Rugăciuni la ispita deznădejdii

Cel între sfinți părintele nostru Ioan Casian Romanul ne-a lăsat un cuvânt Despre întristare. Aici arată pe scurt unul dintre cele opt gânduri ale răutății, care este întristarea cea rea sau, cum i se mai spune la Români, deznădejdea1.
Ne arată pe scurt, adică, lucrarea demonilor deznădejdii, a felului în care otrăvește omul întristarea cea rea – nu spre îndreptare prin pocăință, ci spre încremenire prin pierderea nădejdii.
Și, la sfârșit, ne spune Sfântul Ioan Casian – de fel din Dicia (Dobrogea) noastră – și un cuvânt pentru îndreptare:

această întristarese vindecă prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiești și prin petrecerea cu oamenii cuvioși. (Ioan Casian Romanul, Despre cele opt gânduri ale răutății, V)

Dar această scurtă dezlegare este departe de a ajuta pe cei care, de pildă, o citesc aflați deja în adâncă întristare.
Ea este de folos înainte de a fi lovit de aceasta, căci ajută la prevenirea ei.
Iarăși, este de folos pentru duhovnic, spre a vedea boala deznădejdii de la primele semne și a-l îndruma pe copilul duhovnicesc – de orice vârstă – către ridicare.
Dar ce să facă cel prins de deznădejde?
Sau ce facem față de cel prins de deznădejde care nu ne este copil duhovnicesc?
Ori ce face un duhovnic prins de această deznădejde, căci mai ales păstorii sunt loviți de cei răi? (Și mai greu este de vindecat un medic decât un om obișnuit!)

Pentru toți pun înainte câteva rugăciuni care pe mine m-au apărat de demonii întristării. Și pe mine, dar și pe mulți care au dorit să le primească și să le rostească.
Și, înainte de a le înfățișa, voi spune că trebuie să le spunem mai ales atunci când par că nu au rost, nu au înțeles. Și ne vor scoate din cădere.

1. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

2. Domnul este ajutorul meu, și nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. Și, iarăși, nu-mi va fi frică de rele, pentru că Tu, Doamne, cu mine ești. Căci Tu ești Domnul puterii mele, Cel tare și stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să vie. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea! Domnul este întărirea mea, și scăparea mea, și izbăvitorul meu! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt! Treime Sfântă, slavă Ție!

Amin!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. La cele două eu adaug adesea, și cu mult folos, și rugăciunea Împărate ceresc. Dar pentru cei pentru care mai multă rugăciune este încă prea mult, acestea două sunt scara de ieșire din hăul deznădejdii. Mai ales, după cum am zis, rostite atunci când par că nu au niciun rost.


Note

  1. Astăzi numită foarte des și depresie ori chiar depresie cronică. ↩︎

Merg și aștept

Merg și aștept

să urc încă o treaptă

(prea des în răutate

uneori cobor)

Merg și aștept

să urc, să urc odată,

mai sus de ieri,

de plâns, de vis,

de dor.

Ce țepi, veninuri,

bârfe și puroaie,

ce curse, piedici,

sterpe deznădejdi?

Merg și aștept

cu fiecare nor,

cu fiecare ciripit

și înălțare,

să merg mai sus

de plâns, de vis,

de dor.

Dar lumea te tot cheamă

zice dânsul,

și pentru ea

tu te mai ostenești.

Merg și aștept,

făcând ce pot aicea,

să cuceresc

minunile cerești.

Căci merg și-aștept,

cu fiecare muncă,

prin fiecare pas

în trecător

de plâns, de vis,

să urc tot mai departe,

de așteptare,

trecător

și dor.

Mihai-Andrei Aldea

Influența politică străină după George Washington

George Washington (1732-1799) a fost un geniu în economie, finanțe, artă militară și în politică.
Totuși, nu toate principiile lui au fost respectate de Americani. Ba chiar au fost încălcate mai toate, în special de către Partidul Democrat.

Preluare de pe canalul de Telegram deținut de Generalul Michael Flynn (click aici pentru accesare)

Printre principiile lui George Washington se numără și cel prezentat în imaginea de mai sus:

Împotriva insidioaselor stratageme ale influențelor străine (vă implor să mă credeți, compatrioți!) râvna oamenilor liberi trebuie să fie totdeauna trează; pentru că istoria și experiența au dovedit că influența străină este unul dintre cei mai distrugători dușmani ai guvernării republicane1. (George Washington, Farewell Address, 19 Septembrie 17962)

Față de aceste cuvinte, singura precizare a mea este următoarea: influențele politice3 străine sunt unul dintre cei mai distrugători dușmani ai oricărui guvern care nu este de trădare națională.

Mai departe fiecare poate să aplice principiul acesta la fenomenele actuale, spre a vedea ce șanse de a fi bune sau rele au.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note

  1. În original „Against the insidious wiles of foreign influence (I conjure you to believe me, fellow-citizens) the jealousy of a free people ought to be constantly awake, since history and experience prove that foreign influence is one of the most baneful foes of republican government.” (George Washington, Farewell Address) ↩︎
  2. Traducerea îmi aparține. Am preferat o formă ce poate părea inexactă față de original, însă mie mi se pare că transmite foarte exact mesajul original (și acesta este rostul real al unei traduceri). ↩︎
  3. După cum spune tot George Washington, influențele economice pot să fie benefice, nenorocirea este cu influențele politice. De aceea tot el susținea o activitate economică externă cât mai extinsă și intensă a Statelor Unite ale Americii, dar o implicare cât mai scăzută în politica celorlalte state. ↩︎

Despre post și mântuire

Tocmai trecurăm de Postul Sfinților Apostoli, un post destul de puțin justificat teologic și mult mai mult prin obișnuințe tainice.
Așa că m-am trezit astăzi (30 Iunie) cu o mustrare părintească de la o tânără doamnă:

Să știți că noi ar trebui să postim trei zile pe săptămână, că două posteau și Fariseii.

Deși am mai auzit această legătură supraliminală (sic!), am întrebat:

Care este legătura?

Cum care?! – se miră dânsa de neștiința mea (vinovată?). Păi Domnul Iisus a spus că dacă nu va prisosi dreptatea noastră mai mult decât a Fariseilor nu vom intra în Împărăția Cerurilor.

Adevărat că a zis asta Domnul, recunosc eu. Dar ce legătură are cu postul?

Tot mirată, doamna are bunăvoința să mă lămurească

Păi și Fariseii posteau două zile. Deci noi trebuie să postim mai mult.

Las aici schimbul de idei, și mă opresc la faptul că sunt lucruri pe care le-am mai auzit. Și nu doar eu!
Afirmația cu trebuie să postim trei zile pe săptămână și cu apelul la Matei 5:20 drept justificare apare și în cărțile unor părinți pe care îi iubesc și îi respect.
Dar, cum amico Plato, sed magis amico veritas1, trebuie să spunem că amândouă sunt greșite: atât afirmația, cât și justificarea ei.

Și pentru că din Sfintele Scripturi trebuie să avem mărturie pentru toate, încep cu acel cuvânt al Mântuitorului de la Matei 5:20.

Da, a spus Domnul nostru Iisus Christos

Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și fariseilor, nu veți intra în Împărăția Cerurilor (Matei 5:20).

Doar că acest cuvânt, parte din Predica de pe Munte, nu are nicio legătură cu numărul zilelor de post!
Nicăieri în Predica de pe Munte nu spune Mântuitorul că dreptatea ar sta în numărul zilelor săptămânale de post. Mai mult, nicăieri în Predica de pe Munte nu zice Mântuitorul despre numărul zilelor de post.
Ne poruncește acolo să fim lumină a lumii, să ne iubim vrăjmașii, să ne iubim și răbdăm frații, să fim milostivi și darnici. Ne poruncește în aceeași predică să ne rugăm folosind (și) Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru), să fim smeriți în faptele bune pe care le facem, inclusiv în post. Ne mai poruncește să ne ferim de proorocii mincinoși, să cunoaștem oamenii după faptele lor, să nu ne grăbim a osândi – mai ales când încă nu ne-am îndreptat pe noi –, să înțelegem că fără fapte drepte nu este mântuire. Dar mai ales ne arată că în tot ce facem trebuie să fim în ascultare de Dumnezeu. Sau risipim și ne risipim.

După cum se vede, nu se dau repere cantitative: atâtea ore de rugăciune pe zi, atâtea zile de post pe săptămână sau an, atâția bani dați milostenie.

Iar această lipsă a standardului cantitativ este esențială pentru Învățătura Mântuitorului. Și este unul dintre principiile fundamentale ale Ortodoxiei: banul văduvei este ceea ce poate dărui fiecare dintre noi.
Iar cine crede că se poate bizui pe bogăția lui – fie că este în bani, în zile de post sau în ore de rugăciune ș.a.a. – este deja înstrăinat de Domnul.

Da, dreptatea noastră trebuie să prisosească mai mult decât a cărturarilor și Fariseilor criticați de Iisus Christos: pentru că aceștia făceau faptele credinței pentru oameni, iar nu pentru Dumnezeu. Astfel încât nu puteau face bine binele și se întorceau ușor către rău.

Dreptatea nu stă în numărul zilelor de post, ci în felul în care trăim acele zile și pe toate celelalte.
Dreptatea este a încerca cinstit, cu toată puterea, să Îl asculți pe Dumnezeu.
Cu numărul zilelor de post se lăudau și cărturarii și Fariseii.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Bun și folositor este postul, dacă este ținut pentru Domnul și întru Domnul; dacă este ținut pentru fală este otravă, ca tot ceea ce este făcut pentru patimi. Și pentru o bună înțelegere a postului adevărat, vă rog, pentru Dumnezeu, citiți capitolul 58 de la Isaia.
Să ne fie spre mântuire!


Note

  1. Amicus Plato, sed magis amico veritas = Prieten (mi-e) Platon, dar mai prieten adevărul; expresie prin care se arată că adevărul trebuie spus chiar dacă nu convine unor oameni dragi sau/și respectați. ↩︎