Fumuri

A nopții întreagă tăcere
E țipăt în cugete slabe:
Răsună lucirile lunii,
Pe lac este praf și sunt bale.

Ce chip oglindește durere?
Sub zâmbete și unduiri
Se zbate în chinuri tăcere:
Tot pleci? Iarăși pleci? Nu mai vii?

Plăcere! plăcere!, plăcere!,
toți morții se cheamă zglobii.
A nopții întreagă tăcere
Se stinge în zgura de zi.

Oglinda îți spune te doare
Nu vrei să privești și să știi
Tăcerea tot are răbdare:
Curg străzile vieții pustii.

Un clopot durerea o sfarmă
Și cioburi te ard în privire
Nebunii se roagă la Mamă,
La Tată, la îngeri și Mire.

Te-ntorci cu greu pe o parte,
Mahmură durere s-ascunzi:
Fugi iar de tot și de toate
Peluza din nou să o tunzi.

În colț este altă durere,
Înalt și frumos și deplin
Te cheamă șoptind în tăcere:
Privește! Un pod spre senin!

Mihai-Andrei Aldea