Categorie: Autoapărare

Despre Stânga, Comunism, Evrei. III. Karl Marx despre ”Problema evreiască”

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

(prima parte)
(a doua parte)

Rămăsesem la faptul că avem în Karl Marx o poziție excepțională pentru a înțelege dacă sistemele de Stânga sunt pro sau anti iudaice, sunt pro sau anti semite.
Căci Karl Marx este de origine evreiască – prin amândoi părinții! – și, totodată, unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului (alături de Friedrich Engels).

Tot excepțional pentru clarificarea lucrurilor este existența unui material realizat de Karl Marx intitulat Zur Judenfrage, adică Despre problema evreiască.
Materialul a fost publicat în Februarie 1844 în ceea ce se dorea a fi o revistă (un anuar), denumită Deutsch–Französische Jahrbücher (Analele Germano-Franceze), dar care a apărut o singură dată, atunci în Februarie 1844, la Paris, printr-o colaborare între Karl Marx și Arnold Ruge.

Textul se vrea un răspuns la textul lui Bruno Bauer, Die Judenfrage (Problema evreiască), apărut în Braunscheweig un an mai devreme (adică în 1844).

Ca toate textele lui Marx (și Engels, și alții) Zur Judenfrage prezintă un sistematic rasism cultural: ”creștinismul” este văzut strict prin elemente ale istoriei și spiritualității vest-europene, Ortodocșii, Bisericile Orientale și alte forme fiind ori ignorate, ori tratate cu un dispreț funciar1.
De asemenea, materialul cuprinde o serie de prezumții de Stânga ce nu rezistă unei analize logice2, o serie de contradicții organice și altele asemenea.
Dar ceea ce este clar pentru un cititor obiectiv – incluzând prezența dogmelor de Stânga în paralel cu combaterea ”religiilor” – este doar doctrină absolută pentru Marxiști.

Și, mai mult, nu ne interesează aici o analiză a textului, ci doar punctarea poziției lui Karl Marx față de Evrei.

În Despre problema evreiască (Zur Judenfrage) Karl Marx identifică Iudaismul, in corpore, cu economia de piață – sau, după terminologia folosită de el, cu capitalismul.
Și Karl Marx afirmă că pentru victoria ideologiei sale (numită de el, mai târziu, Comunism) este nevoie de dispariția Evreilor.

Acest îndemn la genocid cuprinde două elemente:

  • genocidul religios și cultural; Karl Marx cere desființarea Iudaismului și ca religie, dar și ca sistem cultural, declarând Iudaismul ca fundamental opus valorilor de Stânga
  • genocidul fizic; apelul repetat la revoluția violentă, care să șteargă orice opoziție, este legat în text direct de ceea ce Karl Marx vede ca nevoia dispariției Evreilor pentru victoria Comunismului (numit în text Emancipare Socială)

Altfel spus, Karl Marx este primul ideolog și prima celebritate din istorie care cere exterminarea Evreilor.3

Și, pentru cititorul care se îndoiește de această realitate, vom oferi câteva citate din Karl Marx, politicianul și ideologul comunist atât de lăudat de Uniunea Europeană și nu numai.
Astfel încât cititorul să poată vedea în ce măsură aceste citate sunt sau nu anti-iudaice sau antisemite.

(va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. De pildă, Karl Marx amintește în treacăt de situația din America de Nord, însă tratează subiectul cu un dispreț explicit: „pentru noi, statele nord-americane sunt numai un exemplu momentan. […] în America de Nord, dominația practică a iudaismului asupra lumii creștine a ajuns să se exprime la modul normal și clar […] Infinita fragmentație a religiei în America de Nord, de exemplu, îi acordă chiar din exterior, forma unei afaceri strict individuale.” etc. ↩︎
  2. De pildă, Karl Marx declară că statul este perfect (dar, în același timp, că trebuie să lupte împotriva cetățenilor de alte păreri decât ale statului, până la eliminarea lor sau la supunerea față de doctrinele de stat), că religia este intrinsec negativă (deși înseși pozițiile sale, deși pretins ancorate în realitate, includ nenumărate distorsionări ale realității spre a masca faptul că sunt convingeri religioase), că etnicitatea este intrinsec negativă (deși în multe locuri laudă specificul național al unora sau altora) etc.
    Una dintre absurditățile marxiste cele mai teribile, prezentă și la Bruno Bauer, dar și la majoritatea autorilor de Stânga, este convingerea că „Atunci când nu există religie privilegiată, nu mai există nici o religie. Negând puterea exclusivă a religiei, ea nu va mai exista.” (Bauer, op.cit.:66), încuviințat repetat de afirmațiile lui Karl Marx și în op.cit., dar și în altele. În realitate, Credința Creștină (Biserica, religia creștină etc.) a apărut fără să aibă vreun privilegiu, ba chiar prigonită de la început. Realitate prezentă nu doar în Romania (Imperiul Roman), ci și în Persia, Armenia, Georgia, India etc. Fapte, fapte concrete, care anulează orice valoare de adevăr a dogmei stângiste pe care am citat-o.
    Ridicol este faptul că oameni profund religioși, comunități profund religioase, existau în vremea respectivă (mijlocul secolului al XIX-lea) inclusiv în țările cucerite de doctrina de Stânga, precum Țările de Jos, Franța ori Spania.
    Inclusiv în America amintită de Karl Marx. Și aici, unde este nevoit să constate contradicția, Marx apelează la pretenția că „fragmentația religiei” din America este echivalentă cu lipsa religiei, un sofism izbitor. ↩︎
  3. Un cunoscător al istoriei mainstream va protesta, amintind de Aman din Agag (Haman Agagitul) (sec. V î.Chr.), de Petru Eremitul și Contele Emicho (1096 d.Chr.), de Regele Eduard I al Angliei ori de Bogdan Hmelnițki (1648-1657). Însă Aman (Haman) a vrut exterminarea Evreilor din Persia dintr-o ranchiună personală; deși intenția sa este genocidară, ea s-a bazat nu pe o doctrină antisemită, ci pe ura față de Mardoheu. Petru Eremitul și Contele Emichio au avut ca intenție expulzarea Evreilor din Europa; acțiunea a dus, într-adevăr, la Masacrele din Renania, dar, fără a nega vreo clipă răutatea lor, acțiunile au fost locale (și riguros personale); mai mult, ele nu au avut la origine personalități de prestigiu, cu atât mai puțin ideologi de talie mondială, și nu au vizat, din fericire, Evreii ca întreg. Regele Eduard I al Angliei (1290) a emis Decretul de Expulzare (a Evreilor) în urma acuzațiilor de cămătărie (care era ilegală) aduse de nobilime, cu mulți martori. Gestul, prin urmare, nu a fost unul ideologic, ci o sentință de așteptat pentru un proces trucat. În sfârșit, cumplitele masacre organizate de Bogdan Hmelnițki au ținut, paradoxal, nu atât de o ideologie particulară, ci de faptul că Evreii sprijineau structurile polone ce oprimau pe Ortodocși în general și pe Cazaci în special. Oricât de absurd pare, masacrele organizate de Hmelnițki au ținut de ceea ce acesta și însoțitorii lui, sub influența Rusiei, considerau a fi o „mișcare de eliberare”. Pe scurt, oricât de abominabile sunt intențiile sau acțiunile de acest fel, ele nu întrunesc cele trei elemente care definesc gândirea și acțiunile lui Karl Marx: ideologie care proclamă necesitatea dispariției Evreilor, vizarea Evreilor in integrum, autor celebru la nivel internațional sau mondial. ↩︎

Despre Stânga, Comunism, Evrei. II. Paradigma Karl Marx

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

(partea întâi)

În prima parte am ajuns la problema clarificării unei întrebări:

În ce măsură sistemele politice de Stânga sunt fundamental anti-iudaice sau antisemite ori nu?

Am amintit pe scurt de Stalin1, care încă în 1913 publica o lucrare (Marxismul și problema națională2) în care prezintă Evreii drept o „națiune pe hârtie”, îi desparte în felurite „grupuri etnice” după locul în care se află, îi consideră parte a aceea ce trebuie să dispară.
Și că această doctrină a avut consecințe practice puternice – asupra cărora voi reveni mai jos, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dar, ne întrebăm, de unde această poziție a lui Stalin?

Și, dacă mișcările de Stânga erau ale Evreilor, cum de nu a fost eliminat Stalin după exprimarea unei asemenea doctrine?

Pentru a înțelege atât poziția lui Stalin, cât și a Comuniștilor care, în masă, au aprobat afirmațiile sale, trebuie să revenim o clipă la primul cuvânt din titlu: Marxismul.
Denumire pentru doctrina profesată de Karl Marx.

Acesta fiind un excelent punct de plecare în lămurirea adevărului:

  • părinții lui Karl Marx erau Evrei care se creștinaseră
  • părinții lui Karl Marx erau Evrei ce păstrau legături frumoase cu conaționalii care țineau de o ramură sau alta a Mozaismului
  • părinții lui Karl Marx i-au asigurat acestuia resursele financiare ce i-au permis lui Karl Marx să nu muncească niciodată pentru a trăi și să se ocupe de filosofie, politică și altele asemenea
  • Karl Marx este, alături de Friedrich Engels, unul dintre cei doi părinți ai Comunismului clasic (Comunismul Marxist ori, pe scurt, Marxismul)

Altfel spus, Karl Marx este și de origine evreiască, și unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului.

La prima federe, după aspect, ar părea că acest fapt susține ideea că sistemele de Stânga și mai ales Comunismul au fost create de Evrei pentru Evrei.

Dar, păstrându-ne obiectivitatea, să trecem de aparențe!

Și să vedem care a fost poziția lui Karl Marx (1818-1883) față de Evrei!

(cu ajutorul lui Dumnezeu, partea următoare)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Numele original al acestuia este Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, porecla fiind Koba (a se vedea și nota următoare). Își va schimba numele întâi în Iosif Vissarionovici Djugașvili, pentru ca în 1913 să își ia numele de Stalin (Oțel). Sub acest nume a făcut parte din conducerea URSS în timpul lui Lenin, sub acest nume a condus Uniunea Sovietică, sub acest nume și-a publicat majoritatea lucrărilor (și și-a republicat lucrările mai vechi), sub acest nume este global cunoscut astăzi, deci pe acesta îl folosim. ↩︎
  2. În original Марксизм и национальный вопрос (Marcsizm i naționalinâi vapros), în revista Просвещение (Proseveșcenie), Nr. 3-5, Petrograd, 1913. Semnătura din acel an a fost К. Сталин (K. Stalin), marcând atât trecerea la numele Stalin, cât și păstrarea pentru o vreme a poreclei (supranumelui) Koba. Se spune că lucrarea a fost scrisă între sfârșitul lui 1912 și Ianuarie 1913 (la Viena).
    Prima traducere în limba română a fost Marxismul și chestiunea națională (1913), de I. V. Stalin, Издательство Литературы на Иностранных Языках (Editura în Limbi Străine), Moscova, 1945, ca parte a procesului de impunere a doctrinei comuniste în România ocupată. Comuniștii din România o vor reedita în același an și în următorii, schimbând titlul în Marxismul și problema națională (sub care apar celelalte ediții). Ultima ediție de sine stătătoare în limba română este Marxismul și problema națională, de Iosif Vissarionovici Stalin, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952. ↩︎

Influența politică străină după George Washington

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

George Washington (1732-1799) a fost un geniu în economie, finanțe, artă militară și în politică.
Totuși, nu toate principiile lui au fost respectate de Americani. Ba chiar au fost încălcate mai toate, în special de către Partidul Democrat.

Preluare de pe canalul de Telegram deținut de Generalul Michael Flynn (click aici pentru accesare)

Printre principiile lui George Washington se numără și cel prezentat în imaginea de mai sus:

Împotriva insidioaselor stratageme ale influențelor străine (vă implor să mă credeți, compatrioți!) râvna oamenilor liberi trebuie să fie totdeauna trează; pentru că istoria și experiența au dovedit că influența străină este unul dintre cei mai distrugători dușmani ai guvernării republicane1. (George Washington, Farewell Address, 19 Septembrie 17962)

Față de aceste cuvinte, singura precizare a mea este următoarea: influențele politice3 străine sunt unul dintre cei mai distrugători dușmani ai oricărui guvern care nu este de trădare națională.

Mai departe fiecare poate să aplice principiul acesta la fenomenele actuale, spre a vedea ce șanse de a fi bune sau rele au.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. În original „Against the insidious wiles of foreign influence (I conjure you to believe me, fellow-citizens) the jealousy of a free people ought to be constantly awake, since history and experience prove that foreign influence is one of the most baneful foes of republican government.” (George Washington, Farewell Address) ↩︎
  2. Traducerea îmi aparține. Am preferat o formă ce poate părea inexactă față de original, însă mie mi se pare că transmite foarte exact mesajul original (și acesta este rostul real al unei traduceri). ↩︎
  3. După cum spune tot George Washington, influențele economice pot să fie benefice, nenorocirea este cu influențele politice. De aceea tot el susținea o activitate economică externă cât mai extinsă și intensă a Statelor Unite ale Americii, dar o implicare cât mai scăzută în politica celorlalte state. ↩︎

Neonaziștii care controlează Justiția. Sau condamnarea unui nevinovat.

Mihai-Andrei Aldea7 comentarii

Judecătoria Oltenița a dat astăzi un verdict demn de Hitler, Stalin și marea epurare din China comunistă: a condamnat un om nevinovat „cu renunțare la pedeapsă”.
Voci din judecătorie șoptesc pe holuri că sentința ar fi fost impusă politic, de servicii, cu amenințări la carieră și familie.
Poate că este așa, dar într-un asemenea caz un judecător demn cel puțin s-ar fi recuzat.
Poate că nu este așa, iar șoaptele sunt doar încercări de a disculpa cât de cât o judecătoare ce a batjocorit total actul de justiție.
Și, pentru cei care nu cunosc subiectul, îl reiau în patru fraze:

Un sculptor, Eugen Sechila, a fost târât în instanță de Parchetul Oltenița sub pretextul că troița sculptată de acesta ar fi inclus o ”cruce legionară”.
Deși nu există nicio ”cruce legionară”, pentru că legionarii, indiferent de grupare, nu au inventat nicio cruce. Ei au preluat și folosit modele străvechi ale crucii.
Am arătat acest lucru în instanță, atât în mărturia verbală, cât și în mărturia scrisă de 212 (două sute douăsprezece) pagini!
În care am dovedit, inclusiv cu imagini preluate din lucrări de specialitate și prezentări publice, că modelele de cruce întreită, inclusiv cele preluate de unele grupări legionare, sunt modele creștine și populare străvechi, ele existând în România de cel puțin opt mii de ani și, totodată, în multe alte țări.

Față de această realitate procuroarea a refuzat să pună cea mai mică întrebare.
Pentru că știa că nu are dreptate.
Și poate pentru că știa că sentința nu va ține cont de realitate.
Iar instanța, iată, a procedat la ignorarea realității.

Ca să facem o demonstrație prin reducere la absurd, merită precizat că troița sculptată de Eugen Sechila are trei stâlpi și patru brațe; astfel că, factual, NU poate fi asimilată crucii întreite incriminată ilegal de Parchet. Pentru că nu există identitate materială între cele două.

Iarăși, instanța s-a făcut că nu știe să numere, așa cum a făcut-o și Parchetul.

Singurele sisteme care prigonesc în acest fel simboluri religioase și culturale, singurii care permit partidelor politice să impună religiilor cum își desfășoară cultul și reprezintă credința sunt sistemele totalitare de tip fascist, nazist, bolșevic etc.

Există, desigur, speranța reparării acestei nedreptăți la nivel superior.
Dar gestul extremist rămâne.
Și rămâne blestemul lui Dumnezeu peste toți vinovații:

Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din Cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr. (Romani 1:18)

Sau, ca să cităm din Vechiul Testament:

Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său. (Psalmi 10:5)

și

Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocirea, iar toiagul mâniei Lui îl va bate pe el. (Pilde 22:17),

căci Dumnezeu

Se ridică împotriva casei celor fără de lege și împotriva ajutorului celor care săvârșesc nedreptatea! (Isaia 31:2)

Se pare că unii nu au înțeles nimic din istoria ultimilor o sută de ani, nu au văzut cum prigoana se întoarce asupra celor care o săvârșesc.
Se pare că nu au văzut, orbiți de lăcomie, mândrie și alte patimi, cum blestemul îi apasă pe cei care săvârșesc nedreptatea.

Căci dacă știm că bunătatea lui Dumnezeu este față de cei care Îl caută sincer, ar trebui să știm și că Iadul îi așteaptă pe cei care lucrează nelegiuirea.

Cât pentru cei prigoniți pentru Credința lui Christos voi spune doar atât:

Răbdăm prin credință, cu dragoste de Dumnezeu și, dacă ne întărim, cu bucurie, știind că Acesta a pregătit pentru cel ce seamănă dreptatea o răsplată adevărată (Pilde 11:18).
De aceea și Moise a ales mai bine să pătimească împreună cu Poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului; înțelegând că batjocorirea pentru Christos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că se uita la răsplătire (Evrei 11:25-26).

Maran atha!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Troiță de lângă București („după Grant”) din secolul al XIX-lea