SCHIZOFRENÍE s. f. Boală psihică gravă, care se manifestă prin scăderea activității intelectuale și prin dezechilibrarea unității și a coerenței psihice. (cf. Dicționarul Limbii Române Contemporane)

SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie) (cf. Micul Dicționar de Neologisme)

Într-adevăr, schizofrenia cuprinde toate aceste elemente. Atât activitatea ideatică delirantă cât și scăderea activității intelectuale propriu-zise. Prima este într-o legătură directă cu a doua, pentru că activitatea intelectuală propriu-zisă presupune o învățare sistematică (inclusiv a învățării în sine), un sistem de gândire cât mai obiectiv și o continuă raportare la realitate. Scăderea activității intelectuale propriu-zise duce la o învățare haotică, renunțarea la obiectivitate (la logică) și respingerea realității ce nu se potrivește cu prejudecățile.

Trăim într-o lume din ce în ce mai schizofrenică.
Dar încă mai sunt cei care vor să meargă din zona patologică înspre zona sănătății psihice, de la haos la bună rânduială, de la prejudecăți la logică și obiectivitate.
Poate chiar tu, cel care citești, vrei asta.
Exemplele de aici au rostul de a ne ajuta în regăsirea noastră și a adevărului.

(1) „Nu există absolut niciun adevăr absolut!”
O afirmație schizofrenică foarte des întâlnită. Bineînțeles, cu variații de formă, însă exprimând aceeași idee patologică. De ce este o afirmație schizofrenică? Pentru că proclamă, cu seriozitate și autoritarism, un adevăr absolut pretinzând că nu există unul.
Este, adică, o afirmație care se contrazice pe sine, o absurditate. Asta ar așeza-o între prostiile comune dacă nu ar fi folosită drept principiu de viață, „argument” etc. de foarte mulți. Această întrebuințare o transformă într-o manifestare ideatică delirantă, schizofrenică.

(2) „Ascultă-ți muzica și n-asculta de nimeni, ascultă-ți muzica și-ascultă doar de tine”
Este o lozincă schizofrenică ce a fost folosită pentru lansarea și promovarea unui post de radio. A avut un mare succes în generația tânără a vremii, ba chiar și printre cei care ar fi trebuit să fie maturi. Din peste 500 (cinci sute) de oameni cu care am discutat lozinca (sloganul publicitar) am găsit numai doi (da, numai doi!) care observaseră auto-contrazicerea frazei.
Evident, dacă asculți de această lozincă, deja asculți de cineva!
Respectiv, de cel care a creat îndemnul.
Mai mult, asculți de muzica respectivă, deci implicit de cei care au creat-o.
Altfel spus, lozinca te îndeamnă să asculți de postul respectiv de radio și cei promovați de el, pretinzând totodată că asta înseamnă că nu asculți de nimeni.
Evident, este o manipulare prin care omul este făcut să asculte doar de postul în cauză și de cei promovați de el. Eventual răzvrătindu-se față de orice alte surse de idei, autoritate etc.
Sunt și aici mii de variații.
Tot evident, adoptarea unui asemenea principiu, supunerea față de o asemenea manipulare înseamnă alunecarea în zona schizofreniei.

(3) „Îmbracă-te la modă ca să fii nonconformist”
Și această idee are zeci de mii de forme. De la „îmbracă-te așa ca să te regăsești” până la „așa se îmbracă un om liber/puternic/realizat”. De la „Gangnam Style” până la „blugi decupați/rupți” există neumărate imbecilități totale promovate astfel cu foarte mult succesc.
Logic, dacă te îmbraci la modă ești conformist.
Cu excepția cazului în care gustul tău estetic, întâmplător, se potrivește cu moda. Acest ultim caz nu poate fi însă valabil decât întâmplător, pentru un timp, de vreme ce moda se schimbă!
Atenție! Nu discut aici validitatea conformismului! Acesta poate să fie un lucru foarte bun sau foarte rău în funcție de context. Aici discut invaliditatea, distopia ori schizofrenia unei idei în care, din nenorocire, mulți cred.

(va urma…)

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă