Dincolo de Extrema-Stângă şi propaganda „Transgender”. Beyond Far-Left and „Transgender” propaganda

Extrema-Stângă introduce o cenzură de tip stalinist din ce în ce mai dură. Şi, evident, din ce în ce mai nedreaptă şi mai insultătoare. Datele ştiinţifice prezentate de un doctor în sprijinul celor care suferă de tulburare identităţii de gen sunt cenzurate de youtube şi google. Şi declarate „discurs al urii” şi „incitare la ură”. Dacă a-l ajuta pe un bolnav şi apropiaţii acestuia, folosind exclusiv informaţii medicale, ştiinţifice, clare, verificabile, este „discurs al urii” şi „incitare la ură” pentru Google şi Youtube înseamnă că aceste două companii sunt forme contemporane de NKVD, KGB sau Inchiziţie.

Aveţi mai jos un link şi un videoclip, să vă ajute să treceţi dincolo de zidul cenzurii neo-comuniste.

The Far-Left is promoting a stalinist censure, that become harder every day. And, obviously, more and more unfair and insulting. The scientific data presented by a doctor for the help of the ones that suffer from gender confusion desorder are blocked by Youtube and Google. And declared „hate speech” and „incitation at hate”. If helping the suffering people and the dear ones, using medical science and clear scientific and verifiable data is for Youtube and Google „hate speech” and „incitation at hate” that mean that Goolge and Youtube are the new NKVD, KGB or Inquisition.

Here are one link and one video to help you go beyond neo-communist censure.

https://www.dailysignal.com/UncensoredDoctorVideo

O demență zisă „democrație”… și o geană de lumină

O demență zisă „democrație”… și o geană de lumină

Este seara zilei de 10 Noiembrie 2019. Alegerile prezidențiale s-au încheiat. Previzibil ca rezultat, pentru orice om realist. Și cu o serie de lecții pe care cei mai mulți nu le vor învăța.
Să înfățișez, pe scurt, câteva din aceste lecții:

Căci voi egalitate, dar nu pentru căței
Democrația presupune egalitatea puterii de vot a tuturor cetățenilor cu drepturi depline. Altfel spus, greutatea a 100 de voturi trebuie să fie aceeași pentru oricare 100 de cetățeni în orice proces de vot democratic al respectivei democrații.
Dar voturile din ultimii ani ne arată categoric deosebirea de valoarea între unele voturi și altele.
De exemplu, în toamna lui 2018 a avut loc Referendumul pentru familie. La care au votat DA peste 3,5 milioane de cetățeni. Deși recomandările europene cer ca la referendumuri să nu existe cvorum de validare, la noi există. Și, ca urmare, voturile celor peste 3,5 milioane cetățeni au fost socotite NULE.
În aceste zile, în cadrul alegerilor prezidențiale, niciun candidat nu a primit peste 3,3 milioane de voturi. Totuși, aceste voturi mai puține au mai multă greutate! Și vor fi, fiecare dintre ele, socotite valide.
Cine nu înțelege că este anti-democratic să ignori 3,5 milioane de voturi într-un referendum, dar să accepți fără șovăire cifre mai mici (și mult mai mici) în alegeri? Cine nu înțelege ce este democrația.

alegerile europarlamentare (2019) au fost falsificate
Mulți au negat falsificare evidentă a alegerilor europarlamentare din 2019. S-au adunat numeroase dovezi – de la evidentele voturi fantasmagorice primite de UDMR până la documentele electorale propriu-zise.
Cine compară alegerile de astăzi cu cele de atunci poate vedea alte dovezi… dacă vrea să le vadă.

Televiziunea minte, dar cred că este adevărat pentru că a spus la televizor
sau
Ne strigăm ura față de Comunism și votăm comuniști
Amândouă situațiile au fost adevărate în 1990, în următoarele alegeri, și sunt adevărate și astăzi.
Primele patru poziții în alegerile prezidențiale din 2019 sunt ocupate de (neo)comuniști și (neo)socialiști.
Să lămurim un aspect: Comunismul este aripa dură a Socialismului.
Altfel spus, Comuniștii sunt Socialiștii care folosesc mijloace dure spre a atinge aceleași scopuri de extremă-stânga pe care le au și Socialiștii.
Este ridicol până la demență că o grupare neo-comunistă, USR, care are toate elementele fundamentale ale Partidului Bolșevic (devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) face o campanie… „anti-socialistă”! Păi primul pas ar fi fost auto-desființarea, sau trecerea la o politică de centru ori conservatoare, în locul celei de extremă-stânga!
Totuși, mulți dintre cei cam 1,35 milioane de votanți ai candidatului USR au votat pentru a combate socialismul! Pentru că una din marile victorii ale sforarilor din spatele teatrului politicii „românești” este să pună un partid neo-comunist (USR) drept simbol al luptei anti-comuniste.
Demența este evidentă (apropo de lumea schizofrenică): toți marii susținători ai USR sunt comuniști, de obicei strict pe linie sovietică (de la Șora la Hodor), însă alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este anti-comunist. Toți marii eroi ai Rezistenței Anticomuniste, toți ucenicii lor, toți cei care sunt de dreapta atrag atenția asupra faptului că USR este un partid comunist; totuși alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este… anti-comunist. „Anti-comunist” cu doctrină bolșevică (de la globalism la lgbt sunt preluate toate doctrinele bolșevice cu care s-au lansat Lenin, Troțki și acoliții). „Anti-comunist” susținut de Comuniștii vechi și noi și dovedit comunist de Anti-comuniștii vechi și noi.
Cum este posibilă o asemenea ignorare a realității? Cum este posibilă o asemenea orbire? Prin credința fanatică în anumite surse media, neverificarea afirmațiilor, ignorarea informațiilor care contrazic prejudecățile. Ce contează că Șora nu a făcut niciodată parte din Rezistența Franceză, s-a înscris în Partidul Comunist Francez după război, a făcut parte din nomenclatura PCR etc., etc.? Doar mass-media pe care acești alegători o adoră (deci o urmează irațional) susține că e grozav și anti-comunist. Așa cum anti-comuniști au fost și Ana Pauker, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Leonte Tismăneanu etc., etc. Și la fel cum anti-comuniști sunt și urmașii lor de astăzi. La fel, adică de loc.

Este evident că într-o lume în care voturile au greutate doar dacă și când vor anumite puteri politice, în care mass-media poate convinge votanții că anti-comuniștii sunt comuniști și comuniștii anti-comuniști democrația reală este imposibilă!

A mai rămas din ea doar o fărâmă din libertatea cuvântului.
O fărâmă, pentru că în școli nu mai există. Oricine se pronunță împotriva propagandei LGBT în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru feciorie și abstinență sexuală în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță în școli pentru cumpătare, bun-simț, măsură este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru tradițiile naționale în școli este sancționat într-un fel sau altul. Sunt studenți care habar nu au să folosească un dicționar, care nu au o minimă cultură istorică – și cu atât mai puțin alta – dar sunt gata să linșeze pe oricine nu este ca ei. Iar această intoleranță (revărsată masiv în vremea Referendumului pentru familie) este declarată „toleranță” (casă de toleranță, poate), „progresism” (termen tipic bolșevic), „libertate” (libertatea de a pune pumnul în gură celor de altă părere).
Aceeași violență împotriva libertății de conștiință și libertății de expresie există atât în aparatul de stat cât și în firmele private. Tot mai mult. Sunt oameni persecutați și concediați pentru că sunt creștini practicanți, pentru că nu aderă la campaniile LGBT, pentru că țin la tradițiile românești etc. Și, nu, nu este vorba despre oameni care încearcă să își impună părerile, credințele, trăirea. Este vorba de oameni care chiar și încercând să fie cât mai discreți în părerile, credințele și trăirea lor se trezesc pedepsiți pentru că nu aderă la părerile, credințele și trăirea NeoComuniștilor.
Evident, mass-media este aproape integral neo-comunistă, dacă nu islamistă ori de altă asemenea factură.

Evident, este o lume dementă, tot mai puțin democratică și tot mai dictatorială.
O lume neocomunistă, schizofrenică.

Și totuși, există liberate!
Așa cum sub ocupația sovietică Rezistența Românească Anticomunistă a mers înainte, la fel și astăzi.
Pentru că, pe de-o parte, știm de la început că cei ce Îl urăsc pe Christos îi vor prigoni și pe cei care Îl urmează pe Acesta
dar și că Însuși Fiul lui Dumnezeu ne-a spus
Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!
Altfel spus, biruința este câștigată.
Și dacă vom umbla prin această viață cu înțelepciune, știind să răscumpărăm timpul, căci vremurile rele sunt, vom deveni părtași la biruință.

E bine să vedem relele, ca să ne putem păzi de ele, ca să putem îndrepta ceea ce este cu putință.
Dar este absolut necesar să vedem și binele, ca să îl urmăm, să îl păzim, să îl înmulțim.
Creștinii din primele veacuri au trăit în țări în care pedofilia, homosexualitatea, incestul, pornografia, corupția, cruzimea și multe alte patimi bântuiau cumplit.
Dragostea de curățenie, bunătate, adevăr, înălțare duhovnicească erau disprețuite, batjocorite, prigonite.
Însă au câștigat. Pentru că au înțeles cuvântul care zice:

Aşadar, fiindcă Christos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 
Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. 
De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. 
Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. 
Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Christos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?
Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. (I Petru 4.1-19)

Biblia

Lumea Schizofrenică (I)

SCHIZOFRENÍE s. f. Boală psihică gravă, care se manifestă prin scăderea activității intelectuale și prin dezechilibrarea unității și a coerenței psihice. (cf. Dicționarul Limbii Române Contemporane)

SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie) (cf. Micul Dicționar de Neologisme)

Într-adevăr, schizofrenia cuprinde toate aceste elemente. Atât activitatea ideatică delirantă cât și scăderea activității intelectuale propriu-zise. Prima este într-o legătură directă cu a doua, pentru că activitatea intelectuală propriu-zisă presupune o învățare sistematică (inclusiv a învățării în sine), un sistem de gândire cât mai obiectiv și o continuă raportare la realitate. Scăderea activității intelectuale propriu-zise duce la o învățare haotică, renunțarea la obiectivitate (la logică) și respingerea realității ce nu se potrivește cu prejudecățile.

Trăim într-o lume din ce în ce mai schizofrenică.
Dar încă mai sunt cei care vor să meargă din zona patologică înspre zona sănătății psihice, de la haos la bună rânduială, de la prejudecăți la logică și obiectivitate.
Poate chiar tu, cel care citești, vrei asta.
Exemplele de aici au rostul de a ne ajuta în regăsirea noastră și a adevărului.

 

(1) „Nu există absolut niciun adevăr absolut!
O afirmație schizofrenică foarte des întâlnită. Bineînțeles, cu variații de formă, însă exprimând aceeași idee patologică. De ce este o afirmație schizofrenică? Pentru că proclamă, cu seriozitate și autoritarism, un adevăr absolut pretinzând că nu există unul.
Este, adică, o afirmație care se contrazice pe sine, o absurditate. Asta ar așeza-o între prostiile comune dacă nu ar fi folosită drept principiu de viață, „argument” etc. de foarte mulți. Această întrebuințare o transformă într-o manifestare ideatică delirantă, schizofrenică.

(2)Ascultă-ți muzica și n-asculta de nimeni, ascultă-ți muzica și-ascultă doar de tine
Este o lozincă schizofrenică ce a fost folosită pentru lansarea și promovarea unui post de radio. A avut un mare succes în generația tânără a vremii, ba chiar și printre cei care ar fi trebuit să fie maturi. Din peste 500 (cinci sute) de oameni cu care am discutat lozinca (sloganul publicitar) am găsit numai doi (da, numai doi!) care observaseră auto-contrazicerea frazei.
Evident, dacă asculți de această lozincă, deja asculți de cineva!
Respectiv, de cel care a creat îndemnul.
Mai mult, asculți de muzica respectivă, deci implicit de cei care au creat-o.
Altfel spus, lozinca te îndeamnă să asculți de postul respectiv de radio și cei promovați de el, pretinzând totodată că asta înseamnă că nu asculți de nimeni.
Evident, este o manipulare prin care omul este făcut să asculte doar de postul în cauză și de cei promovați de el. Eventual răzvrătindu-se față de orice alte surse de idei, autoritate etc.
Sunt și aici mii de variații.
Tot evident, adoptarea unui asemenea principiu, supunerea față de o asemenea manipulare înseamnă alunecarea în zona schizofreniei.

(3)Îmbracă-te la modă ca să fii nonconformist
Și această idee are zeci de mii de forme. De la „îmbracă-te așa ca să te regăsești” până la „așa se îmbracă un om liber/puternic/realizat”. De la „Gangnam Style” până la „blugi decupați/rupți” există neumărate imbecilități totale promovate astfel cu foarte mult succesc.
Logic, dacă te îmbraci la modă ești conformist.
Cu excepția cazului în care gustul tău estetic, întâmplător, se potrivește cu moda. Acest ultim caz nu poate fi însă valabil decât întâmplător, pentru un timp, de vreme ce moda se schimbă!
Atenție! Nu discut aici validitatea conformismului! Acesta poate să fie un lucru foarte bun sau foarte rău în funcție de context. Aici discut invaliditatea, distopia ori schizofrenia unei idei în care, din nenorocire, mulți cred.

(va urma…)

Mihai-Andrei Aldea

Sa regasim Lumina 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

La arme, de Mihai Eminescu

La arme

Auzi!… Departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi:
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
E sora noastră cea mezină,
Gemând sub cnutul de Calmuc,
Legată-n lanţuri e-a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-a? Poate numai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni?
La arme!
La arme dar, Români!

Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi?
Voi, fii ai vechii Transilvanii,
Sunteţi cu totul supăraţi
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân’ la Abrud,
Ca să vă ţină în robire
Fino-Tătarul orb şi crud.
Şi nimeni lanţul n-o să farme,
Nu aveţi inimi, n-aveţi mâini?…
La arme, la arme,
La arme, fraţi Români.

Maghiar, tătar cu cap de câine
De noi şi azi îţi baţi tu joc…
Sub pumnul nostru vii tu mâine
Strămutăm fălcile din loc,
Şi limba ta muiată-n ură
Ţi-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ţi-om băga pumnul nostru-n gură
Căci, câine, te iubim atât!
Şi braţul nostru-o să vă sfarme
Şi robi veţi fi, măriţi stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, fraţi Români!

Iar tu, iubită Bucovină,
Diamant din stema lui Ştefan,
Ajuns-ai roabă şi cadână
Pe mâni murdare de jidan.
Ruşinea ta nu are samăn,
Pământul sfânt e pângărit…
Mişel şi idiot şi famăn
Cine-ar mai sta la suferit…
De-acuma trâmbiţi de alarme!
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni,
La arme!
La arme dar, Români!

Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş…
E moarte, e leşin, e somn?
Au Dragoş nu-i din Maramureş,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-au frânt a duşmanilor nouri,
N-au frânt pe Leşi şi pe Tătari,
Au Dragoş, vânător de bouri,
N-o să vâneze şi maghiari?
Ruşine pentru cel ce doarme,
Sculaţi ca să nu muriţi mâini.
La arme,
La arme dar, Români!

Din laur nemuritoare ramuri,
O, Ţară!, pune-n frunte azi,
Şi-n tricolor şi a lui flamuri
Să-nfăşuri pieptul tău viteaz,
Şi smulge spada ta din teacă
Şi-ţi cheamă toţi copiii tăi
Şi la război cu dânşii pleacă –
Cu fii de şoimi şi fii de smei,
În valuri crunte să se farme
Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni…
La arme, la arme!
La arme, fraţi Români!

Mihai Eminescu

Poemul La arme este alcătuit de Mihai Eminescu după modelul unui cântec de luptă francez: La Marseillaise. Ori, cum este numită de Români, Marseieza. La origine, acest cântec francez a fost Cântecul de război al Armatei Rhinului. Versurile, războinice, se înţelege, deplâng ocuparea Patriei de „cohortes étrangères” (cohorte de străini), starea de robie, umilinţele etc.
După cum se poate vedea, există o mare similitudine între cele două opere – franţuzească şi românească.
Mihai Eminescu începe scrierea poemului La arme în timpul şederii sale la Viena (1869-1872). Probabil conştient de obedienţa creaţiei faţă de sursa de inspiraţie franţuzească – ori nemulţumit de calităţile ei poetice – nu o publică nici după venirea în Principatele Române Unite.
După purtarea mizerabilă a Rusiei şi Germaniei, dar şi a celorlalte puteri, în cadrul Tratatului de la Berlin (1878), Mihai Eminescu reia lucrarea la această poezie. Printre altele, adăugându-i versurile dedicate Basarabiei. Căci sudul acesteia, recăpătat de Români în urma Războiului Crimeii, fusese iarăşi ocupat de Rusia. Cu sprijinul direct al Germaniei şi Austro-Ungariei şi complicitatea laşă a Franţei şi Marii Britanii.
Totuşi poemul nu va fi publicat, autorul părând să fie nemulţumit de el până la capăt. Fără a discuta alte aspecte, secundare în context, La arme este o mărturie categorică a conştiinţei unităţii naţionale româneşti. Revendicarea lui Mihai Eminescu de ardeleniştii care fac jocul duşmanilor noştri, de moldoveniştii care slujesc altor duşmani este, şi prin acest poem, imposibilă. Aşa cum este şi prin poeme ca Doina şi Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?.

Aici eu sunt stăpân, de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân

de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân.
Și neam de neamul meu sărac,
A stăpânit aici prin veac
Cu vrere aspră de român.

Aici eu sunt stăpân.
Istoria m-a tras adeseori pe roată
Dar am crescut mai tare Detunată
Din propria-mi cenușă de român.

Aici eu sunt stăpân.
În mine își dau mâna toți:
Și scumpi nepoți și strănepoți –
Și-i simt, foșnind ca un gorun.

Aici eu sunt stăpân.
În lutul ăsta drag dorm toți străbunii mei
Și voi dormi alăturea de ei
Și eu și neam de neam român.

Aici eu sunt stăpân.
Nu hoardele zălude și flămânde
Și nu mă sperie nici lanțuri, nici osânde,
Ci neclintit sub fulgere rămân.

Aici eu sunt stăpân.
Cioplit în cremene și-n dinamită,
Calc apăsat și dârz peste ursită,
Cu neînfrânta-mi cerbicie de român.

Aici eu sunt stăpân
Și-nfrunt cutezător pe-aceste plaiuri
Netrebnicele stârpituri și graiuri
Și sub restriști încrezător rămân
În steaua mea înaltă, de Român,

C-aici eu sunt stăpân!