(prima parte)
(a doua parte)
(a treia parte)
(a patra parte)
(a cincea parte)

Când l-am vizitat pe Marx la Paris, în vara lui 1844,
acordul nostru deplin în toate câmpurile teoriei
a fost evident [s.n.] și împreună lucrarea noastră
începe de atunci.”
(Friedrich Engels, Zur Geschichte des Bundes der Kommunisten)

Deși tema este Despre Stânga, Comunism, Evrei, vom ocoli, puțin, punând în paralel ceea ce pare o contrazicere între Karl Marx și Friedrich Engels în chiar perioada lor de armonie ideologică perfectă.
Armonie pe care o descrie, iată, chiar Friedrich Engels, în 1885 (când publică Zur Geschichte des Bundes der Kommunisten).
Despre ce contradicție, aparentă sau reală, este vorba?

Avem, pe de-o parte, lucrarea lui F. Engels Der Magyarische Kampf (1849) în care Românii – și Evreii, ca și Slavii în general – sunt considerați deșeuri etnice, popoare fără istorie și altele asemenea, fiind condamnați la genocid ca parte a Revoluției Stângii.

Dar, pe de altă parte, în 1964 apare la București, în cadrul Editurii Academiei Republicii Populare Române, lucrarea K. Marx · Însemnări despre români · (manuscrise inedite), publicate de acad. prof. A. Oțetea și prof. S. Schwann.

Înainte de a trece la o analiză propriu-zisă, merită să ne oprim o clipă la o afirmație, întâmplător adevărată, din lucrarea amintită, privind situația Principatelor Române în umbra Rusiei:

A fi suspectat de sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcții publice. Servilitatea față de interesele Rusiei era un titlu de promovare. (op.cit.:175)¹

Lăsând cititorii să cugete asupra acestei stări de fapt – la care ar merita să revenim –, să mergem la lucrare și reacția stârnită în rândul Stângiștilor Regionaliști (căci a fi de Stânga și a fi naționalist este o imposibilitate absolută, deoarece Stânga, prin definiție, este antinațională)².
Mulți au vorbit despre „Karl Marx, prietenul românilor”, mulți au pretins că, iată, Karl Marx ia apărarea Românilor, laudă Poporul Român etc.

Evident, toate aceste afirmații descriu o contradicție radicală între Marx și Engels:
Primul, este prieten, lăudător și susținător al Românilor, al doilea este dușman fățiș și disprețuitor al Românilor proclamând asupra lor sentința nimicirii.

Aceasta este păruta contrazicere asupra căreia merită să ne oprim.
Nu doar pentru că, vom vedea îndată, este o iluzie, dar mai ales pentru că este un pas înainte în lămurirea poziției lui Friedrich Engels față de Evrei.
(De la Români, la Evrei? Da, cu ajutorul lui Dumnezeu vom vedea ceva mai departe.)

Am citit lucrarea K. Marx – Însemnări despre români… și nu am putut găsi în manuscrisele lui nici măcar o singură frază pozitivă la adresa Românilor.
Și întăresc acest lucru: în toată opera discutată NU există nici măcar o singură frază laudativă sau apreciere elogioasă a lui Karl Marx la adresa Românilor.

Da, sunt critici la adresa Rusiei, descrieri ale genocidului desfășurat de aceasta, repetat, în Moldova și în Muntenia.
Și în conflictul dintre Sovieticii Reformați din Moscova post-stalinistă și Sovieticii Nereformați sau Staliniștii din România post-stalinistă critica Rusiei pare o susținere a Românilor.
Însă doar pare.
Și aceste critici ale Rusiei sunt singurele de care se pot agăța cei care pretind că Marx ar fi avut o părere bună despre Români.

Dar nici aceste critici ale Rusei nu sunt ale lui Karl Marx: sunt spicuiri din autori români (Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Eliade Rădulescu și A. Papiu-Ilarian) preluați de un autor francez³, respectiv dintr-un autor englez rămas necunoscut.
Repet:

Textele atribuite lui Karl Marx și declarate dovezi ale prieteniei și simpatiei acestuia față de Români nu îi aparțin!

Aparțin, repet, cel mult lui Elias Regnault, care preia, mai mult decât onorabil, mărturiile mai multor surse – independente – românești.

Cine aude de lucrarea în limba română poate avea ca primă critică față de ideea că Marx i-a simpatizat pe Români faptul că manuscrisele nu au fost niciodată publicate de Karl Marx.
Însă motivul este natural: manuscrisele conțin doar câteva cuvinte răsfirate ale lui Karl Marx, în rest fiind strict notițe informative sau note de lectură.
Tocmai faptul că din ele niciun cuvânt buni despre Români nu a ajuns în operele publicate de Karl Marx este de ajuns pentru a lămuri lucrurile.

Singurele și minorele aprecieri personale ale lui Marx față de textele conspectate ori copiate sunt câteva sublinieri în text sau pe marginea lui, respectiv câteva cuvinte ori sintagme.
Dar și acestea sunt străine interpretării (= răstălmăcirii) practicată de Comuniștii românofoni: niciuna dintre pozițiile personale ale lui K. Marx nu privește vreun aspect pozitiv privitor la Români ca etnie, nație, popor etc.
Dimpotrivă, toate sunt dedicate criticării – adesea îndreptățită – a Rusiei.

În concluzie, se poate vedea că menționarea Românilor este strict circumstanțială.
Și face parte din căutarea unor critici la adresa Imperiului Rus.

Constatarea bestialităților lui Kiseleff sau a Rusiei în general nu îl interesează pe Marx din vreo simpatie față de Români. Dimpotrivă, ea face parte strict din efortul său de a demonstra că orice „supra-stat”, orice structură confederală sau imperială care nu este de Stânga este rău/rea.

Și, ca să lămurim deplin așa-zisa contradicție, merită subliniat că articolele celebre în care Friedrich Engels declară pe Români, Evrei, Slavi etc. gunoaie etnice și îi condamnă la genocid au fost publicate în periodicul al cărui redactor era Karl Marx, după lectura și aprobarea acestuia.
Karl Marx fiind, reamintim, este primul ideolog și prima celebritate din istorie care cere exterminarea Evreilor. Ceea ce face natural acordul său pentru textele violente și genocidare ale lui Engels.

Astfel, pe de-o parte, putem constata deplina armonie a cuplului Marx/Engels în xenofobie extremă, dispreț rasist extrem și antisemitism și anti-iudaism.

Dar, totodată, vedem nonșalanța celor doi și

în folosirea popoarelor, istoriei și oricărui element pentru susținerea convingerilor și programelor lor.

Înțelegând aceste lucruri, ne vom întoarce la poziția lui F. Engels față de Evrei.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

---

Note

1. Frazele aparțin autorului necunoscut al broșurii anonime The Russians in Moldavia and Wallachia, Publisher James Ridgway, London, 1849, autor de asemenea socotit a fi fost din cercul diplomatului David Urquhart. Unul dintre cei suspectați ca autor a fost Consulul-General al Marii Britanii la București în 1848, Robert Gilmour Colquhoun, de altfel o sursă frecventă pentru Karl Marx și nu numai. ↩︎
2. Am atras repetat atenția, și revin, asupra minciunii după care există Stângă naționalistă. Național-Socialiștii lui Hitler au urât esențele culturii germane, inclusiv credința în Dumnezeu – pe care voiau să o înlocuiască printr-o religie păgână de inspirație antică. Socialist-Naționaliștii lui Ceaușescu au urât (și urăsc) esențele culturii române, începând cu Biserica și credința în Dumnezeu. Etc. Este firesc, deoarece Stânga este organic împotriva structurilor naturale, istorice, tradiționale. Dar să fii împotriva a ceea ce își definește națiunea din care te tragi și să pretinzi simultan că ești naționalist (adică iubitor și apărător al națiunii în cauză) este fie o simplă minciună, fie o gravă lipsă de logică, fie patologie. ↩︎
3. Histoire politique et sociale des Principautés Danubiennes, de Elias Regnault, Paris, 1855 ↩︎