"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers – those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea
George Washington (1732-1799) a fost un geniu în economie, finanțe, artă militară și în politică. Totuși, nu toate principiile lui au fost respectate de Americani. Ba chiar au fost încălcate mai toate, în special de către Partidul Democrat.
Printre principiile lui George Washington se numără și cel prezentat în imaginea de mai sus:
Împotriva insidioaselor stratageme ale influențelor străine (vă implor să mă credeți, compatrioți!) râvna oamenilor liberi trebuie să fie totdeauna trează; pentru că istoria și experiența au dovedit că influența străină este unul dintre cei mai distrugători dușmani ai guvernării republicane1. (George Washington, Farewell Address, 19 Septembrie 17962)
Față de aceste cuvinte, singura precizare a mea este următoarea: influențele politice3 străine sunt unul dintre cei mai distrugători dușmani ai oricărui guvern care nu este de trădare națională.
Mai departe fiecare poate să aplice principiul acesta la fenomenele actuale, spre a vedea ce șanse de a fi bune sau rele au.
Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
Note
În original „Against the insidious wiles of foreign influence (I conjure you to believe me, fellow-citizens) the jealousy of a free people ought to be constantly awake, since history and experience prove that foreign influence is one of the most baneful foes of republican government.” (George Washington, Farewell Address) ↩︎
Traducerea îmi aparține. Am preferat o formă ce poate părea inexactă față de original, însă mie mi se pare că transmite foarte exact mesajul original (și acesta este rostul real al unei traduceri). ↩︎
După cum spune tot George Washington, influențele economice pot să fie benefice, nenorocirea este cu influențele politice. De aceea tot el susținea o activitate economică externă cât mai extinsă și intensă a Statelor Unite ale Americii, dar o implicare cât mai scăzută în politica celorlalte state. ↩︎
Tocmai trecurăm de Postul Sfinților Apostoli, un post destul de puțin justificat teologic și mult mai mult prin obișnuințe tainice. Așa că m-am trezit astăzi (30 Iunie) cu o mustrare părintească de la o tânără doamnă:
Să știți că noi ar trebui să postim trei zile pe săptămână, că două posteau și Fariseii.
Deși am mai auzit această legătură supraliminală (sic!), am întrebat:
– Care este legătura?
– Cum care?! – se miră dânsa de neștiința mea (vinovată?). Păi Domnul Iisus a spus că dacă nu va prisosi dreptatea noastră mai mult decât a Fariseilor nu vom intra în Împărăția Cerurilor.
– Adevărat că a zis asta Domnul, recunosc eu. Dar ce legătură are cu postul?
Tot mirată, doamna are bunăvoința să mă lămurească
– Păi și Fariseii posteau două zile. Deci noi trebuie să postim mai mult.
Las aici schimbul de idei, și mă opresc la faptul că sunt lucruri pe care le-am mai auzit. Și nu doar eu! Afirmația cu trebuie să postim trei zile pe săptămână și cu apelul la Matei 5:20 drept justificare apare și în cărțile unor părinți pe care îi iubesc și îi respect. Dar, cum amico Plato, sed magis amico veritas1, trebuie să spunem că amândouă sunt greșite: atât afirmația, cât și justificarea ei.
Și pentru că din Sfintele Scripturi trebuie să avem mărturie pentru toate, încep cu acel cuvânt al Mântuitorului de la Matei 5:20.
Da, a spus Domnul nostru Iisus Christos
Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și fariseilor, nu veți intra în Împărăția Cerurilor (Matei 5:20).
Doar că acest cuvânt, parte din Predica de pe Munte, nu are nicio legătură cu numărul zilelor de post! Nicăieri în Predica de pe Munte nu spune Mântuitorul că dreptatea ar sta în numărul zilelor săptămânale de post. Mai mult, nicăieri în Predica de pe Munte nu zice Mântuitorul despre numărul zilelor de post. Ne poruncește acolo să fim lumină a lumii, să ne iubim vrăjmașii, să ne iubim și răbdăm frații, să fim milostivi și darnici. Ne poruncește în aceeași predică să ne rugăm folosind (și) Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru), să fim smeriți în faptele bune pe care le facem, inclusiv în post. Ne mai poruncește să ne ferim de proorocii mincinoși, să cunoaștem oamenii după faptele lor, să nu ne grăbim a osândi – mai ales când încă nu ne-am îndreptat pe noi –, să înțelegem că fără fapte drepte nu este mântuire. Dar mai ales ne arată că în tot ce facem trebuie să fim în ascultare de Dumnezeu. Sau risipim și ne risipim.
După cum se vede, nu se dau repere cantitative: atâtea ore de rugăciune pe zi, atâtea zile de post pe săptămână sau an, atâția bani dați milostenie.
Iar această lipsă a standardului cantitativ este esențială pentru Învățătura Mântuitorului. Și este unul dintre principiile fundamentale ale Ortodoxiei: banul văduvei este ceea ce poate dărui fiecare dintre noi. Iar cine crede că se poate bizui pe bogăția lui – fie că este în bani, în zile de post sau în ore de rugăciune ș.a.a. – este deja înstrăinat de Domnul.
Da, dreptatea noastră trebuie să prisosească mai mult decât a cărturarilor și Fariseilor criticați de Iisus Christos: pentru că aceștia făceau faptele credinței pentru oameni, iar nu pentru Dumnezeu. Astfel încât nu puteau face bine binele și se întorceau ușor către rău.
Dreptatea nu stă în numărul zilelor de post, ci în felul în care trăim acele zile și pe toate celelalte. Dreptatea este a încerca cinstit, cu toată puterea, să Îl asculți pe Dumnezeu. Cu numărul zilelor de post se lăudau și cărturarii și Fariseii.
Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. Bun și folositor este postul, dacă este ținut pentru Domnul și întru Domnul; dacă este ținut pentru fală este otravă, ca tot ceea ce este făcut pentru patimi. Și pentru o bună înțelegere a postului adevărat, vă rog, pentru Dumnezeu, citiți capitolul 58 de la Isaia. Să ne fie spre mântuire!
Note
Amicus Plato, sed magis amico veritas = Prieten (mi-e) Platon, dar mai prieten adevărul; expresie prin care se arată că adevărul trebuie spus chiar dacă nu convine unor oameni dragi sau/și respectați. ↩︎
Judecătoria Oltenița a dat astăzi un verdict demn de Hitler, Stalin și marea epurare din China comunistă: a condamnat un om nevinovat „cu renunțare la pedeapsă”. Voci din judecătorie șoptesc pe holuri că sentința ar fi fost impusă politic, de servicii, cu amenințări la carieră și familie. Poate că este așa, dar într-un asemenea caz un judecător demn cel puțin s-ar fi recuzat. Poate că nu este așa, iar șoaptele sunt doar încercări de a disculpa cât de cât o judecătoare ce a batjocorit total actul de justiție. Și, pentru cei care nu cunosc subiectul, îl reiau în patru fraze:
Un sculptor, Eugen Sechila, a fost târât în instanță de Parchetul Oltenița sub pretextul că troița sculptată de acesta ar fi inclus o ”cruce legionară”. Deși nu există nicio ”cruce legionară”, pentru că legionarii, indiferent de grupare, nu au inventat nicio cruce. Ei au preluat și folosit modele străvechi ale crucii. Am arătat acest lucru în instanță, atât în mărturia verbală, cât și în mărturia scrisă de 212 (două sute douăsprezece) pagini! În care am dovedit, inclusiv cu imagini preluate din lucrări de specialitate și prezentări publice, că modelele de cruce întreită, inclusiv cele preluate de unele grupări legionare, sunt modele creștine și populare străvechi, ele existând în România de cel puțin opt mii de ani și, totodată, în multe alte țări.
Față de această realitate procuroarea a refuzat să pună cea mai mică întrebare. Pentru că știa că nu are dreptate. Și poate pentru că știa că sentința nu va ține cont de realitate. Iar instanța, iată, a procedat la ignorarea realității.
Ca să facem o demonstrație prin reducere la absurd, merită precizat că troița sculptată de Eugen Sechila are trei stâlpi și patru brațe; astfel că, factual, NU poate fi asimilată crucii întreite incriminată ilegal de Parchet. Pentru că nu există identitate materială între cele două.
Iarăși, instanța s-a făcut că nu știe să numere, așa cum a făcut-o și Parchetul.
Singurele sisteme care prigonesc în acest fel simboluri religioase și culturale, singurii care permit partidelor politice să impună religiilor cum își desfășoară cultul și reprezintă credința sunt sistemele totalitare de tip fascist, nazist, bolșevic etc.
Există, desigur, speranța reparării acestei nedreptăți la nivel superior. Dar gestul extremist rămâne. Și rămâne blestemul lui Dumnezeu peste toți vinovații:
Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din Cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr. (Romani 1:18)
Sau, ca să cităm din Vechiul Testament:
Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său. (Psalmi 10:5)
și
Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocirea, iar toiagul mâniei Lui îl va bate pe el. (Pilde 22:17),
căci Dumnezeu
Se ridică împotriva casei celor fără de lege și împotriva ajutorului celor care săvârșesc nedreptatea! (Isaia 31:2)
Se pare că unii nu au înțeles nimic din istoria ultimilor o sută de ani, nu au văzut cum prigoana se întoarce asupra celor care o săvârșesc. Se pare că nu au văzut, orbiți de lăcomie, mândrie și alte patimi, cum blestemul îi apasă pe cei care săvârșesc nedreptatea.
Căci dacă știm că bunătatea lui Dumnezeu este față de cei care Îl caută sincer, ar trebui să știm și că Iadul îi așteaptă pe cei care lucrează nelegiuirea.
Cât pentru cei prigoniți pentru Credința lui Christos voi spune doar atât:
Răbdăm prin credință, cu dragoste de Dumnezeu și, dacă ne întărim, cu bucurie, știind că Acesta a pregătit pentru cel ce seamănă dreptatea o răsplată adevărată (Pilde 11:18). De aceea și Moise a ales mai bine să pătimească împreună cu Poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului; înțelegând că batjocorirea pentru Christos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că se uita la răsplătire (Evrei 11:25-26).
Maran atha!
Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
Troiță de lângă București („după Grant”) din secolul al XIX-lea
România Străveche - Ancient Romania 