Au trecut opt ani de zile. Ani pe care cei ce au stat aproape de Dumnezeu, au stat uniți, au făcut binele pe care puteau să îl facă – în loc să își irosească viața pe jocuri, emisiuni și filme cel puțin total inutile, dacă nu distrugătoare.
Însă încă nu e prea târziu… pentru cei care nu s-au dus neîndreptați la Marele Judecător!
Maran atha!
Sărut mâna, Părinte!
Vă mulțumim pentru învățătură și pentru reamintirea că e de Datoria noastrǎ să ducem lupta astfel încât, la judecată, să-i putem privi în ochi pe Străbuni.
Dacă îngăduiți, Părinte, într-un comentariu la postarea inițiala, aminteați lucrarea Sfinției Voastre „Cum luptau Românii?”. N-am avut spor sǎ o gǎsesc, știți cumva dacǎ se mai pot gǎsi undeva cele două volume?