După ce am prezentat nevoia de Istorie, dar şi însemnătatea surselor istorice, dăm o asemenea sursă istorică (la sfârşitul acestei prezentări). Este primul volum din „Fontes” ori „Fontes Historie Daco-Romanae”, cum e numită de obicei colecţia de documente antice.
Titlul acestui volum este, de fapt, Fontes ad Historiae Dacoromanie Pertinentes. Şi cuprinde scrieri ce vin în atingere cu Dacia nord-dunăreană şi Sciţia Mică (Dicia sau Dobrogea); de la Hesiod (secolul VIII î.Chr.) şi până la Itinerarul lui Antoninus (de la sfârşitul sec. III d.Chr.).
Am citit aceste cărţi (Fontes), pentru prima dată în liceu, de la una dintre bibliotecile publice din Bucureşti (eram înscris la trei sau patru, deci nu-mi aduc aminte exact de la care).
Le-am citit cu nesaţ, bucuros şi uluit totodată. Bucuros de a avea o legătură directă cu izvoarele antice, cu informaţia care circula atunci despre străbuni. Uluit, pentru că multe dintre informaţii erau foarte departe de ceea ce se spunea public. Şi pentru că aparatul critic al lucrărilor se dovedea nu doar de foarte mare valoare ci şi, în unele puncte, o adevărată sfidare a aparatului de partid comunist (declarând o serie de adevăruri ne-agreate de regim sau chiar interzise).
La începutul anilor 2000, ajutat de câţiva tineri harnici – Tudora, Iulian, Lucian, Ana-Maria şi alţii – am izbutit să cumpărăm (mare minune!) şi apoi să punem în format pdf şi să urcăm pe internet aceste izvoare. Spre a le dărui Românilor de pretutindeni, ca o mică poartă spre cunoaşterea străbunilor.
Desigur, izvoarele acestea scrise nu sunt totul, ci doar un început.
Ele se referă prea puţin la străbunii sud-dunăreni, la cei nord-pontici sau din alte părţi, mai îndepărtate de Dacia ptolemaică (zona dintre Tisa, Nistru şi Dunăre, cum apare Dacia ca zonă geografică la Ptolemeu). De asemenea, cuprind o serie de inexactităţi, fie impuse de limitările vremii, de ideile scriitorilor, de subiectivităţi personale sau impuse politic etc.
Aceste izvoare scrise trebuie completate cu alte surse – fie scrise, fie arheologice – şi însoţite de multă răbdare şi dragoste de adevăr. „Completarea” lor cu închipuiri este acceptabilă doar ca formă de literatură. În Istorie înseamnă falsificarea adevărului. O practică răspândită, ce-i drept, şi extrem de distrugătoare.
Mihai-Andrei Aldea
fontes-historiae-dacoromanae-i (aceste cărţi pot fi găsite şi pe siteul vistieria)
România Străveche - Ancient Romania 
Am avut şi eu la un moment dat volumele I, II şi IV.
Dar când mi s-a îmbolnăvit câinele şi nu aveam bani nicimăcar să-i iau pansamente (de la o formă cumplită de babesioză ajunsese pur şi simplu să i se usuce extemităţile adică urechile, coada, nu şi nasul, iar carnea de-a dreptul i se desprindea de pe degete; până la urmă i le-a şi tăiat doctorul întrucât erau oase goale) a trebuit să le vând aproape pe degeaba, mai exact cu 45 de lei volumul, în condiţiile în care la mai puţin de 80 de lei nu ai nici o şansă să le găseşti.
Chiar nu înţeleg de ce nu reeditează nimeni colecţia asta şi să o completeze, cum spuneaţi, cu documente despre „ceilalţi” (deşi sunt aceeaşi) români.
Dar probabil că o astfel de lucrare s-ar vinde pe puţin cu 500 de lei volumul, la ce preţuri au cărţile astăzi, şi, evident, într-un tiraj minuscul.
P.S. Câinele nu a murit. trăieşte şi astăzi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E o muncă uriaşă, de grup. Ar trebui cel puţin 10 oameni – cel puţin! – pentru a o duce la bun sfârşit.
Îmi pare bine că a scăpat câinele! Cărţile le putem avea iar, fie şi în format electronic…
Pe http://www.vistieria.ro sunt toate volumele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc pentru gândurile bune şi pentru recomandare!
Cu toate că prefer să am cartea în mână, să o răsfoiesc când vreau, fără să pornesc calculatorul pentru treaba asta, până la urmă n-am avut ce face şi mi le-am luat în format electronic de pe Dacoromanica; pe atunci nu ştiam de Vistieriai. Din câte am înţeles administratorii de acolo au folosit exemplarele scanate de dvs.
Ar trebui să le cereţi drepturi de… copiator. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ha! Mulţumim! Important este că au ajuns la mai mulţi oameni. De aceea le-am suit pe internet.
ApreciazăApreciază
[…] După ce am prezentat nevoia de Istorie, dar şi însemnătatea surselor istorice, dăm o asemenea sursă istorică (la sfârşitul acestei prezentări). Este al doilea volum din “Fontes” ori “Fontes Historiae Daco-Romanae”, cum e numită de obicei colecţia de documente antice. Primul volum, pentru cei care nu îl au încă, este aici. […]
ApreciazăApreciază
[…] de obicei colecţia de documente antice. Primul volum, pentru cei care nu îl au încă, este aici. Titlul acestui volum este Fontes Historiae Dacoromanae II“, şi cuprinde izvoare dintre anul 300 […]
ApreciazăApreciază
[…] de obicei colecţia de documente antice. Primul volum, pentru cei care nu îl au încă, este aici, iar al doilea, […]
ApreciazăApreciază
[…] de obicei colecţia de documente antice. Primul volum, pentru cei care nu îl au încă, este aici, al doilea, aici, iar al treilea, […]
ApreciazăApreciază
[…] de obicei colecţia de documente antice. Primul volum, pentru cei care nu îl au încă, este aici, al doilea, aici, iar al treilea, aici. Titlul acestui ultim volum este “Fontes Historiae […]
ApreciazăApreciază
[…] de pildă, o cunoaştem doar la nviel de vocabular, din unele izvoare istorice (a se vedea şi FHDR I). Şi putem vedea, la nivel de vocabular, că era o limbă aflat cel puţin la hotarul dintre […]
ApreciazăApreciază
[…] I, (sau Fontes ad Historiae Dacoromanie Pertinentes) Bucureşti, 1968 (online la adresa https://mihaiandreialdea.org/2017/05/23/fontes-historiae-daco-romanae-i/) 5. *** Fontes Historiae Daco-Romanae, II, (sau Fontes Historiae Dacoromanae II ) Ed. Ac. R.S.R., […]
ApreciazăApreciază