Limba noastră

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam ce, fără veste,

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec

Doina dorurilor noastre

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii

Când de vânt se mișcă vara:

În rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri,

Și citindu-le ‘nșirate

Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,

Să ne spuie-n hram și-acasă

Veșnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfânta,

Limba vechilor cazanii,

Care o plâng și care o cântă

Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,

Ștergeți slinul, mucegaiul

Al uitării ‘n care geme.

Strângeți piatra lucitoare

Ce din soare se aprinde

Și-ți avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plânge-atunci amarnic

Că vi-i limba prea săracă

Și-ți vedea cât e de darnic

Graiul Țării noastre dragă!

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată

Un șirag de piatră rară

Pe moșie revărsată.

Alexei Mateevici

---

Din cuvintele folosite de Alexei Mateevici în poemul Limba noastră, cca. 80% sunt de origine latină, urmate de cuvinte de origine traco-iliră (precum doină, codru) și de alte origini. Ceea ce face din acest poem o excepțională oglindire poetică a vocabularului fundamental al limbii române – vocabular fundamental latin.

În cu totul altă ordine de idei, încă aștept canonizarea preotului martir Alexei Mateevici.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea