Categorie: Cultură

Iubirea mincinoasă și homosexualitatea

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Iubirea mincinoasă și homosexualitatea

Spune cineva – pe care mândria îl face mult mai puțin inteligent și mult mai puțin bun decât se crede – că:

Dacă aș avea un copil gay l-aș iubi. Nu i-aș spune că îl așteaptă Iadul dincolo.

Deci nu își iubește copilul, pentru că îl minte într-un lucru esențial pentru viața lui.
Dacă îți iubești copilul, dacă iubești pe cineva, îi vei spune atunci când merge pe un drum greșit; și mai ales dacă acel drum duce în Iad.
Dacă îi ascunzi acest lucru, dar cu atât mai mult dacă îl minți că e bine să facă răul, iubirea ta este mincinoasă. Adică este o formă de răutate pretențioasă, care se pretinde iubire.

Prin mila lui Dumnezeu, am avut la sfătuire și spovedanie zeci de persoane din zona LGBT. Și mai ales gay.
Toți au trecut prin abuzuri care contribuiseră mult la alegerea lor.
Și toți cei care au primit Învățătura Bisericii, și cu ea harul lui Dumnezeu, s-au vindecat.

Sunt cel puțin treizeci de oameni care au familii împlinite astăzi și care au trecut prin acest proces de vindecare.
Proces de vindecare ce începe totdeauna cu adevărul.
Adevăr spus cu blândețe, cu iubire dacă putem, cu grijă pentru binele celuilalt – căci binele nu este bine dacă nu este bine făcut.

Îmi aduc aminte de un domn care venise la biserică să mă întrebe (nu să se spovedească):
– Părinte, încerc să fiu un bun creștin. Citesc Biblia, merg la biserică, mă rog, fac milostenie, încerc să urmez calea lui Christos. Nu vreau să calc nimic din cuvintele lui Dumnezeu. Dar ce pot să fac dacă m-am născut homosexual? Așa sunt dintotdeauna: niciodată nu m-au interesat fetele, am fost atras doar de bărbați.
Am dat din cap a înțelegere:
– Eu am fost totdeauna atras de fete. Dar până m-am căsătorit nu m-am culcat cu niciuna.
Se uită la mine încercând să înțeleagă ce vreau să zic.
Îl ajut:
– Dacă Dumnezeu mi-ar fi spus că este greșit să am de-a face cu o femeie, aș fi rămas în abstinență toată viața.
Se luminează și se miră:
– Genial! Nu m-am gândit la asta! Da, este o soluție bună.

De atunci domnul în cauză a revenit periodic la biserică pentru un sfat.

Și, în feluritele discuții, amintind eu de marile mele iubiri de copil, și-a adus aminte de cum a fost și el îndrăgostit în primară de o fată așa și pe dincolo.
Deci l-am întrebat:
– Ce s-a întâmplat în vacanță, de v-ați schimbat atracția de la fete la bărbați?
A rămas încremenit.
Și, pe măsură ce își amintea, se albea la față.
Pe scurt, fusese abuzat de o rudă. Doar că până la această discuție își ștersese cu totul întâmplarea din memorie.
Și de la aceste amintiri (fata iubită, abuzul) a început vindecarea sa.

Este un exemplu paradigmatic: de fiecare dată vindecarea începe cu recunoașterea adevărului lui Dumnezeu și, respectiv, a adevărului răutăților din propria viață.

Este ca și cum cineva ar avea probleme de mișcare, iar alții i-ar spune, din „iubire” (mincinoasă) „asta te face deosebit” sau „ești minunat pentru că te miști altfel decât ceilalți”.
Și vine cineva care chiar are dragoste și îi spune: Mișcările bune și firești sunt altfel. Ai undeva o problemă, hai să o căutăm și să o vindecăm. La Dumnezeu se poate.
Și se găsește o rană ascunsă, o traumă uitată și acoperită de piele, care produce problemele de mișcare.
Desigur, aceasta este iubirea adevărată.

Doar că iubirea mincinoasă vine din trufie, din orgoliul bolnav de a declara bun drumul cel rău pe care merge pretinsul iubitor.
Este o formă de orgoliu extrem, în care hoțul îi vrea pe toți hoți ca să pretindă că este cinstit să fi hoț. Sau în care coruptul îi vrea pe toți corupți, la fel, ca să spună că e normală corupția.

De mai multe ori am fost întrebat de oameni ai zilelor noastre:

De ce este Biserica împotriva homosexualilor?

Și de prima dată și până astăzi am dat același răspuns:

Cine v-a spus asta v-a mințit, fie dinadins, fie că a fost și el mințit. Biserica a fost și este și va fi totdeauna de partea homosexualilor. A spune că Biserica este împotriva homosexualilor este ca și cum ai spune că medicina și spitalele sunt împotriva bolnavilor. Medicina și spitalul au rostul de a ușura suferințele celor care nu se pot vindeca, respectiv de a-i face pe bolnavi să nu mai fie bolnavi, ci sănătoși. Biserica are rostul de a ușura suferințele celor păcătoși sau pătimași care nu se pot vindeca, respectiv de a-i face să nu mai fie păcătoși sau pătimași, ci sfinți.

Aceasta este iubirea adevărată.

Așa cum tot iubire adevărată este să spui, cu durere, celui care stă împotriva lui Dumnezeu și cuvintelor Sale:

Dacă te oprești, de poți mântui; dacă nu, despărțirea de Dumnezeu va fi veșnică, iar acesta este Iadul.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Antisemitismul în România și INSHR EW

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Antisemitismul în România și INSHR EW

Există în România mai multe instituții cu atribuții de luptă împotriva antisemitismului, de departe cea mai specializată, cea mai cunoscută și cea mai puternică fiind INSHR EW: Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.

Desigur, orice om rațional se va mira: este o instituție de studiu, sau de luptă?

Pentru sistemele democratice între cele două misiuni este o deosebire esențială, iar separarea puterilor în stat nu permite amestecarea lor.
Pentru sistemele extremiste, de tip nazist, fascist, ceaușist, bolșevic etc., doctrina se impune. Ca urmare, în cadrul unor asemenea sisteme de Extremă-Stânga este de așteptat ca o facultate politică să poată băga oameni în pușcărie, sau ca o instituție de studiu istoric să aibă atribuții politice, administrative și executive.
Faptul că asemenea instituții sunt fundamental antidemocratice și fundamental anti-constituționale este cu totul neimportant pentru adepții sistemelor de Extremă-Stânga, în care doctrina se impune iar libertatea de gândire și libertatea de exprimare sunt lozinci la fel de goale ca principiul separării puterilor în stat.

Ca urmare, este nevoie ca cititorul să treacă peste contradicțiile principiale pe care struțo-cămilele regimurilor post-decembriste le tot creează: nu avem libertatea de a opri asemenea abuzuri, ba nici măcar să le criticăm – excluderea din viața socială, pierderea locului de muncă, probleme tot mai grave cu creditele, iată doar câteva dintre urmările comune pentru ”obraznicii” care își permit să critice regimul aflat la putere.

Deci, nu, nu ne propunem o asemenea critică a regimului, ci doar o interesantă observație provocată de Raportul de Monitorizare a Antisemitismului și Negarea Holocaustului în anul electoral 2025-2026, realizat și publicat de INSHR EW.

Aici un cititor mai înaintat în vârstă riscă să își amintească de bancul cu Sergiu Nicolaescu:

Un film după o idee de Sergiu Nicolaescu. Regizor: Sergiu Nicolaescu. Scenarist: Sergiu Nicolaescu. În rolul principal: Sergiu Nicolaescu. În rolul principal feminin: Sergiu Nicolaescu. În rolurile secundare: Sergiu Nicolaescu. Montaj: Sergiu Nicolaescu. etc.

Se va întreba, adică, mai maturul cititor, cum se poate ca o instituție dintr-un stat declarat democratic să facă, simultan, cercetare istorică, anchete penale, pronunțarea de verdicte – inclusiv cu iz penal – etc.

Față de ideea că o asemenea înmănunchere de atribuții ar încălca principiile fundamentale ale oricărei libertăți cetățenești, ar distruge principiile fundamentale ale unei societăți libere sau ar însemna alte abuzuri de tip nazisto-stalinist ori fascisto-ceaușist vom spune: nu înțelegeți! Nu înțelegeți cum asemenea structuri și atribuții sunt compatibile cu principiile unei societăți sănătoase, nu înțelegeți cum asemenea structuri și atribuții sunt compatibile cu drepturile omului, democrația și altele asemenea!
Nici eu nu înțeleg, dar vă aduc aminte că nu contează dacă înțelegem sau nu, pentru că legile ne interzic să avem păreri pe temă.
Și, oricum, nu acesta este subiectul, vă rog să nu deviem!

Subiectul este că seriosul raport amintit mai sus, asumat de Guvern și Președinție, precum și de alte instituții, poate fi sintetizat prin seriosul și științificul și academicul său subtitlu:

Bulgărele antisemitismului nu s-a oprit din rostogolire…

Da, acesta este subtitlul – de fapt, pe pagina oficială, chiar supratitlul – ”Raportului” în cauză.

Dar să nu ne lăsăm prinși de mirare și să trecem la esența ”Raportului”:

a avut loc o creștere puternică a antisemitismului în România lui 2025-2026 față de perioadele anterioare, chiar dacă autoritățile publice devin tot mai radicale în reacții.

Pe scurt, aceasta este și concluzia ”Raportului”, dar și o idee enunțată repetat în cuprinsul său. Ca și în comunicatul de presă de pe pagina oficială dedicată de INSHR EW.

Față de această concluzie, am așteptat demisia de onoare a conducerii INSHR EW!

Un gest pe care l-am așteptat ca pe rezultatul testării cu turnesol a acidității apei: ar fi arătat cel puțin bune intenții din partea conducerii INSHR EW, chiar dacă lipsește competența.

Serios: ai pe mână mai multă putere decât SRI, ai pe mână un mare buget, plus banii obținuți – unii spun, storși – de la Statul Israel și de la felurite grupări evreiești, special pentru apărarea României și a celor din România de antisemitism, iar rezultatul, după 21 de ani de ”activitate”, este că antisemitismul crește!!!

Care este reacția normală față de un asemenea eșec total?
DEMISIA!

Desigur, dacă există demnitate și bun simț, dacă se respectă

A. Principiile de Bază ale Funcției Publice: legalitatea, competența, performanța, eficiența și eficacitatea, imparțialitatea și obiectivitatea

B. Criteriile de Performanță pentru Funcționarii de Execuție: planificarea, responsabilitatea personală, calitatea muncii (corectitudine, completitudine și valoare), finalizarea obiectivelor (la timp)

C. Criteriile de Performanță pentru Funcționarii de Conducere: control, competență managerială, dezvoltarea resurselor umane și, mai ales, capacitatea de a obține rezultate.

După cum se poate vedea, conform ”Raportului” oficial și public al INSHR EW, conducerea Institutului Elie Wiesel a eșuat în TREISPREZECE principii și criterii din 15 (cincisprezece).
De fapt, ca să fim sinceri, nu putem garanta pentru legalitatea și calitatea controlului, dar nici nu avem dovezi pentru eșecul în domeniu în ultimii ani, deci s-ar putea să fi fost respectate, s-ar putea să se fi eșuat și aici.
Oricum, să eșuezi în peste 80% din principiile și criteriile pe care trebuie să le respecți și îndeplinești este un eșec absolut.

Ceea ce, de altfel, se vede clar în ”Raport”.

Însă, iată, ca în orice sistem corupt și extremist, dictatorial și antidemocratic, nu că spunem că așa este statul zis român, cei care au obținut un eșec absolut nu sunt trași la răspundere!

De ce?
Nu ne privește pe noi, ci privește autoritățile din România și din Israel, care trebuie să ia măsuri.

Din această perspectivă, ca să nu se pretindă că doar critic și nu ofer soluții, propun celor interesați real de combaterea antisemitismului din România să preiau conducerea INSHR EW pentru cinci ani de zile, în aceleași condiții în care a fost exercitată această conducere în ultimii cinci ani de zile (2021-2026). Și garantez că voi obține o scădere a antisemitismului din România cu cel puțin 40%, în paralel cu o creștere de cel puțin 20% a simpatiei față de Israel.

Este o propunere de nerefuzat pentru conducerile din Israel și România dacă se dorește real combaterea antisemitismului – căci respingem cu tărie teoriile conspiraționiste care pretind că obiectivul real al INSHR EW este creșterea antisemitismului din România, pentru a se obține și mai multe fonduri și putere în numele combaterii acestuia.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Platoșa Sfântului Patrick

Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

Rugăciunea cea mai vestită a Sfântului Patrick al Irlandei, preluată după minunata carte a Părintelui Vlad Benea, Viețile Sfinților Ortodocși din Apus. Sfinții Insulelor Britanice

Platoșa Sfântului Patrick ☘️

Mă leg astăzi
Cu vârtutea1 cea mare a chemării Treimii
Cred în Treimea în Unime,
Făcătorul a toate.

Mă leg astăzi
Cu vârtutea Întrupării lui Christos și a Botezului Său,
Cu vârtutea Răstignirii Sale și a Îngropării,
Cu vârtutea Învierii Sale și a Înălțării,
Cu vârtutea Venirii Sale în Ziua Judecății.

Mă leg astăzi
Cu vârtutea dragostei serafimilor,
În ascultarea îngerilor,
În nădejdea învierii spre răsplată,
În rugăciunile Patriarhilor,
În prorociile Profeților,
În propovăduirea Apostolilor,
În credința Mărturisitorilor,
În nevinovăția sfintelor fecioare,
În faptele oamenilor drepți.

Mă leg astăzi
Cu puterea Cerului,
Cu lumina soarelui,
Cu strălucirea lunii,
Cu frumusețea focului,
Cu scânteierea fulgerului,
Cu iuțimea vântului,
Cu adâncimea mării,
Cu trăinicia pământului,
Cu tăria pietrelor.

Mă leg astăzi
Pentru ca Puterea lui Dumnezeu să mă povățuiască,
Tăria lui Dumnezeu să mă sprijinească,
Înțelepciunea lui Dumnezeu să mă învețe,
Ochiul lui Dumnezeu să vegheze asupra mea,
Urechea lui Dumnezeu să mă audă,
Cuvântul lui Dumnezeu să-mi dea grai,
Mâna lui Dumnezeu să mă povățuiască,
Calea lui Dumnezeu să rămână în fața mea,
Scutul lui Dumnezeu să mă acopere,
Oastea lui Dumnezeu să mă apere,

Împotriva curselor diavolilor,
Împotriva ispitei patimilor,
Împotriva poftelor firii,
Împotriva tuturor celor ce gândesc să mă vatăme,
Fie ei aproape sau departe,
Fie ei mulți sau puțini.

Chem astăzi toate aceste vârtuți
Împotriva oricărei puteri vrăjmașe și fără de milă
Care ar putea să atace trupul și sufletul meu,
Împotriva descântecelor proorocilor mincinoși,
Împotriva legilor negre ale păgânătății,
Împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
Împotriva înșelăciunilor idolatriei,
Împotriva vrăjilor femeilor, făurarilor sau druizilor,
Împotriva oricărei științe care leagă sufletul omului.

Christoase, apără-mă astăzi
De toată otrava, de foc,
De înec, de rană de moarte,
Ca să pot primi răsplată bogată.

Christos cu mine, Christos în fața mea,
Christos în spatele meu, Christos înlăuntrul meu,
Christos dedesubtul meu, Christos deasupra mea,
Christos la dreapta mea, Christos la stânga mea,
Christos în cetate, Christos în căruță, Christos în corabie,
Christos în inima tuturor celor care se gândesc la mine,
Christos în gura tuturor celor ce vorbesc cu mine,
Christos în fiecare ochi care mă vede,
Christos în fiecare ureche care mă aude.

Mă leg astăzi,
Cu vârtutea cea tare a chemării Treimii:
Cred în Treimea în Unime,
Făcătorul a toate.

Sfântul Patrick

Note

  1. Vârtutea este tăria interioară, fizică și spirituală, a unui om, respectiv tăria interioară fizică a unui obiect sau a unei materii. Mămăligă vârtoasă = mămăligă făcută astfel încât să aibă tărie interioară (în opoziție cu mămăliga moale). ↩︎

130 de milioane de victime ale Marxismului

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

130 de milioane de victime ale Marxismului sunt înregistrate în URSS și China din 1918 până în 19801.

Aceasta este ideologia pe care o promovează o serie de partide politice din România de astăzi, de la USR la Partidul Socialist Român sau Partidul Socialist din România.
Sau pe care o promovează felurite persoane de influență în mass-media, sistemul de educație al statului ori alte structuri de stat etc.

Cine are minte și suflet de înțeles, să înțeleagă.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Printre lucrările consultate pentru această concluzie sunt scrierile lui Sojenițîn ori Șalamov, sau Death by Government, de Rudolph J. Rummel; The Years of Hunger…, de R.W. Dawies și Stephen G. Wheatcroft; Stalinism in the Soviet Countryside…, de Lynne Viola; The Soviet Century, de Moshe Lewin; I carnefici di Stalin, de Gianluca Falanga; L’oro din Mosca. La verita sui finanziamenti sovietici al PCI, de Valerio Riva; The History of the Gulag…, de Oleg V. Hlevniuk; The Road to Terror…, de J. Arch Getty și Oleg V. Naumov; Bloodlands: Europe between Hitler and Stalin, de Timothy Snyder; La Chine de Mao (1949-1976), de Jean-Luc Domenach; Mao. La storia sconosciuta, de Juan Chang și Jon Halliday; Renverser ciel et terre…, Yang Jisheng; Memoria Rossa…, de Tania Branigan; Mao’s Great Famine…, de Frank Dikötter; La Terreur sur Mao…, de Song Yongyi; The Road to Serfdom, de Friedrich Hayek; Victims of the Cultural Revolution…, de Wang Youqin; Collective Killings in Rural China…, de Yang Su; Agents of Disorder… How the violence of China’s Cultural Revolution unfolded, de Andrew G. Walder; The Black Book of Communism… etc. ↩︎

Viața în Christos și mediul academic (I)

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Întreabă un abonat (Mihai):  

În condițiile în care instituțiile al căror rol era să păstreze moștenirea istorică a neamului sunt astăzi compromise ideologic, credeți că, în general, efortul Creștinesc ar fi mai roditor îndreptat pe alte căi decât cele convenționale, sau încă mai are rost intrarea în mediul academic – la Facultatea de Teologie, Facultatea de Istorie și așa mai departe?

Este o întrebare adâncă, de la un om de cultură și cu gândire adâncă, deci răspunsul trebuie să fie pe măsură.
Poate că e prea mult pentru mine, însă încerc.
Și s-ar putea să fie dureros pentru cititor.

Prima instituție ce are datoria sfântă de a păstra moștenirea istorică, teologică și culturală a națiunii este familia.

Copilul ar trebui să asculte din pântecele mamei cântece românești, basme, legende istorice, alături de rugăciuni, psalmi, Evanghelii etc.
Copilul ar trebui prevenit de mic asupra răutății lumii.
Ar trebui să știe de mic faptul că în lume necazuri va avea, dar cu Iisus Christos va birui tot răul.
Ar trebui să lucreze manual, astfel încât să păstreze cea mai puternică legătură cu realitatea și să fie păzit de iluzia „vieților de rezervă” și „reluării jocului” – iluzii ce otrăvesc astăzi nenumărate suflete.

Soții ar trebui să se hrănească din Învățătura lui Dumnezeu și să se odihnească în pildele Sfinților și Eroilor în fiecare zi.
Să folosească instrumentele electronice pentru a învăța, pentru a vedea și citi ceea ce este bun.
Soții ar trebui să îngrijească o grădină și niște vietăți în fiecare zi.
Implicându-și copiii, pe măsură ce cresc.
Soții care stau la bloc și nu au grădină în afară își pot lua, dacă urmăresc asta în loc de televizoare șmechere și mașini inutil de scumpe, dacă se păzesc de satanicele ispite ale jocurilor de noroc, băutului peste măsură și ale altor patimi de același fel.
Și dacă nu au și nu pot să ia – de pildă, muncind prea mult sau având venituri mici – își pot face ghivece și jardiniere cu pătrunjel, mărar și leuștean, cu cimbru și busuioc, roșii, ardei, ardei iuți, cu un lămâi sau un dafin etc. Care să fie mica lor grădină.

Familia ar trebui să meargă duminică de duminică la biserică, cel puțin la toată Liturghia.
Ar trebui să se spovedească măcar odată pe lună și să se împărtășească pe cât de des cu putință.
Ar trebui să aibă măcar câte o scurtă rugăciune împreună, și măcar cinci minute să citească, zilnic, din Biblie împreună.
Ar trebui să meargă împreună la antrenamente – box, kick-boxing, lupte libere, jiu-jitsu, karate etc., sau înot, handbal, oină și altele asemenea.
Ar trebui să facă pelerinaje împreună și la fel drumeții.

Familia este prima instituție în care și prin care trăiește orice națiune.
De aceea Marxismul urăște familia și vrea să o desființeze: fără idealul familiei omul este sclav1.
De aceea Marxismul induce ideea otrăvită a așteptării ca statul să facă ceea ce este treaba persoanei ori familiei: cine așteaptă ca statul să îi dea ceva este sclav.

A doua instituție ce are datoria sfântă de a păstra moștenirea istorică, teologică și culturală a națiunii este obștea sau comunitatea locală.

(poate va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Și pentru călugări există idealul familiei, doar că al familiei alcătuită de Biserica Biruitoare. ↩︎