Sămânţa răutăţii comuniste – Nicolae N. Tomoniu

Cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra popoarelor estului Europei, pe timpul comunismului, a fost însămânţarea „în rândul maselor” a „luptei de clasă”. Aceasta a dus la o simplificare a dialogului sau chiar la lipsa lui totală în multe din sectoarele vieţii noastre sociale. Dacă aveai o idee nouă era raportată imediat la „baricada” pe care te afli: eşti de partea „poporului” sau a „exploatatorilor”? De aceea, lozinca zilei atunci când se dezbătea ceva era „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, iar judecăţile oricărei idei se reduceau, ca în logica bivalentă, la două valori: „adevărat” sau „fals”.
O asemenea simplificare a tuturor concepţiilor atât de diversificate ale lumii acesteia s-a extins treptat şi în afara lagărului comunist, devenind astăzi metodă globală – tocmai pentru simplitatea ei.

Nicolae N. Tomoniu

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Temelia trăirii româneşti

E simptomatic, de pildă, faptul că în orice obicei şi vorbă veche se caută a se găsi cu orice preţ urme de păgânism; că interpretările obiceiurilor calendaristice, chiar şi ale celor mai evident creştine, sunt totdeauna şi iarăşi cu orice preţ privite dintr-un unghi cât mai îndepărtat de Biserică şi credinţa ortodoxă; că pentru cei mai mulţi dintre cercetătorii noştri de etnografie şi folclor Sfânta Scriptură şi teologia ortodoxă – fundamentale pentru cultura noastră – sunt o terra incognita; ori că mai toate încercările de a privi creştineşte folclorul sunt dintru început minimizate (dacă nu mai rău). Este însă cel puţin neştiinţific a uita faptul – a cărui importanţă cu totul covârşitoare nici n-ar mai trebui să necesite insistenţe – că Biserica lui Hristos, Biserica Drept-slăvitoare sau Ortodoxă, oricum i-am zice, este singura formă de organizare permanentă a Românilor de-a lungul istoriei.

Dr. Mihai-Andrei Aldea

DSCN0616 Troiţă Borca

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Nicolae Iorga – Bizanţul şi Romania

Costantin_nord-limes_png - b mic

Noi zicem Bizanţ, dar termenul acesta nu a fost niciodată aplicat la altceva decât la cetatea de odinioară [Byzantiumul traco-elin pre-roman n.n.].

Bizanţul [aşa-zisul „Imperiu Bizantin” n.n.] nu este o Împărăţie grecească sau orientală ci, în concepţia sa fundamentală Împărăţia Romană, Basileia ton Romaion […].

Grecul însuşi a ajuns, şi în viaţa populară, să se considere nu Elinul de odinioară ci, în concepţia populară a cuvântului, Rhomaios, Romeos […]

Deci împărăţia aceasta a fost a „Romeilor”, care se consideră Romani, nu admiţând îngenuncherea lor ci reclamând cu mândrie apartenenţa faţă de Imperiul Roman. S-a păstrat astfel, la Bizanţ, limba latină, care apare pe monede până într-o epocă foarte târzie. Ea s-a păstrat şi în ceea ce priveşte dreptul […] limba greacă fiind numai pentru interpretări, pe când textele [de lege n.n.] se prezentau în latină.

Nicolae Iorga, Bizanţ după Bizanţ

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă