Ce cale?

Ce cale are
urma dimineții?
Ce cale are
durerea frumuseții?

Pierduți de timp,
înstrăinați de vreme,
ce drum!,
ce cale!,
zgomotul se cerne
tot încărcat
de goluri și de goale
și peste toate
negru
se așterne
ca într-o beznă
fără de icoane
pierduți de timp,
înstrăinați de vreme,
și zgomot,
ca tăcerea se așterne.

Ce cale poate
vântul să îl țină?
Ce cale poate
calea spre lumină?

Pierduți de timp,
înstrăinați de vreme,
sunt agățați
de visele străine
păpuși fără de vrere,
cu putere
să strige
vrerea
voilor străine.

Ce cale are
urma dimineții?
Ce cale are
durerea frumuseții?

Pășesc,
descui
și intru:
Cartea Vieții.

Mihai-Andrei Aldea