Cine își vinde libertatea pentru siguranță
le pierde pe amândouă.
În Plandemie, unii nemernici și mulți lași au lansat/preluat/promovat lozinca:
Sănătatea este adevărata libertate.
Nemernicii sunt cei care au lansat-o, știind 1000000000000% că este o minciună totală: nenumărați oameni sănătoși au făcut pușcărie, au fost închiși în lagăre de concentrare, au fost puși în lanțuri sau în butuci etc. Faptul că erau sănătoși nu i-a făcut liberi!
Lașii sunt cei care au preluat și promovat lozinca pentru că erau (sunt) stăpâniți de groaza în fața bolii sau a morții. În Decembrie 1989 strigam
Vom muri și vom fi liberi!
În Plandemia 2020 se striga
Primim orice sclavie în numele feririi de boală și/sau moarte!
Această gândire și purtare de sclavi activiști ai sclaviei este, din păcate, des întâlnită.
În clipa de față WEF, UE, Rusia, SUA, China, OMS etc. acționează clar ca instituții dictatoriale, virulent și/sau violent anti-creștine, lucrând clar împotriva demnității și libertății umane în general și a Creștinilor în special.
În fața acestui val de persecuții, care în lumea islamică (și, pe alocuri, chiar și în cea hindusă) îmbracă forme de o violență extremă, cei mai mulți tac, pretind că nu văd; tac, pretind că nu văd și nu fac nimic, sperând că astfel vor amâna clipa în care vor alege între Credință și regim, între conștiință și supunerea în fața unui regim demonic. Ceea ce, de fapt, deschide larg porțile apostaziei în sufletele lor.
Pentru toți aceștia, ca și pentru cei care încă vor libertate, încă o iubesc, încă lucrează și luptă să fie liberi, amintim un cântec. Întâi, prin versuri, apoi printr-un link înspre acel cântec.
| Textul în limba italiană | Traducerea în limba română |
| Libertà Scende la sera sulle spalle di un uomo che se ne va. Oltre la notte nel suo cuore un segreto si porterà. Tra case e chiese una donna sta cercando Chi non c’è più. E nel tuo nome quanta gente non tornerà. Libertà, quanti hai fatto piangere. Senza te, quanta solitudine! Fino a che avrà un senso vivere Io vivrò per avere te. Libertà, quando un coro s’alzerà Canterà per avere te. (coro) C’è „carta bianca” sul dolore, sulla pelle degli uomini. Cresce ogni giorno il cinismo nei confronti degli umili. Ma nasce un sole nella notte, nel cuore dei deboli. E dal silenzio un’amore rinascerà. Cercando te! Libertà, quanti hai fatto piangere. Senza te, quanta solitudine! Fino a che avrà un senso vivere Io vivrò per avere te. Avere te! Libertà, senza mai più piangere. Senza te, quanta solitudine! Fino a che avrà un senso vivere Io vivrò per avere te. Avere te… | Libertate Coboară seara pe umerii unui om ce piere Dincolo de noapte în inimă poartă un secret Între case și biserici do doamnă stă căutând Pe cel ce nu mai e. Și în numele tău câți oameni nu se întorc! Libertate, pe câți îi faci să plângă! Fără tine, atâta singurătate! Până când are un sens viețuirea? Viețuiesc pentru a te avea! Libertate, când un cor se înalță Câtă pentru a te avea! (refren) Pe pielea oamenilor este o „carte albă” a durerii. Crește în fiecare zi cinismul înfruntării celor umili. Dar răsare un soare în noapte, îi inima celor slabi. Și în tăcere o dragoste renaște. Căutându-te! Libertate, pe câți îi faci să plângă! Fără tine, atâta singurătate! Până când are un sens viețuirea? Viețuiesc pentru a te avea! A te avea! Libertate, când un cor se înalță Câtă pentru a te avea! Fără tine, atâta singurătate! Până când are un sens viețuirea? A te avea… |
Poate că versurile nu sunt perfecte, poate că videoclipul nu vă place, poate melodia nu e stilul preferat… dar ideile fundamentale sunt veșnice!
Fără libertate există doar o aparență a vieții, dincolo de care sufletele sunt moarte.
Viața este libertate.
Libertatea este viață.
Cunoașteți Adevărul și Adevărul vă va face liberi.
Și veți trăi!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 
București 2017. Stau la un rând interminabil…
Tot spuneați de „binefacerile” comunismului în alte postări. Sunt născut în 1985 și am prins destul de puțin din acea perioadă. Ce îmi amintesc viu sunt cozile. Care au continuat și în timpul lui Iliescu. (Într-adevăr, în ’90 nu mai erau cartele și marfa era mai multă dar și mai scumpă.) În mod tragicomic cred că există și o parte bună în acele cozi: ne-au antrenat răbdarea. Dacă te certai cu vecinul de coadă la pâine nu îți folosea la nimic. Când însă un vecin de bloc îți dădea pontul că „au adus ulei în ’40 și margarină la Feroviaru'” te bucurai.
„Babele” care azi înregistrează record peste record la „pupat moaște” au stat mai întâi la acele cozi.
Acum, la rândul la care stau, este un „moș” care povestește cum a supraviețuit familia lui când americanii au bombardat Bucureștiul în Al Doilea Război Mondial. „Lu’ unchi’meu i-au zis vecinii: «Ascunde-te în beci că trec avioanele!» Dar el s-a pus undeva lângă o magazie. Și când a căzut un obuz la el în curte … nu-și mai amintește nimic decât că s-a trezit 20m mai încolo. Cartierul nostru era undeva lângă Gara de Nord. Toate casele au fost distruse. Toți cei care s-au ascuns în beciuri au murit.”
Alături de el o … „babă” ceva mai tânără. Fusese golancă în Piața Universității. Acum este cu fiica ei adolescentă la acest rând pentru a aduce un ultim omagiu Regelui Mihai. Eu tac și ascult… mi s-a făcut pielea de găină.
[…]
Ajung cu rândul în Palatul Regal și mă apropii încet încet de Sala Tronului. Sunt într-o altă Românie. În Regatul României. Adevărații români sunt cei ale căror povești de viață le-am auzit adineaori. Avem un rege. Iar regele se mai numește și 𝐬𝐮𝐯𝐞𝐫𝐚𝐧.
Ajung în fața sicriului Regelui și îmi dau seama că nu știu ce trebuie să fac… Este prima dată când mă aflu în fața unui suveran. Eu m-am născut într-o republică bolșevică în care nu avem așa ceva. Avem doar politicieni libidinoși. Dumnezeu să-l odihnească!
*
Postarea dvs. mi-a amintit de Piața Universității. Și de momentele acestea pe care le-am trăit.
Și mi-a amintit că sunt viu.
ApreciazăApreciază
[…] Postarea dvs. mi-a amintit de Piața Universității. Și de momentele acestea pe care le-am trăit. […]
ApreciazăApreciază