Agricultură / Autoapărare / Cetăţeneşti / Economie / Politică

File din războiul porcului

Mihai-Andrei Aldea10 comentarii

Stradania parintelui Aldea m-a mobilizat. Iata un prim rezultat:

File din războiul porcului

În timp, ca și în teren, ai nevoie de hartă.
Războiul porcului durează de 10000 de ani. Revoluția agrara din neolitic a reprezentat primul moment al închiderii omului într-o irealitate construita ale cărei forme extreme le simțim astăzi în design-urile progresiste, dar si noi, masa ‘orășenilor’ încarcerați în blocuri de locuințe urbane. Am fost uluit când am avut de-a face cu persoane atât de deraiate de la bunul simț (în sens de simț comun, nu moralizant) încât nutreau un complex de superioritate fata de consătenii din satele de unde veniseră, doar pentru că ‘la bloc’ ‘li s-a dat’ apă, foc și energie curentă. Comunizarea a fost însoțita și de astfel de aberații, nerecunoscute ca atare nici măcar până azi, nu doar de închisorile de la Aiud și Pitești. Nu mică mi-a fost demoralizarea, apoi, învățând cp lagăre suburbane de blocuri exista mai peste tot in occident. Și tot așa, când am ajuns să le vad, că doar eu găseam în ele abominația pe care de fapt o reprezintă…

Tot revoluția agrara a adus și înrobirea pe scara larga a omului față de stat.
Statul apare ca un instrument de gestiune al extracției de viață (efort, timp, resurse) din populații sedentarizate și capabile să genereze surplusuri de hrană, în primul rând; apoi bogăție suplimentară rezultată din creativitatea și inventivitatea pe care acelea le-au făcut cu putință prin diviziunea muncii (statul ca fermă de taxe).
Prin administrarea de pedepse și recompense, statul selectează comportamentul obedient, conformist, docil, și creșterea compactizării sociale. Acestea sunt de asemenea adaptări utile pentru viața sedentară (ipoteza de-politizată eronată este numita ‘auto-domesticire’). Cele două merg mână în mână. Domesticirea animalelor și plantelor a reprezentat astfel o precondiție a domesticirii omului de către statul social (sindrom de domesticire).
Un proces paralel a fost micșorarea marcată a creierului (atât absolut cât și ca volumul cranian relativ la masa corporală, coeficientul de encefalizare, corelat cu inteligenta) în aproximativ același interval de timp (1 deviație standard, de la 1450 la 1300 cm3 in ultimii 12,000 de ani). Corelația nu este „cauzație” dar statul tinde, prin regulații și intervenții, să reducă gradul de invenție social disponibilă și să înscrie parcursul, atât de viață pentru indivizi, cât și de dinamica societăților, în formule prestabilite.
Aceasta este semnificația ‘formelor fără fond’, copiate și generalizate nu doar în România maioresciana.

Curând după începutul neoliticului, înainte de epoca bronzului (cca 9000-7000 de ani în urmă) a existat o prăbușire masivă a populației masculine semnalată prin markere genetice în cromozomul Y.
Doar extincția pe scara largă a bărbaților poate genera un asemenea semnal genetic – și doar exterminarea lor prin război sau ceva echivalent o poate explica.
O comentatoare imaginativă l-a numit World War 0, ‘războiul mondial zero’.
E de speculat daca aceștia nu au fost bărbații de nesupus, sușa, rasa sălbatică, nedomesticibilă de către stat…
Asemenea înlocuiri genetice in masa nu ar fi unice.
Ceea ce numim ‘scoțieni’ azi sunt de fapt populația din regiunile de jos ale Scoției, amalgam dintre cuceritorii englezi și locuitorii de acolo. Populație apărută în măsura în care faimoșii highlanderi, nativii celți din Țara de sus, de la nord si vest, au fost cvasi-exterminați într-o combinație de evenimente din secolul XVIII-XIX. Evenimente cuprinzând Răscoalele Iacobite culminând în bătălia de la Culloden și urmată fiind de ‘expulzarea galilor’ din Ținutul de sus. Expulzare echivalând cu distrugerea etnică, culturală și de subzistență a acestuia.

Ceea ce trăim azi cu ‘războiul porcului’ este probabil ultimul episod al etatizării omului începuta în neolitic. Febra porcina, pretextul dezlănțuirii statutului, nu e nici măcar o zoonoza, e o boala strict veterinara, nu afectează oamenii in nici un fel. Războiul împotriva porcului este un act pur de beție a puterii (hubris), purtat murdar, cu violarea bunului simt, a rațiunii, a logicii, cum se străduie să arate părintele Aldea.
El este asemeni altor ‘războaie’ ‘morale’, ale ‘virtuții’ precum războiul împotriva alcoolului (prohibiția), războiul american împotriva drogurilor, războiul împotriva ‘teroriștilor’ (Ceaușescu, decembrie 1989; toata lumea occidentala după 2001), ‘războiul’ împotriva ‘covid’. Țăranii reprezintă ultimul rezervor al autonomiei fata de stat, al vieții autarhice, în bună parte autosuficientă sau, în orice caz, în orice moment capabilă să redevină astfel. Războiul împotriva porcului este un război de lichidare a țăranului autonom, ca exemplu și model pentru noi toți.
El e menit să împingă încă un pas dictatura asupra nevoilor.
Am avut norocul să copilăresc ‘cu frecvență redusă’ (‘part time’) cu ei și printre ei, în zone necolectivizate sub comunism. Doar mult mai târziu, pe urmele unor reflecții ca cele de mai sus, am descoperit, treptat, semnificația lor profundă în viața mea. Generația următoare nu va mai avea șansa de a vedea autonomia și independența la lucru, practica lor efectivă, pe viu.

Copiii țăranilor din copilăria mea, nu le seamănă celor de acum.
Unii dintre ei, sunt ca cei ‘mutați la bloc’ de care scriam înainte.
Alții, sunt ca jurnalistul părintelui (Constantin Rudnițchi).
Am avut in familia extinsa un astfel de personaj, care o viată întreagă, de la bloc, a făcut ‘jurnalistică’ propagandistică în folosul partidului comunist. Bănuiesc că va fi scris, orb moral și politic la propria lui dramă, și despre colectivizare…
Oamenii trăiau, se adaptau, cu conștiința politica suprimată până la punctul la care simpla menționare a relelor provoca reacții defensive ostile.
Pleca cineva, nu se mai vorbea de el. Dan Spătaru își cânta înainte cântecele de dragoste amăgită, iar de Corina Chiriac nu se mai pomenea; prietenii, plecați, erau ca morți…
La fel și jurnalistul părintelui, tot așa trăiește și scrie: adaptiv, după cerințele ferestrei Overton. Cuvintele de ordine sunt
1. diseminarea de frica in populație,
2. calomnierea autonomiei, autarhiei si independentei
– el asta scrie.
Stilul zilei la elită e vorbitul pe nas, strâmb și de sus despre popor – el așa face.
Susținerea opiniilor cerute nu se poate face decât cu violarea logicii și a realității – asta e, război semantic, își face și el partea. În rest, mici intrigi de birou, competiția de consum pentru afișare cu vecinii, prietenii, colegii (‘unde mergem in vacanta? Georgeștii se duc in Seychelles!’), sprijinirea materiala a copiilor (daca are). Cum va arăta sufletul acestor copii, conștiința lor, cum vor fi ei în spirit… Pai, la fel ca tatăl…

‘Războiul porcului’, războiul împotriva țăranilor, a autonomiei, independentei și autarhiei, se duce peste tot in Europa eșuată, cu vârf de lance în Olanda. Țară minusculă, sustrasă in parte oceanului, și care este al doilea producător de alimente după, doar, America!
Superba avocat activist olandez Eva Vlaardingerbroek a înțeles-o și exprimat-o perfect: “e simplu precum 2+2=4… Elimină oamenii independenți și vei controla nevoile alimentare ale unui număr mare de oameni”.
Astăzi țăranul însuși, coloana vertebrala a revoluției neolitice, a devenit redundant pentru fermierii de oameni și este eliminat.

Aminte tuturor oamenilor statului, la Bruxelles sau ciolaci din Romania, propagandiștii lor lipsiți de coloană, elitiști rasiști antipopuliști…
Aminte mai ales etatiștilor neomarxiști, progresiști, angajați în psihoze de inginerie sociala și antropogeneză…
Exista o trăsătura a raselor domestice: Indiferent de câte generații ar trece, pot ele fi si zecile de mii scurse din neolitic până încoace, rasa, sușa, sălbatică nu poate fi eradicată. Scăpate din izolarea închisorii reproductive în care au fost ținute, animalele revin întotdeauna la condiția sălbatică liberă (Darwin).

Aceasta este semnificația unei scene din filmul 1984 la care am meditat multă vreme, în cautarea înțelesului ei (nu mai știu daca e și în carte, imaginea din film a dislocuit-o pe cea de la lectura): când Winston Smith, activistul de partid, omul de aparat, intelectualul domesticit privește pe fereastră, după o partida de sex ilegal, la o femeie muncitoare masivă care atârnă rufe la uscat afara; activistul murmură ‘al lor este viitorul’.
Cea mai buna garanție a libertății este indestructibilitatea vieții. Libertatea vine la pachet cu viața însăși, cu respirația, cu scânteia divina a sufletului.
Cândva, cumva, schemele de control sociopatic și mizantropic vor eșua: asta e o certitudine.
Soiul sălbatic, liber, va reveni în drepturi.

*

Acest jurnalist și alții ca el vor continua să facă ceea ce fac până când li se schimba paradigma în care funcționează. Când ea li se schimbă, vor începe să funcționeze altfel – fără ca măcar să își pună întrebări.
Ce paradigma le dăm? Ca de obicei, butoanele de apăsat nu sunt cele care îți sunt vârâte sub vârful nasului:
1. alcătuirea unei comisii parlamentare transpartinice pentru statul limitat
2. introducerea unui amendament in constituție care să limiteze statul în a interveni după plac în orice aspect al vieții indivizilor
3. restrângerea efectivă, dimensiune cu dimensiune, a statutului din Romania.

Practica protestării, contestării, anulării legilor una câte una, doar până la următoarea ocazie când guvernul va reuși să își strecoare intențiile, este epuizantă și eroziva pentru opoziția parlamentară și extraparlamentară. Cadrul trebuie schimbat!
Aceasta se va face prin interzicerea constituțională a oricăror acte normative care contravin principiului limitării puterii statului precum și interzicerea guvernului de a emite astfel de acte, în violarea separării puterilor în stat.
Parlamentarii, singurii reprezentanți ai poporului, trebuie sa își găsească curajul să își revendice puterea. Dar, la rândul său, pentru ca acest lucru sa se întâmple, loialitatea lor trebuie îndreptată către alegătorii lor și nu către partidele de care aparțin. Așadar, votul pe liste trebuie în sfârșit desființat. Pentru toți cei din ‘elita devotata’ (aminte Platforma, aminte Marga, aminte Nistorescu/Cotidianul, aminte ‘jertfelnicii’ de la AUR!) iată un început de acțiune precis, punctual, cu consecințe enorme.

[N.B. In redactarea originala, textul conține legături justificative și ilustrative. Din păcate, acestea nu vor apare în comentariu.]

Outis, 17.01.2024

10 gânduri despre “File din războiul porcului”

  1. Câteva observaţii:
    1. Nu se poate vorbi de existenţa statului în Neolitic. Statele, ca formă superioară de organizare socio-politică, se formează abia în Antichitate, odată cu apariţia vieţii urbane, a stratificării societăţii ş.a.
    2. Surplusul de hrană (apărut ca urmare a descoperiri şi practicării agriculturii), departe de a înrobi omul, l-a făcut mult mai liber decât era înainte. Omul, nemaifiind dependent de hrana culeasă/vânată/pescuită în cadrul comunităţilor mici (din perioada Paleolitică), a putut (dacă a vrut lucrul ăsta) să îşi producă singur hrana, independent de restul membrilor comunităţii sale şi să capete un grad sporit de independenţă fată de comunitatea unde mâncarea era distribuită în funcţie de necesitaţile tuturor. Mai pe scurt: „statul” (i.e. comunitatea/societatea Paleolitică) nu mai putea să îi impună fiecărui individ din cadrul său cât poate să mănânce sau nu (împlicit cât să se dezvolte), în condiţiile în care fiecare membru al comunităţii/socieţătii putea să îşi ia lumea în cap, să se aşeze pe o bucată de pământ, să îl cultive, să trăiască de capul lui acolo şi să mănânce atât cât poate să producă singur; şi în funcţie de cât de eficient putea să îi oprească pe alţii să îl jefuiască şi/sau omoare.
    3. Sincer îmi vine greu să cred că pe la sfârşitul Epocii de piatră existau conducători (politico-) militari dispuşi să ucidă DOAR bărbaţi care trăiau în afara grupurilor/comunităţilor pe care aceştia le conduceau, pentru „vina” că respectivii indivizi extracomunitari nu voiau să se integreze societăţii; lucruri de genul ăsta au început să se petreacă în istoria lumii mai ales de prin martie 1917 d. Hr în colo (înainte de Revoluţia Bolşevică, despre ea e vorba, nu ştiu să fi avut loc asemenea drăcovenii). Eventuale genociduri desfăşurate în perioada Neolitică cred că ar fi avut scopuri mai pragmatice de atât, ca, de pildă, ucidere pentru resurse, ceea ce implica uciderea şi restului familiei (femei şi copii) a bărbatului extracomunitar ucis. Mai puţini supravieţuitori însemnau mai puţine guri de hrănit, ceea ce însemna mai multe resurse ptr. ucigători/”stat”.
    4. Nu văd cum instaurarea unei utopii anarhiste (prin eliminarea oricărei forme de autoritate socială şi ,prin extensie, statală) ar elimina problema tendinţelor dictatoriale ale conducerii statelor actuale. Soluţia împotriva dictaturii de stat nu este desfiinţarea statului cu totul, ci impunerea de către naţiune (singura autoriate supremă a unui stat legitim) a unei forme de guvernământ limitat, adică un stat minimal (cf: https://en.wikipedia.org/wiki/Limited_government).
    Ar mai fi şi alte lucruri de notat, dar nu vreu să mă întind prea mult.

    Apreciază

  2. 1. „Tot revolutia agrara a adus si insclavarea pe scara larga a omului fata de stat (cronologie oficiala, tabel; revizie neomologata in urma de date majore noi)”
    Paranteza cuprinde legaturi justificative care, asa cum a fost notat, lipsesc din text.
    https://en.wikipedia.org/wiki/State_formation
    https://grahamhancock.com/badrinaryanb1/
    Invatatura de manual trebuie luata cu mult mai mult simt critic. E vorba de suprapuneri de procese, nu stim cu ce tolerante de timp.

    2. Nu ati citit atent sau/si fraza e prea lunga. Surplus de hrana -> eliberare de timp, energii creatoare, acumulare de bogatie -> aparitia de pradatori specializati in extractie. Popoarele migratoare in evul mediu timpuriu nu au facut altfel. Acestea sint patternuri comportamentale care apar regulat din natura umana cind conditiile se repeta.

    3. Aici datele sint clare. „O comentatoare imaginativa l-a numit World War 0, ‘razboiul mondial zero’ (dar, vezi interpretarea politic-corecta).”
    imaginativa = https://www.youtube.com/watch?v=1z4PAeh9LrA
    interpetarea = https://www.sciencealert.com/neolithic-y-chromosome-bottleneck-warring-patrilineal-clans
    Uciderea _selectiva_ a barbatilor e un proces intuitiv: barbati supusi sint buni de lucru, cei care isca scandal sint buni de ucis. Femeile sint necesare pentru reproducerea sistemului parazitar (de aceea semnalul genetic nu le include). Lucrurile pe care le concedeti in secolul XX nu au aparut din neant. Vezi mai sus 2: ne gindim la regularitati comportamentale adaptate la conditii probabil asemanatoare. Nu stim intotdeauna care anume din conditii sint determinante (cu alte cuvinte, nu stim prin ce 1917 a semanat cu conditii neolitice).

    4. Evident, e vorba de minarhism, de statul limitat, statul mic si acesta este baseline-ul folosit in ruminatie. Este o problema nerezolvata insa in teoria politica libertariana cum acesta poate fi mentinut. Ceea ce s-a intimplat in 2020 in America, furtul alegerilor, scara sistemica la care acest lucru s-a produs, esecul total al institutiilor judiciare si de ordine in a se sesiza si repara – toate acestea obliga revederea fundamentelor teoriei politice. Nu exista document mai strict in privinta masurilor structurale impotriva tiraniei comparabil cu constitutia americana. Si, cu toater acestea, 2020 a insemnat prabusirea mecanismelor de checks and ballances si revenirea ei.
    Asa ca, da, militam pentru statul mic dar, parafrazindu-l pe Ben Franklin, nu stim nici daca si, din 2020, nici cum il putem pastra…

    Acestea fiind zise, anarhismul nu inseamna ‘disparitia oricarei autoritati’ ci descentralizarea, multiplicarea si diseminarea de centre multiple de autoritate (exista autoritate sociala fara forta coercitiva, de pilda, cea care ma impinge pe mine sa adresez obiectiile din respect pentru gazda, vizitatorii sai si oricine se va intimpla pe aici in viitor, datorita preocuparii mele pentru ceva numit ‘reputatie’ desi semnez cu pseudonim). Rusinarea, sensibilitatea la invinovatire, nevoia de aprobare sint astfel de modalitati de control social – dupa cum ‘obrajii care ard’ si ‘inrositul pina in virful urechilor’ sint semnul biologic a cit de profund e mecanismul social. Apoi sint autoritatea parentala, autoritatea preotilor, a batrinilor, a inteleptilor. Omanenii nu sint nascuti sociopati – politicienii probabil ca da…

    Si acestea fiind zise, anarhismul nu e utopie. Cea mai mare parte din istoria evolutionara a omului a avut loc astfel. Statul este un pleosc de citeva mii de ani (vezi mai sus, 5000 de ani sau pina spre 10,000). Prejudecatile acestea trebuiesc reevaluate, dupa 150 de ani de statism atroce.

    Multumesc pentru atentie.

    Apreciat de 1 persoană

  3. A, da, pentru completitudinea enumerarii formelor de ‘autoritate’ non-etatica:
    – procesul stadial de dezvoltare morala descris de Kohlberg
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_stadial_de_dezvoltare_moral%C4%83_al_lui_Lawrence_Kohlberg
    – procesul de constituire a supraeul (pentru cum acesta e colonizat de stat, cu trimitere la procese contemporane, vezi ‘Supraeul etatizat si cresterea copiiilor’, https://teletype.in/@unaltnimeni/IOPaiaT2zo-)

    Apreciază

  6. Să nu mă înţelegeţi greşit, dar din felul în care puneţi problema reiese că orice integrare a individului într-un grup social mai numeros decât, să zicem, familia sa (a individului) reprezintă o totală pierdere a libertăţii sale, adică transformarea lui în sclav.
    (Nu vreau să vă pun cuvinte în gură; dacă am înţeles greşit, vă rog să mă corectaţi.)

    Nu este un punct de vedere pe care îl împărtăşesc. Fără ANUMITE limitări ale libertăţii, viaţa în orice fel de grupuri umane (indiferent cât de numeroase), nu ar fi posibilă. Este imposibil să menţii orice fel de structură socială fără legi; fiecare ar fi liber să facă ce vrea şi s-ar alege praful de tot. Practic libertatea TOTALĂ a unui inidivid înseamnă lipsirea TOATALĂ de libertate a altuia. De pildă, dacă vecinul e liber să mă omoare, liberatea mea de a trăi este în totalitate anulată.

    Ca răspuns la enunţurile dvs.
    1. Nu văd argumente concrete care să susţină ipoteză că „revolutia agrara a adus si insclavarea pe scara larga a omului fata de stat”. Sursele dvs. prezintă teorii şi ipoteze. Mai mult, se bazează pe multe presupuneri (în articolul din linkul secund găsiţi multe „looks like”, „it could be”, „may represent”, „probably these may be” etc.). Sunt ipoteze, de acord, dar nici pe departe dovezi incontestabile.

    2. Majoritatea popoarelor migratoare din Evul mediu au sfârşit prin a fi asimilate. Sigurele care au putut să supravieţuiască sunt cele care s-au organizat… în state. Şi, chiar şi ca state, multe dintre acestea nu au rezistat mult timp (cf. regatul Vandalilor din nordul Africii, regatul italic al ostrogoţilor, regatul vizigoţilor din Peninsula Iberică, regatul lui Atilla ş.a.).

    3. Materialele din sursele dvs. argumentează ideea unei scăderi drastice a populaţiei masculine din perioada Neoliticului, posibil ca urmare a conflictelor dese între clanuri. Nu văd nicio legătură între diminuarea numărului bărbaţilor neolitici şi inevitabila pierdere a liberăţii omeneşti ca urmare a vieţuirii lui în cadrul statului. Acesta este subiectul discuţiei.

    4. Până acum nu am văzut nicimăcar un singur caz în care anarhismul să funcţioneze în practică. Dacă se va realiza vreodată acest lucru, îmi voi schimba şi eu părerea. Între timp anarhismul rămâna ceea ce este: o utopie stângistă. Nu am niciun motiv să cred că este mai mult de atât.

    Chiar şi sursele dvs. (punctul 1, primul link) menţionează apariţia primelor state în mileniul IV î. Hr. Deci, de unde 10 000 de ani?
    Este posibil ca lumea nici să nu fi existat acum 10 000 de ani.

    P.S.
    Îmi pare rău dacă am „mâncat” o literă (sau două) pe undeva!

    Apreciază

  7. „De unde 10.000 de ani?”
    Din al doilea link si din ceea ce spun!

    „Materialele din sursele dvs. argumentează … posibil ca urmare … Nu văd nicio legătură”
    Materialele acelea (3) nu ‘argumenteaza’ ci _probeaza_. ‘Posibil ca urmare’ este incercarea de _interpretare_ a autorilor pe care _eu_ o consider neadecvata. _Eu_ sint cel care face ‘argumentarea’, buna sau rea…

    „reiese că orice integrare a individului într-un grup social mai numeros”
    Nu reiese de nicaieri. La fel ca multi statisti, considerati ca statul e doar o ‘familie’, un ‘grup’ mai mare. Aceasta este o naivitate vinovata. Esenta statului este _constringerea institutionalizata_, organizata si, mai ales, cum o dovedesc nenumaratele episoade de dezarmari ale populatiilor in decursul timpul, monopolista.
    Daca ‘integrarea’ e cu sila, cum vad ca e cazul din expedierea nelijenta a problemei ‘limitarii libertatii’ atunci, da, ‘reiese’ tot ce vreti sa imi puneti in seama.

    „multe „looks like”, „it could be”, „may represent”, „probably these may be” etc.”
    Si, de unde certitudinile pe care le cereti? Obisnuiti-va cu o gindire a probabilitatilor si a plauzabilitatilor. Este tot ce putem (rezonabil) astepta pe acest teritoriu. ‘Ipotezele’ vor ramine probabil intotdeauna ipoteze, raportul de valoare dintre ele se face in termeni de plauzibilitate. Iar plauzabilitatea e data dupa de cit de bun este instinctul teoretic din spatele lor.

    Faceti multe acuze si nu tintiti prea bine…

    *

    Asta e tot ce mai am de spus. Raspund la obiectii dupa regula ‘nu mai mult de doua ori’. Nu polemizez si, mai ales, nu angajez discutii cu anumite tipologii, printre care statistii. Un _reflex_ de obedienta nu poate fi tratat cu rationamente.
    Daca gasiti ceva util in interpretarea mea a lucrurilor, imi pare bine. Luati ce puteti, eu unul nu am nici cea mai mica dorinta sa va „schimb parerea”. Daca nu gasiti nimic de folos si/sau daca va simtiti atit de confortabil cu „parerea” dvs., atunci de unde impulsul de a angaja bietele mele ruminatii? Nu era mai simplu sa le treceti cu vederea?

    Apreciază

  8. „Este posibil ca lumea nici să nu fi existat acum 10 000 de ani.”

    Acum inteleg de ce si acuzele, si tinta proasta… Nu faptul ca argumentez eu pentru o data prea timpurie a ‘statului’ v-a deranjat – ci a lumii!
    Periodizarile stiintei sint extrem de problematice, ca orice demers pe aceste teritorii, si trebuiesc luate cu un dram mare de scepticism. Nu am nimic contra incercarilor de re-periodizare, ‘recentiste’ sau dimpotriva, _rezonabile_. Dar aici mi se pare ca aparati _dogmatic_ un _anume_ recentism… Cred ca aparati periodizarea biblica si nu o declarati ca atare… De aici supararea si critica sub centura…

    Not cool…

    Apreciază

  9. Mă rog, nu insist dacă nu vreţi să continuăm discuţia. Sunt dispus oricând să o reluăm de unde am lăsat-o, dacă vă răzgândiţi.

    Dar dacă vom mai dialoga vreodată, am rugămintea totuşi să nu îmi mai atribuiţi etichete. Nu mă cunoaşteţi, nu ştiţi cine sunt sau ce viaţă am trăit ca să fiţi îndreptăţit să spuneţi despre mine că sunt „aşa” sau „altfel”. Un schimb amărât de păreri nu vă spune nicimăcar o fărâmă despre mine şi nici mie despre dvs. Comenteriile „la persoană”, bune sau rele, sunt, prin urmare, fară rost.

    Sănătate!

    Apreciază

Lasă un comentariu