de 156), și, după studiul genetic, ar trebui să aibă cca. 800 de urși, ceea ce este mult sub numărul real, dar fără să atingă procentul de 50%. Ca urmare exemplul dat în test este strict un exercițiu de proiecție și trebuie luat la această valoare. ↩︎
  12. Sunt informații elementare, pe care le are orice persoană care studiază etologia și ecologia ursului. Ceea ce înseamnă că ignorarea acestor informații este intenționată – atât la nivel de ong-uri, cât și la nivel politic, mai ales că necunoașterea legilor etologice și ecologice nu justifică încălcarea lor, nu-i așa? ↩︎
  13. Pentru a nu se crede că invocarea psihiatrului pentru asemenea comportamente și declarații este subiectivă, propunem consultarea unor lucrări de specialitate precum (Buckels, Jones și Paulhus, 2013), (Bandura et alii, 1996), (Bandura, 1999) etc. Se va putea constata astfel că fraza noastră descrie sintetic o realitate tragică. ↩︎
  14. Aici intrând și criminalii care hrănesc urșii din mașină – sau, cu o prostie abisală, chiar în afara mașinii. Deși sunt panouri care avertizează că așa ceva este interzis. Deși sunt oameni uciși sau mutilați cumplit în urma acestor acțiuni. Etc. ↩︎
  15. O referință de specialitate la (Cartmill, 1993). În toate trei cazurile amintite în text nevoia de psihiatru sau de psiholog este o realitate concretă, pe care o constatăm ca atare. ↩︎
  16. Cf. articolului CCR a respins sesizarea lui Nicușor Dan… ↩︎

Scurtă bibliografie selectivă

  1. *** Analiza bonității habitatului ursului brun la nivel național prin prisma dezvoltării socio-economice din ultimul deceniu din România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea” – INCDS, Editura Silvică, Voluntari, 2021
  2. *** Anexa Plan de acțiune urs, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ”Marin Drăcea”, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, Guvernul României, Martie 2018, online la adresa https://ananp.gov.ro/wp-content/uploads/2018-04-17_Anexa-Plan-de-ac%C8%9Biune-urs-martie-2018_MINISTERUL-MEDIULUI.pdf, ultima accesare 26.06.2026
  3. *** Atacurile urșilor se înmulțesc în România: o femeie a murit în Bistrița-Năsăud, iar un bărbat a fost rănit în Covasna, tvrinfo.ro, 9 Mai 2026, online la https://tvrinfo.ro/atacurile-ursilor-se-inmultesc-in-romania-o-femeie-a-murit-in-bistrita-nasaud-iar-un-barbat-a-fost-ranit-in-covasna/, ultima accesare 26.06.2026
  4. *** CCR a respins sesizarea lui Nicușor Dan privind legea cotelor pentru ursul brun. Dublarea numărului de exemplare care pot fi extrase, liberă, REALITATEA.NET, 24 Iunie 2026, online la adresa https://www.realitatea.net/stiri/justitie/ccr-a-respins-sesizarea-lui-nicusor-dan-privind-legea-cotelor-pentru-ursul-brun-dublarea-numarului-de-exemplare-care-pot-fi-extrase-libera-eynttt, ultima accesare 26.06.2006
  5. *** Proiectul Carpasit. Ursus arctos, Urs brun, Guvernul României, Fundația Carpați / Carpathian Wildlife Foundation, Carpasit, Asociația pentru Educație și Conservarea Naturii AECN, online la adresa https://carpasit.fundatiacarpati.ro/urs-brun/, ultima accesare 26.06.2026
  6. *** Raportul sintetic al studiului privind zonarea managementului speciei urs brun, Ministerul Mediului, București, Noiembrie 2025, online la adresa https://mmediu.ro/storage/2025/12/Raportul-sintetic-al-studiului-privind-zonarea-managementului-speciei-urs-brun.pdf, consultat ultima dată pe 26.06.2026
  7. *** Rezultate preliminare privind populația de urs brun din România, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, 10 Aprilie 2025, la adresa online https://mmediu.ro/comunicare/comunicate-de-presa/ref-rezultate-preliminare-privind-populatia-de-urs-brun-din-romania/, ultima accesare 26.06.2026
  8. *** Ursul brun și noi : Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România : COD SMIS 319056, Guvernul României, cofinanțat de UE, online la https://www.ursulbrunsinoi.ro/, ultima accesare din 26.06.2026
  9. *** Ursul care apare frecvent în satul Bichigiu nu a putut fi împușcat, tvrinfo.ro, 22 Mai 2026, online la adresa https://tvrinfo.ro/ursul-care-apare-frecvent-in-satul-bichigiu-nu-a-putut-fi-impuscat/, ultima accesare din 26.06.2026
  10. Bandura, A., Barbaranelli, C., Caprara, G. V., și Pastorelli, C. (1996) Mechanisms of moral disengagement in the exercise of moral agency, în Journal of Personality and Social Psychology, 71(2), 364–374
  11. Bandura, A. (1999) Moral disengagement in the perpetration of inhumanities, în Personality and Social Psychology Review, 3, 193-209
  12. Blaga, Călin (2026 a) Când „știința” nu închide disputa: studiul genetic al urșilor, criticile specialiștilor și cazul exploziv al județului Sibiu, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 3 Aprilie 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/04/03/studiu-genetic-ursi/, ultima accesare 26.06.2026
  13. Blaga, Călin (2026 b) Pui de urs semnalat pe străzile comunei Șeica Mică. Primăria avertizează localnicii să nu se apropie de animal, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 17 Mai 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/05/17/pui-urs/, ultima accesare 26.06.2026
  14. Blaga, Călin (2026 c) Primarul din Hoghilag, după tragedia de la Prod (Sibiu): „Acționăm pompieristic. Populația de urși trebuie ținută sub control pe termen lung”, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, https://sibiuindependent.ro/2026/06/06/atac-urs-prod/, ultima accesare 26.06.2026
  15. Buckels, E. E., Jones, D. N., & Paulhus, D. L. (2013) Behavioral confirmation of everyday sadism, în Psychological Science, 24(11), 2201–2209
  16. Borcea, Ștefan (2026) Bărbat ucis de urs, la ieșirea dintr-o localitate din Sibiu. Primar: „acționăm pompieristic”, adevărul.ro, 06.06.2026, https://adevarul.ro/stiri-locale/sibiu/barbat-ucis-de-urs-la-iesirea-dintr-o-localitate-2534747.html, ultima accesare 26.06.2026
  17. Cartmill, M. (1993) A View to a Death in the Morning: Hunting and Nature through History, Harvard University Press, Cambridge and London, accesibilă și online la adresa https://archive.org/details/viewtodeathinmor0000cart/page/n5/mode/2up (ultima accesare 26.06.2026)
  18. Câmpean, Oana (2026 a) Un urs este prezent în comuna Șelimbăr. Autoritățile au emis mesaj RO-Alert!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 16 Februarie 2026, online la https://sibiuindependent.ro/2026/02/16/un-urs-este-prezent-in-comuna-selimbar-autoritatile-au-emis-mesaj-ro-alert/, ultima accesare din 26.06.2026
  19. Câmpean, Oana (2026 b) Populația de urși din Sibiu, în creștere constantă cu peste 1.300 de exemplare în anul 2025!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 31 Martie 2026, la adresa online https://sibiuindependent.ro/2026/03/31/populatia-ursi/, ultima accesare din 26.06.2026
  20. Câmpean, Oana (2026 c) Un urs a fost văzut în Cisnădioara. Jandarmii sibieni au intervenit!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 17 Aprilie 2026, online la https://sibiuindependent.ro/2026/04/14/urs-cisnadioara/, ultima accesare pe 26.06.2026
  21. Câmpean, Oana (2026 d) Dronele, noua prioritate pentru Jandarmeria Sibiu în misiunile de căutare și monitorizarea urșilor!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 17 Aprilie 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/04/22/drone-jandarmeria-sibiu/, ultima accesare pe 26.06.2026
  22. Câmpean, Oana (2026 e) Un urs a fost semnalat la ieșirea din Sibiu spre Cisnădioara. Jandarmii sibieni au intervenit!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 27 Aprilie 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/04/27/urs-sibiu/, ultima accesare 26.06.2026
  23. Câmpean, Oana (2026 f) Alertă în Cartierul Arhitecților în zona fermei Seviș: Un urs a fost alungat de câini, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 27 Aprilie 2026, online la https://sibiuindependent.ro/2026/04/27/urs-cartierul-arhitectilor/, ultima accesare pe 26.06.2026
  24. Câmpean, Oana (2026 g) Bilanțul prezenței urșilor în județul Sibiu: 10 intervenții ale jandarmilor sibieni într-o singură săptămână!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/05/04/ursi-judetul-sibiu/, ultima accesare din 26.06.2026
  25. Câmpean, Oana (2026 h) Un urs a fost observat în această dimineață în Cisnădie!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 22 Mai 2026, online la https://sibiuindependent.ro/2026/05/22/un-urs-a-fost-observat-in-aceasta-dimineata-in-cisnadie/, ultima accesare 26.06.2026
  26. Cociu, Mihail (1982) Tainele comportamentului animal, Editura Albatros, București
  27. Cociu, Mihail (1985) S-a întâmplat la Zoo, Editura Albatros, București
  28. Cociu, Mihail (1999) Etologie. Comportamentul animal, Editura ALL, București
  29. Georgescu, Mitică (1989) Mamiferele sălbatice din România, Ed. Albatros, București
  30. Mazilu, Petruț (2025) Bărbat din Neamț ajunge la spital după ce a fost mușcat de urs, Antena Satelor, Radio România, 23 Iunie 2025, online la https://www.antenasatelor.ro/viata-la-tara/stiri-locale/barbat-din-neamt-ajunge-la-spital-dupa-ce-a-fost-muscat-de-urs-id40471.html, ultima accesare pe 26.06.2026
  31. Mazilu, Petruț (2026 a) Bistrița-Năsăud are de șapte ori mai mulți urși decât nivelul considerat optim, Antena Satelor, Radio România, 5 Iunie 2026, online la https://www.antenasatelor.ro/viata-la-tara/stiri-locale/bistrita-nasaud-are-de-sapte-ori-mai-multi-ursi-decat-nivelul-considerat-optim-id43621.html, ultima accesare 26.06.2026
  32. Mazilu, Petruț (2026 b) Romsilva confirmă suprapopularea fondului de urși în zona Arefu, în cazul motociclistului ucis, Antena Satelor, Radio România, 3 Iulie 2026, online la adresa https://www.antenasatelor.ro/viata-la-tara/stiri-locale/romsilva-confirma-suprapopularea-fondului-de-ursi-in-zona-arefu-in-cazul-motociclistului-ucis-id40618.html, ultima accesare în 26.06.2026
  33. Mitrache, Daciana (2022 a) Dramele muntenilor terorizați de urși: „Creștem animale pentru fiarele sălbatice”, adevărul.ro, 13.07.2022, online la https://adevarul.ro/stiri-locale/ramnicu-valcea/dramele-muntenilor-terorizati-de-ursi-crestem-2178580.html, ultima accesare 26.06.2026
  34. Mitrache, Daciana (2022 b) Ursul carpatin, specie pe cale de dispariție, dar care în România s-a înmulțit prea mult, adevărul.ro, 21.07.2022, online la https://adevarul.ro/stiri-locale/ramnicu-valcea/ursul-carpatin-specie-pe-cale-de-disparitie-dar-2180112.html, ultima accesare 26.06.2026
  35. Pleșa, Andrei (2026 a) Numărul real al urșilor din județul Sibiu: subiect de dispută, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 1 Aprilie 2026, online la https://sibiuindependent.ro/2026/04/01/ursi-sibiu/, ultima accesare 26.06.2026
  36. Pleșa, Andrei (2026 b) Alertă de urs la Scoreiu pe strada Principală!, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 16 Mai 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/05/16/alerta-urs/, ultima accesare 26.06.2026
  37. Pleșa, Andrei (2026 c) Urs semnalat în cartierul Lazaret din Sibiu, pe malul Cibinului, Sibiu Independent, Sibiu, sibiuindependent.ro, 17 Iunie 2026, online la adresa https://sibiuindependent.ro/2026/06/17/urs-sibiu-2/, ultima accesare 26.06.2026
  38. Pleșa, Andrei (2026) Ultimele informații despre starea șefului Salvamont Predeal, atacat de urs la sfârșitul lui martie. „Va fi supus unei noi intervenții chirurgicale”, Ziare.Com, 6 Iunie 2025, online la adresa https://ziare.com/seful-salvamont-predeal/ultimele-informatii-despre-starea-sefului-salvamont-atacat-urs-1946182, ultima accesare 26.06.2026
  39. Pop, Ioan-Mihai (2019) Conservarea ursului brun în Carpații Orientali -rezumat-, Școala Doctorală în Geografie, Facultatea de Geografie ”Simion Mehedinți – Natură și Dezvoltare Durabilă”, Universitatea din București
  40. Pop, Ionel și Homei, Vasile (1973) Mamifere din România, vol. I-II, Ed. Științifică, București
  41. Pop, Ionel (1959) Din fauna noastră, Editura Științifică, București
  42. Pop, Ionel (1960) Întâlniri cu animale, Editura Științifică, București
  43. Pop, Ionel (1968) Instantanee din viața animalelor, Editura Științifică, București
  44. Pop, Ionel (1969) Vânătorul și natura, Editura Științifică, București
  45. Pop, Ionel (1972) De la urs la pănțăruș, Editura Ion Creangă, București
  46. Pop, Ionel (1982) Priviri în atelierul naturii, Editura Ion Creangă, București
  47. Pop, Ionel (1986) Povestiri vânătorești, Editura Ion Creangă, București
  48. Ștețca, Gheorghe și Morea, Adriana (2018) Etologie. Comportamentul animalelor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Am amintit acum câteva zile despre abuzurile neonaziste efectuate de statul neonazist sub care ne aflăm; despre răspunderea penală a abuzatorilor, dar mai ales despre blestemul lui Dumnezeu care stă peste abuzatori și familiile lor, peste colaboratorii cu abuzatorii și familiile acestor abuzatori. (click aici pentru accesare)

Astăzi vă prezint un cuvânt (cuvânt, nu vorbă) al Purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Adrian Agachi. Citiți-l, salvați captura de ecran și păstrați-o. Este o pildă a verticalității ortodoxe!

preluare prin captură de ecran de pe facebook (click pentru accesare)

Rasism versus rasisme

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Rasismul, începuturi

Colocvial rasismul este văzut drept dispreț sau ură pentru o altă rasă, dispreț sau ură pentru un om doar pentru că aparține unei alte rase.
Desigur, aceste înțelesuri fac parte din rasism, dar sunt departe de a fi singurele.
De exemplu, rasist este și acela care disprețuiește sau urăște rasa din care face parte.
Dar să vedem întâi puțin istoric al noțiunii de rasism.

După cum am mai spus1, ideea de „rasă” la oameni este nu doar târzie, ci și destul de neștiințifică, mai ales atunci când este legată de culoarea pielii.
De ce este neștiințifică?
Pentru că, evident, între pielea cu albul cel mai alb și pielea cu negrul cel mai negru sau cu galbenul cel mai galben ori cu roșul cel mai roșul există o paletă gigantică de nuanțe și conformații.
În această privință merită subliniat că termenul rasă apare în primul rând în legătură cu animalele. Și, atenție, nu ține de culoare decât secundar.
De exemplu, sunt rase de câini ce au culori diferite.
Standardul de rasă pentru ciobănescul carpatin permite diferite nuanțe, plus eventuale pete albe2.
Există rase de câini ce au și culori, dar și mărimi diferite.
Standardul de rasă pentru caniș (pudel) include caniș pitic (zis și caniș de jucărie), caniș mijlociu și caniș mare sau obișnuit (standard)3. De asemenea include felurite culori, precum negru, maro, gri, roșu, caisă ori alb4.
Toate aceste realități ne arată că încercarea de a împărți oamenii în rase după culoarea pielii este deosebit de superficială, evident subiectivă și categoric neștiințifică.
Confruntată cu practica ridică probleme insurmontabile, asupra cărora vom reveni.

Cum s-a ajuns însă aici?

Prin împlinirea unei triste preveniri a Mântuitorului:

Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? (Matei 22:29)

Căci neștiind sau ignorând Scripturile (Biblia), Catolicismul a născut o idee, devenită mai târziu doctrină, numită a copiilor lui Noe.
Această idee este atestată în Catolicism prin hărți aprobate de Curia Papală, așa cum este Harta de la Herford, datată cca. 1300. Și aceasta, ca multe similare, împarte lumea în trei continente și trei rase (încă nenumite așa): Europa a Iafetiților, Asia a Semiților și Africa a Hamiților.

Pe măsură ce Curia Papală se obișnuiește cu ideea în cauză, ea devine tot mai larg acceptată în Catolicism.
Și apoi, prin numele odios pentru Ortodocși Eugen al IV-lea, devine doctrină oficială a Catolicismului.
Papa Eugen al IV-lea a lansat pe 4 Februarie 1442 bula Cantate Domino, în care, alături de afirmarea că nimeni nu se mântuiește în afara Catolicismului, a inclus și împărțirea omenirii în Semiți, Iafetiți și Hamiți – după cei trei fii ai lui Noe, Sem, Iafet și Ham.
Trebuie subliniat că declararea s-a făcut ex cathedra, deci cu toată autoritatea papală. Ceea ce, după doctrinele catolice actuale, înseamnă că proclamarea s-a făcut infailibil – adică doctrina în cauză este musai adevărată și obligatorie pentru toți Catolicii. A o respinge înseamnă a respinge Papalitatea.

Un urmaș al lui Eugen al IV-lea în aceste concepții – a căror calitate teologică și științifică o vom vedea îndată – este Papa Nicolae al V-lea. Acesta a emis alte două bule:

  • În 18 Iunie 1452 Dum diversitas, prin care definește Africanii drept „urmașii lui Ham” și, prin aceasta, condamnați la sclavie pentru eternitate; dând totodată regelui Portugaliei, în baza doctrinei catolice a copiilor lui Noe, dreptul de a ataca, ucide, cuceri și supune păgânii (definiți catolic drept Hamiți și Iafetiți), spre ai converti prin forță la Catolicism (stare în care căpătau unele drepturi, dar fără a fi egali vreodată cu așa-zișii Iafetiți)
  • În 8 Ianuarie 1455 Romanus pontifex, prin care Indiile Răsăritene (adică Americile) și Africa sunt declarate parte a autorității papale asupra întregii lumi și împărțite între coroanele catolice, respectiv între Spania și Portugalia

Am spus mai sus că o confruntare cu practica duce la dificultăți insurmontabile pentru teoria raselor umane.

Nulitatea biblică a doctrinei catolice Copiii lui Noe

În primul rând, merită subliniat faptul că

urmașii lui Sem, Iafet și Ham s-au amestecat între ei repetat.

Ca simplu exemplu biblic, îi avem pe Iosif și Asineta, cu pruncii lor. Iosif având origine teoretic semită, iar Asineta hamită5. Copiii lor micști sunt Efraim și Manase, părinții a două din cele douăsprezece triburi iudaice.

Dar ca să nu se creadă că este o excepție, să ne amintim în primul rând de următoarele cazuri:

  • Esau, fratele lui Iosif, se căsătorește cu două femei Hamite (Facerea 26:34-35)6
  • Iuda și Șua (Facerea 38:2-5); deși nu rezultă urmași direcți decât pe o generație, se poate vedea din context (lipsa oricărei condamnări a gestului) că asemenea căsătorii erau obișnuite
  • Iuda și Tamara Canaaneanca (Facerea 38:6-30); copiii lor sunt Fares și Zara, primul fiind unul dintre strămoșii trupești ai Mântuitorului7
  • tot Canaaneancă este și soția lui Simeon, din care se nasc Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Saul

Și nu mai stăruim asupra căsătoriilor mixte din timpul Judecătorilor!

Apoi avem descrieri generale ale unor asemenea amestecuri între Israeliți și Hamiți:

  • La ieșirea lui Israel din Egipt au plecat alături de el „mulțime mare de felurite neamuri” (Ieșirea 12:38); aceștia nu se mai despart de Israel, amestecându-se deplin cu acesta
  • În epoca de după Exil, vedem (la Ezra 9:1-2 și în capitolul 10) amestecul puternic între Israelieni și Hamiți; separarea cerută și executată de Ezra nu anulează existența mixării

De asemenea putem aminti de multele femei (soții și concubine) ale lui David și mai ales Solomon, ale lui Abia sau Roboam.
Aceasta fiind o practică străveche, pe care o găsim la Lameh, Abraham, Iacob, Ghedeon etc.

Fără a mai stărui, amintim că amestecul cu alte neamuri se accentuează mai târziu. În timpul Macabeilor sau al Mântuitorului și Apostolilor acesta este atât de obișnuit încât nu mai reprezintă o problemă – așa cum nu mai este nici astăzi o problemă pentru Evrei.

Se poate vedea astfel că Biblia prezintă un foarte clar amestec între Semiți și Hamiți, mai târziu între Semiți și Iafetiți. Ceea ce anulează premisa doctrinei catolice a separării eterne între copiii lui Noe.

Nulitatea istorică a doctrinei catolice Copiii lui Noe

Dar, va sări cineva, acestea sunt exemple reduse exclusiv la Evrei! Asta nu înseamnă că și ceilalți urmași ai lui Sem, Iafet și Ham s-au amestecat între ei!

O asemenea părere, însă, poate exista doar la cine nu cunoaște nici Biblia, nici istoria popoarelor vremii.
Pentru că, în primul rând, Evreii erau pe atunci cel mai restrictiv popor în privința căsătoriilor mixte!
Pentru că, în al doilea rând, exemplele de amestecuri etnice în vremea respectivă sunt nenumărate.

Simplul și tragicul fapt că oamenii erau luați în robie dintr-un loc și colonizați acolo unde era nevoie de mână de lucru, fiind treptat asimilați, e de ajuns.

De exemplu, Egiptul este denumit de Evrei Mizraim (מִצְרַיִם), denumire ce vine de la unul dintre cei patru fii ai lui Ham. Totuși trebuie subliniat că Egiptenii s-au amestecat masiv atât cu felurite ramuri semitice – fără a mai aminti, firește, despre cele hamite! –, dar mai târziu și cu ramuri iafetite – precum Grecii și Romanii.

Asemenea amestecuri le găsim la Asirieni, Hitiții din amândouă tipurile, Babilonieni, Persani, Parți, Romani etc.

Și dacă am amintit de Romani, trebuie amintit că mai ales în timpul Principatului și Dominatului, dar și al Împărăției ce le urmează, statul roman nu a practicat distincții etnice și cu atât mai puțin rasiale drept reper social.
De aceea există încă în primul secol creștin conducători de origine etruscă (Otto, 69 d.Chr.), sabină (Vespasian, Titus și Domițian) sau poate chiar celtică (Nerva 96-98 d.Chr.).
Urmează Nerva Traian, de origine umbriană și celtiberică, Adrian, cu o origine asemănătoare, Antoninus Pius, dintr-o familie galică latinizată și așezată în Latium, Marcus Aurelius, cu o origine celtiberică și galică, fiul acestuia Comodus, Septimius Sever, dintr-o familie africano-italiană, fiind născut în Leptis Magna (astăzi în Libia), Caracalla, fiul lui Severus și al Iuliei Doamna, care era dintr-o familie latino-siriană, Elagabalus, din Siria etc., etc.

Cititorul va înțelege că dacă și conducătorii statului puteau avea asemenea origini, cu atât mai mult exista un puternic amestec etnic la nivel popular.

Faptul că, spre deosebire de alte state, Romania avea un sistem juridic ce permitea destul de ușor transformarea sclavilor în liberți – fenomen accentuat odată cu răspândirea Creștinătății – a fost un factor important în amestecul amintit.
Și mai important pentru acest proces a fost sistemul de împământenire a Barbarilor prin serviciu militar: intrați în auxilii, străinii (Libieni, Etiopieni, Sirieni, Arabi, Evrei, Armeni, Traci, Sciți, Sarmați, Germani etc.) puteau deveni Romani, cetățeni cu drepturi depline. Unii trecând în legiuni, alții în viața civilă. Primii ajungând și ei, dacă trăiau, să aibă familii și urmași, Romani din naștere (Fapte 22:28).

Am putea aminti de asemenea amestecuri produse în tot nordul Africii, în toată Asia și Europa.

Cred însă că ceea ce era de demonstrat a fost demonstrat:

doctrina catolică a Copiilor lui Noe este o absurditate biblică și istorică.

Totuși, ea a modelat și continuă să modeleze mentalul colectiv, fiind începutul rasismului etnic și rasial.8

Aici, desigur, se vor ivi proteste, nu numai din partea susținătorilor doctrinei:

Cum nu există rasism înainte de doctrina Copiilor lui Noe? Grecii nu erau rasiști față de Traci și alte popoare denumite Barbare? Separarea Evreilor de Neamuri nu era o formă de rasism?

Asemenea nedumeriri vom încerca să le lămurim (sic!) în următoarele părți ale micului studiu, cu ajutorul lui Dumnezeu!

(dacă e voia Domnului, va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Paragraful acestea include preluări parțiale din Cultura violenței. Un nou rasism (I), de Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea, disponibil online la adresa https://mihaiandreialdea.org/2019/02/09/cultura-violentei-un-nou-rasism-i/, ultima accesare 27.06.2026 ↩︎
  2. Conform Carpatin Club România, Ciobanesc Romanesc Carpatin, 18.08.2015, online la adresa https://carpatinclub.ro/standard-de-rasa/, ultima accesare 27.06.2026 ↩︎
  3. Denumirile principale sunt cele tradiționale în limba română. Trebuie menționat pentru punctul de vedere lingvistic: deși rasa a intrat în Românime și în limba română din zona franceză, numele caniș făcându-și loc în dicționare și în mentalul colectiv, influențele germane sau engleze tind să înlocuiască termenul prin pudel. Prefer denumirea caniș, mai ales că este oficială (cf. https://www.fci.be/Nomenclature/Standards/172g09-en.pdf). ↩︎
  4. Conform descrierii Federației Chinologice Internaționale (în limba franceză disponibilă online la adresa https://www.fci.be/Nomenclature/Standards/172g09-fr.pdf). ↩︎
  5. Cf. Facerea 46:20 ↩︎
  6. Hitiții biblici sunt alții decât Hitiții care întemeiază Imperiul Hitit. Aceștia din urmă sunt Iafetito-semiți, pe când primii erau Hamiți (cf. Facerea 10:6 și 15). ↩︎
  7. Faptul că Tamara este Canaaneancă, deci Hamită, este larg recunoscut în teologia creștină și iudaică. Indicăm în această privință lucrările (a) Omilii la Matei, Sfântul Ioan Gură de Aur; (b) Întrebări la Octateuh sau Întrebări la Facere (Întrebări la Geneză) de Fericitul Teodoret al Cirului; (c) Tamar: Midrash and Aggadah, de Tamar Kadari, Shalvi/Hyman Encyclopedia of Jewish Women. 20 March 2009. Jewish Women’s Archive, https://jwa.org/encyclopedia/article/tamar-midrash-and-aggadah; (d) Tamar | Women in Jesus’ Genealogy, de John Ankerberg Staff, 31 August 2021, online la https://blog.atriresearch.org/articles/tamar; (e) The Story of Tamar in Bible, de Shadia Hrichi, 2024 (?), online la https://www.shadiahrichi.com/story-of-tamar-in-the-bible/; (f) Tamar, our Mother, de Yael Landman, lector universitar la Jewish Theological Seminary, JTS, New York, publicată pe 8 Decembrie 2023 pe site-ul instituției, secțiunea Torah, online la https://www.jtsa.edu/torah/tamar-our-mother/; (g) Pericopa Vayeșev – Povestea lui Tamar [anul 5780], de Prof. Asher Sharfrir, 20 Decembrie 2019, secțiunea Studii Ebraice, online la https://www.evrei.ro/pericopa-vayesev-povestea-lui-tamar-5780/. Ultima accesare pentru aceste site-uri este 28 Iunie 2026. ↩︎
  8. Da, știu că exprimarea pare atât contradictorie cât și pleonastică; voi arăta însă mai jos că rasismul etnic și rasismul rasial sunt părți ale aceluiași sistem, denumirea de rasism fiind deosebit de potrivită. ↩︎

Sfântul Apostol Pavel prigonit și astăzi. Reblog

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu
Răspuns la o cerere de stricare a Bibliei

Jurnalul fericirii: răspunsuri pentru azi

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Jurnalul fericirii: răspunsuri pentru azi

De multe ori, dar poate de prea puține ori, am spus: Citiți Jurnalul fericirii! Pentru mine, este cea mai bună carte de teologie din ultimele secole.
Prea mulți au crezut – sau mai cred – că am vorbit ”simbolic” sau ”metaforic” (după cum mi se plângea un copil duhovnicesc, ce nu a citit cartea, că ar fi înțeles).

Dar adevărul este că trăim într-o dictatură tot mai brutală. O dictatură cu față umană – după cum o descria senin și zâmbăreț un tovarăș de drum cu Nicolae Ceaușescu, după tipicul comunist fiind și cel care l-a ucis, că așa fac tovarășii când vor puterea.
Revin: trăim în dictatură, și într-o dictatură din ce în ce mai brutală.
Există o închisoare digitală, dezvoltată de UE după modelul Republicii Comuniste China.
Dar, tot ca în regimurile totalitare, nu este de ajuns pentru tovarăși.
Ca urmare, au loc arestări, percheziții care să ucidă bătrânii părinți ai țintei și alte mizerii tipic totalitare. Care aduc blestem pe săvârșitori, pe părinții acestora, pe partenerii de viață ai acestora, pe copiii lor și pe toți cei care se aliază cu ei – cel puțin dacă ne luăm după ce spun Sfintele Scripturi.

Dar ce are de făcut un Creștin, sau un om care vrea să fie ucenic al Domnului Iisus, trăind în această dictatură?

Răspunsurile se pot afla mai mult decât oriunde, mi se pare mie, citind cu sufletul deschis Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt.

Se găsesc acolo răspunsuri deosebit de folositoare: sunt răspunsurile date de cel care a trăit creștinește, demn și vesel în dictatură.
Așa cum ar trebui să vrem toți să trăim.

Jurnalul fericirii se găsește, din fericire, și în format pdf, liber, așa cum și-ar fi dorit și autorul.

Se poate ca unele dintre afirmațiile culturale, personale sau politice ale Jurnalului fericirii să fie diferite de cele ale cititorului – așa cum mi s-a întâmplat și mie, așa cum li s-a întâmplat și altora.
Dar chiar și aceste părți fac parte din libertatea pe care a trăit-o, sub o cumplită și deplin inumană dictatură, autorul. O libertate pe care putem să o învățăm și să o câștigăm prin lecțiile de libertate sub dictatură pe care le dăruiește, cu multă dărnicie, cartea.

Mi se pare cea mai bună carte de teologie din ultimele secole pentru că dă sfaturi practice, răspunsuri concrete.
Alte cărți de teologie te duc poate la regulile generale corecte, sau la aplicarea particulară – a autorului sau a personajului preferat de autor. Dar sunt departe de a constitui acel manual al mersului pe jos de care avem atâta nevoie.
Cred că pentru mireni, în clipa de față Jurnalul fericirii este cea mai apropiată carte de Patericul egiptean, așa cum îl vedea și descria marele Bartolomeu Anania: cititorul va fi poate scandalizat de prezența căderii (sau a altor lucruri neplăcute) dar va învăța și lecția ridicării, redresării, întăririi… până la urmă a libertății întru Christos.

Citiți Jurnalul fericirii, excepțională școală a libertății sub dictatură.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru cei care cred că nu suntem într-o dictatură, care cred că nu va veni nicio dictatură omenească, merită amintit că există mereu dictatura spirituală pe care caută diavolii și slujitorii lor să o instaureze. Amenințare pentru care, da, Jurnalul fericirii este o excepțională școală de apărare.