Războiul porcului. 04. Un răspuns către alt cititor

Am scris și publicat un material privind războiul porcului (purtat de stat împotriva cetățenilor pe care ar trebui să îi reprezinte). Acest material a inspirat un răspuns intitulat File din războiul porcului; venit de la un cititor, acest răspuns a fost publicat pe site (se poate da click pe linkul de mai sus pentru a fi citit). La răspunsul semnat Outis a făcut unele observații Apatrid a.k.a. Adevăruldespredaciști, după cum se poate vedea aici (click pentru citire). Spre bucuria mea, disputa a continuat, cu replica de față din partea lui Outis. Socotesc deosebit de folositor această dispută, deoarece arată felul în care trebuie să aibă loc un schimb de idei contradictorii: civilizat, argumentat, la subiect.
Mulțumesc din suflet celor doi cititori pentru pilda cea bună pe care o dau celorlalți!

Menționez (și) aici că nu preiau decât excepțional linkuri către site-uri sau surse pe care le consider profund dăunătoare (precum wikipedia, din punctul meu de vedere un instrument de propagandă neocomunistă profund subiectiv și dăunător). Prin urmare, rog autorii preluați să folosească ori să îmi indice alte linkuri pentru temele respective (către surse mai decente). Mulțumesc!

1. “Tot revoluția agrara a adus si înrobirea pe scara larga a omului fata de stat (cronologie oficiala, tabel; revizie neomologata in urma de date majore noi)”
Paranteza cuprinde legături justificative care, așa cum a fost notat, lipsesc din text.
https://grahamhancock.com/badrinaryanb1/
Învățătura de manual trebuie luată cu mult mai mult simț critic. E vorba de suprapuneri de procese, nu știm cu ce toleranțe de timp.

2. Nu ați citit atent sau/și fraza e prea lungă. Surplus de hrană -> eliberare de timp, energii creatoare, acumulare de bogăție -> apariția de prădători specializați în extracție. Popoarele migratoare în evul mediu timpuriu nu au făcut altfel. Acestea sunt pattern-uri comportamentale care apar regulat din natura umana când condițiile se repetă.

3. Aici datele sunt clare. “O comentatoare imaginativa l-a numit World War 0, ‘războiul mondial zero’ (dar, vezi interpretarea politic-corecta).”
imaginativa = https://www.youtube.com/watch?v=1z4PAeh9LrA
interpretarea = www.sciencealert.com/neolithic-y-chromosome-bottleneck-warring-patrilineal-clans
Uciderea selectivă a bărbaților e un proces intuitiv: bărbați supuși sunt buni de lucru, cei care iscă scandal sunt buni de ucis. Femeile sunt necesare pentru reproducerea sistemului parazitar (de aceea semnalul genetic nu le include). Lucrurile pe care le concedeți în secolul XX nu au apărut din neant. Vezi mai sus 2: ne gândim la regularități comportamentale adaptate la condiții probabil asemănătoare. Nu știm întotdeauna care anume din condiții sunt determinante (cu alte cuvinte, nu știm prin ce 1917 a semănat cu condiții neolitice).

4. Evident, e vorba de minarhism, de statul limitat, statul mic și acesta este baseline-ul folosit in ruminație. Este o problema nerezolvata însă în teoria politica libertariană cum acesta poate fi menținut. Ceea ce s-a întâmplat în 2020 în America, furtul alegerilor, scara sistemică la care acest lucru s-a produs, eșecul total al instituțiilor judiciare și de ordine în a se sesiza și repara – toate acestea obligă revederea fundamentelor teoriei politice. Nu există document mai strict în privința măsurilor structurale împotriva tiraniei comparabil cu constituția americana. Și, cu toate acestea, 2020 a însemnat prăbușirea mecanismelor de cercetare și verificare și revenirea ei [a tiraniei n.red.].
Așa că, da, milităm pentru statul mic dar, parafrazând-l pe Ben Franklin, nu știm nici dacă și, din 2020, nici cum îl putem păstra…

Acestea fiind zise, anarhismul nu înseamnă ‘dispariția oricărei autorități’ ci descentralizarea, multiplicarea și diseminarea de centre multiple de autoritate (exista autoritate socială fără forță coercitivă, de pildă, cea care mă împinge pe mine să răspund obiecțiilor din respect pentru gazdă, vizitatorii săi și oricine se va întâmpla pe aici in viitor, datorita preocupării mele pentru ceva numit ‘reputație’ deși semnez cu pseudonim). Rușinarea, sensibilitatea la învinovățire, nevoia de aprobare sunt astfel de modalități de control social – după cum ‘obrajii care ard’ și ‘înroșitul până în vârful urechilor’ sunt semnul biologic a cât de profund e mecanismul social. Apoi sunt autoritatea parentală, autoritatea preoților, a bătrânilor, a înțelepților. Oamenii nu sunt născuți sociopați – politicienii probabil ca da…

Și acestea fiind zise, anarhismul nu e utopie. Cea mai mare parte din istoria evoluționară a omului a avut loc astfel. Statul este un pleosc de câteva mii de ani (vezi mai sus, 5000 de ani sau până spre 10,000). Prejudecățile acestea trebuiesc reevaluate, după 150 de ani de statism [etatism? n. red.] atroce.

Mulțumesc pentru atenție.

Outis,
22 Ianuarie 2024

P.S. A, da, pentru completitudinea enumerării formelor de ‘autoritate’ non-etatica:
– procesul stadial de dezvoltare morala descris de Kohlberg
– procesul de constituire a supraeului (pentru cum acesta e colonizat de stat, cu trimitere la procese contemporane, vezi ‘Supraeul etatizat și creșterea copiilor’,  teletype.in/@unaltnimeni/IOPaiaT2zo-)

Un gând despre “Războiul porcului. 04. Un răspuns către alt cititor

  1. Vad de unde veniti in chestiunea Wikipedia si sint de acord. Dar acesta nu este singurul considerent care trebuie sa conteze.
    Wikipedia nu este uniform ideologizata si ea reprezinta ‘cel mai mic numitor comun’ al intelegerii curente a diferitelor subiecte. Daca ceva apare in Wikipedia, inseamna cel putin ca subiectul respectiv e valid.
    Wikipedia nu e de folosit pentru _sustinut argumente_, ci pentru _ilustrat si explicat_ termeni, concepte, notiuni care stau in spatele a ceea ce tu elaborezi stratosferic. Asta este rostul unei enciclopedii, cum Wikipedia este, si nu de a fi ‘sursa de autoritate’ pentru teze, ipoteze, teorii, samd. Asta e o forma de consideratie minima de acordat cititorului fara de care ori il lasi ‘in aer’, ori ajungi sa incarci textul cu ‘casete explicative’ care ar sufoca sirul naratiunii. Iar, ca enciclopedie, Wikipedia este singura care are un procent decent, nu mare, de articole in romaneste: alta forma de consideratie pentru cititorul de limba in care scriem.
    Daca exista vreo sursa enciclopedica de limba romana suficient de extensiva si care poate satisface cele doua scopuri de mai sus, cu draga inima mi-o voi insusi. Daca nu, sa nu aruncam copilul cu apa din covata.
    Sugerez sa va incredeti in autorii dvs. ca vor alege cu discernamint trimiterile pe care le fac acolo si in cititori ca, dupa acea frunzarire eventuala a enciclopediei, nu vor inghiti pe nerasuflate tot ce scrie acolo. Si, da, poate merita putin credit si scriitorii de buna-credinta care contribuie in lumina celui mai bun efort si care, banuiesc ca sint majoritate (_nu_ sint scriitor Wikipedia!). Problemele Wikipediei sint la nivel de management si un grup de moderatori radicali de stinga (cum au existat si la Twitter). Atentia lor e concetrata pe subiecte intens ideologizate precum antisemitism, teorii climatice, etc. Ma indoiesc ca ‘modelul de dezvoltare morala stadiala Kohlberg’ pe care eu insumi am folosit-o (vezi link de mai jos; edit. neinclus in republicarea de fata) si care chiar m-am bucurat ca exista si in romaneste are ceva de-a face cu obiectia dvs.

    Apreciază

Lasă un comentariu