Cel între sfinți părintele nostru Ioan Casian Romanul ne-a lăsat un cuvânt Despre întristare. Aici arată pe scurt unul dintre cele opt gânduri ale răutății, care este întristarea cea rea sau, cum i se mai spune la Români, deznădejdea1.
Ne arată pe scurt, adică, lucrarea demonilor deznădejdii, a felului în care otrăvește omul întristarea cea rea – nu spre îndreptare prin pocăință, ci spre încremenire prin pierderea nădejdii.
Și, la sfârșit, ne spune Sfântul Ioan Casian – de fel din Dicia (Dobrogea) noastră – și un cuvânt pentru îndreptare:
… această întristare … se vindecă prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiești și prin petrecerea cu oamenii cuvioși. (Ioan Casian Romanul, Despre cele opt gânduri ale răutății, V)
Dar această scurtă dezlegare este departe de a ajuta pe cei care, de pildă, o citesc aflați deja în adâncă întristare.
Ea este de folos înainte de a fi lovit de aceasta, căci ajută la prevenirea ei.
Iarăși, este de folos pentru duhovnic, spre a vedea boala deznădejdii de la primele semne și a-l îndruma pe copilul duhovnicesc – de orice vârstă – către ridicare.
Dar ce să facă cel prins de deznădejde?
Sau ce facem față de cel prins de deznădejde care nu ne este copil duhovnicesc?
Ori ce face un duhovnic prins de această deznădejde, căci mai ales păstorii sunt loviți de cei răi? (Și mai greu este de vindecat un medic decât un om obișnuit!)
Pentru toți pun înainte câteva rugăciuni care pe mine m-au apărat de demonii întristării. Și pe mine, dar și pe mulți care au dorit să le primească și să le rostească.
Și, înainte de a le înfățișa, voi spune că trebuie să le spunem mai ales atunci când par că nu au rost, nu au înțeles. Și ne vor scoate din cădere.
1. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!
2. Domnul este ajutorul meu, și nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. Și, iarăși, nu-mi va fi frică de rele, pentru că Tu, Doamne, cu mine ești. Căci Tu ești Domnul puterii mele, Cel tare și stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să vie. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea! Domnul este întărirea mea, și scăparea mea, și izbăvitorul meu! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt! Treime Sfântă, slavă Ție!
Amin!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. La cele două eu adaug adesea, și cu mult folos, și rugăciunea Împărate ceresc. Dar pentru cei pentru care mai multă rugăciune este încă prea mult, acestea două sunt scara de ieșire din hăul deznădejdii. Mai ales, după cum am zis, rostite atunci când par că nu au niciun rost.
Note
- Astăzi numită foarte des și depresie ori chiar depresie cronică. ↩︎

