Rusia, LGBT, cenzura

Am arătat de curând faptul că activismul LGBT este doar un pretext pentru dictatură. Este o scuză pentru persecutarea Creștinilor și Conservatorilor, pentru atacarea familiei și moralității, pentru disoluție socială și tirania statului „părinte”.

Aflu de la R3Media că Putin, sau Rusia Putinistă, a găsit un alt mijloc de folosire a LGBT ca pretext pentru dictatură: prin interdicție.
Știrea spune că o artistă ar fi fost amendat pentru că a afișat steagul curcubeu LGBT, iar o femeie ar fi fost pedepsită cu cinci zile de închisoare pentru că… purta cercei curcubeu!

Față de aceste acte tipic dictatoriale, surse rusești invocă declararea „mișcării internaționale LGBTQ+” drept organizație sau mișcare extremistă.
O încadrare, de altfel, corectă, mai ales dacă ne uităm la cererile extremiste ale mișcării acesteia în România. Sau la acțiunea extremistă a activiștilor LGBT din România de a încerca să oprească ori să interzică un referendum (instrument cheie al democrației, urât exclusiv de dictatori și ciracii acestora).
Invocarea de către sursele rusești ale acestei declarări este legată de faptul că, la fel ca în România, Uniunea Europeană și alte zone cu tendințe sau practici dictatoriale, „sunt interzise simbolurile organizațiilor sau mișcărilor extremiste”. Deci, din clipa în care activismul LGBT este declarat de stat „mișcare sau organizație extremistă”, simbolurile LGBT sunt interzise.

Acțiunile rusești au fost întâmpinate de unii cititori români cu „inimioare” sau „like-uri”; ceea ce pare fie acțiunea serviciilor, fie acțiunea inconștienței.
Căci cenzura este semnul dictaturii și o uciderea a libertății!

Să ne înțelegem: eu sunt sigur că activismul LGBT este nociv. Este nociv și pentru societate, în general, și pentru persoanele gay sau cu alte asemenea înclinații, în particular.
Dar sunt gata să mor pentru dreptul activiștilor LGBT de a-și susține ideile, așa cum sunt gata să mor pentru dreptul oricui de a-și susține ideile.
Căci Ortodoxia este libertatea alegerii, niciodată Inchiziție, dictatură sau pușcărie ideologică.

Să ne înțelegem: dacă vă bucurați că oponenții ideologici sunt pedepsiți pentru simplul fapt că își prezintă ideile sau existența, așteptați-vă să fiți pedepsiți la fel de către același sistem.

Ceea am spus în eseul anterior pe subiectul LGBT repet și astăzi: este ridicol să crezi că îi pasă clasei politice de cetățeanul de rând; cu atât mai mult de sexualitatea lui.
Este absolut ridicol să crezi că Putin este real preocupat de corectitudinea vieții sexuale a cetățenilor pe care îi stăpânește. Dar, cu siguranță, este preocupat de orice mijloc prin care își poate crește puterea asupra acestor cetățeni. De pildă, sub pretextul „apărării de extremiști”
Așa cum a făcut și Uniunea Europeană, când sub felurite pretexte a introdus și introduce mijloace de control și pedepsire a cetățenilor care nu îi sunt 100% supuși.

Principiul libertății de gândire și exprimare este fundamental.
Atâta vreme cât exprimare nu include violență, trebuie să fie liberă. Este discutabilă admiterea vulgarității (ce înseamnă vulgaritate, cât este admisibilă etc.). Dar, cu siguranță, exprimarea decentă a ideilor nu poate fi interzisă într-o țară liberă, într-un stat liber.
Iar cei care se bucură de asemenea interdicții ori au tendințe de torționari, ori sunt sinucigași inconștienți.

Pr. Mihai-Andrei Aldea

Lasă un comentariu