De ce? Cum?

 

De ce un blog?

Pentru a putea dărui.
Pentru că multe dintre textele publicate de-a lungul vremii – în periodice tipărite sau online, (în) cărţi, pe facebook – şi multe dintre conferinţele sau emisiunile la care am luat parte mi-au fost cerute iar şi iar. De mulţi şi cu tot felul de prilejuri.

Şi mi s-a propus înfiinţarea unui site, unde materialele – literare, istorice, folcloristice etc. – să poate fi „la un loc”. Astfel încât să fie mai uşor de găsit de doritori.
Dar un site bun este foarte, foarte greu de ţinut de o singură persoană. Mai ales când are (multe) alte proiecte. Inclusiv pe acelea de cercetare, publicare ş.a.m.d.
În acelaşi timp, un blog este mai uşor de realizat. Şi poate să fie baza de la care să se meargă şi către un site de calitate.

Până la realizarea unui asemenea site, dar probabil şi după aceea, voi încerca să fiu aici. Şi să adun, aici, cât mai multe materiale. Noi şi vechi, cunoscute sau necunoscute. Pentru ca cei doritori să le poată citi, urmări, asculta. Pentru a putea împărtăşi cu cei care vor informaţii greu de găsit, pentru a putea să ne amintim lucruri uitate, pentru a cunoaşte dureri şi frumuseţi. Unele de astăzi, unele de altădată.

Cum?

Cât de bine pot.
Pentru mine Adevărul este mai presus de toate.
Desigur, nu există adevăr fără iubire, nici iubire fără adevăr.
Fără iubire adevărul devine o vorbă stearpă, care nu poate să hrănească sau să rodească bine; poate doar să lovească ori să sune în gol.
Iubirea fără adevăr este minciună, este patimă; şi, de asemenea ceea ce va rodi – dacă va rodi ceva! – o să fie nesănătos, ori de-a dreptul ucigaş.

De aceea pentru mine Adevărul – cu iubire – este mai presus de toate.
Fie că adevărurile cunoscute/exprimate sunt plăcute sau neplăcute, frumoase ori urâte, îmbucurătoare sau dureroase.

Voi încerca deci să pun aici, în primul rând, ceea ce ştiu că este adevărat. Din istorie, din cultura străveche a României şi Românimii de altădată, din ceea ce au fost Românii Vechi – şi foarte puţini mai sunt.
Dar, desigur, pot fi şi părerile mele asupra unei întâmplări de astăzi, pot fi unele poezii sau alte încercări literare.
Cu speranţa că unii vor găsi, în toate acestea, lucruri care să le fie de folos.

Mihai-Andrei Aldea