Trăiesc

Trăiesc

Şi câte zile trec în
fiecare noapte
deasupra norilor
doar stelele se duc
şi zboară umbre de lumină blândă
spre ce va fi
din ce a fost trecut.
Cu pas grăbit
încet
mă duc şi eu spre mâine
lăsând în urmă
ce-am putut zidi
şi dorurile
cer,
pământ
şi pâine.

Mihai-Andrei Aldea 

Sfârşit şi ce urmează

Sfârşit şi ce urmează

Şi ce lumină este,
dincolo de-ntuneric!
Şi ce lumină este,
dincolo de furtuni!
Îngrijorări şi temeri
degeaba
le aduni
căci valuri de lumină
vor spulbera pustiul
şi ceruri şi pământuri
arzând se vor desface
şi mistuită ura
şi orice răutate
va străluci frumoasa
luminii
sfântă pace.

Mihai-Andrei Aldea

 

CerNere

CerNere

Mă-ntorc spre ceasul
zilelor trecute:
pierdute sunt
petalele ce cad?
În adierea nopţilor
se-ascute
însigurare
lacrimă
pribeag.
Răsună surd –
şi adâncind tăcerea
doar greutatea curge
ne-ncetat.
Şi doar acei
ce am păstrat iubirea
mai ştim
de unde
către ce-am plecat.

CerNere 01.png

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Întoarcere la pace

Întoarcere la pace

Dacă se sting
în gânduri valuri vin şi pleacă
dureri şi doruri,
clipe şi sclipiri
în care amintirile
şi ce va fi
se-agaţă
de vârfurile stâncilor
de-adânc safir,

Dacă se sting
în inimă şi adieri, şi vifor,
tresare, tace, zbate,
iubire,
suferinţă,
şi tot ce-i drag
şi tot ce este ură
se pierde
‘ntr-un ocean de nefiinţă

Dacă se sting
în trup iar cresc, iar scad,
puteri,
scăderi,
voi fi
eram
până mai ieri

Dacă se sting
speranţă,
bucurie
şi tot
ce vieţii îi dă gust
şi rost

Întoarce-te la firul blând al ierbii
în el
îşi află bunătatea
lumii
adăpost.

Priveşte
şi ascultă
‘ncet cum creşte iarba
şi cum Străbunii
adunaţi în glie
înalţă din ţărână
frumuseţe
spre Cerul
care verdele îl ştie.

Întoarce-te la apa de izvoare
şi-ascultă-i graiul
vesel,
mângâios,
priveşte-o cum se duce către
mare
şi chiar de pare
moartă
‘n poluare
se-ntoarce limpede
– din mare Cerul
o a scos.

Întoarcete la norul care trece,
la frumuseţile
de-apus şi răsărit,
la zâmbetul de lună
‘n zi cu soare,
la stelele
sclipind în asfinţit.

Şi ascultând,
mereu,
iarba cum creşte,
şi firea
cum trudeşte
pentru rost,
zâmbindu-ţi
peste hăuri
şi durere,
vei prinde,
iar,
cântarea dimineţii
şi frumuseţea
viitorului
ce-a fost.

Mihai-Andrei Aldea

Drumul Norilor 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Voi nu-nţelegeţi

Voi nu-nţelegeţi

Marilor noştri plecaţi

Voi nu-nţelegeţi
şi ei trec
spre Veşnicie,
de-a pururi frunţile în nouri înălţând,
de-a pururea plecaţi adânc,
spre glie,
spre rădăcina vie,
tremurând
şi
neclintiţi,
sorbind adânc din
soare
lună
stele
ceruri largi
puterile stihiilor străbune
străvechile izvoare
pentru
Azi.

Voi nu-nţelegeţi
şi ei trec
spre Ceruri,
lăsând în urmă
Vis de Veşnicie,
păsări de aur,
păsări de albastru,
şi flori
şi stele,
chipuri,
Omenie.

Voi nu-nţelegeţi,
şi-i priviţi cum trec,
şi vă înveşmântaţi
în versuri şi în rânduri,
vă lăudaţi
că ei au fost,
că sunt ai voştri,
şi poate şi că i-aţi condus
pe când, în patru scânduri,
ţărâna lor
se-ntoarse în ţărână.

Voi nu-nţelegeţi:
Domnul i-a dat vouă
o clipă, doar o clipă –
să-nţelegeţi,
să-i urmaţi.
Apoi îi ia,
în rouă,
în bătrână
Lumină a-nnoirii
iubirii dintre fraţi.

Şi ei ştiind,
că au venit
doar ca să treacă
îşi cântă cântecul
menirii lor
şi în argintul înserărilor
de aur
intră
în Veşnicie.
Restul este
dor

Mihai-Andrei Aldea

troita veche 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă