(partea I, partea a II-a, partea a III-a, partea a IV-a, partea a V-a, partea a VI-a, partea a VII-a)

Diferențele naturale din cadrul speciei umane,
cum ar fi diferențele de rasă etc.,
pot și trebuie să fie luate în considerare ca
fundamente naturale
ale producției și ale diviziunii muncii.
(Karl Marx)

Am plecat în șirul acesta de cuvinte de la întrebarea dacă într-adevăr, cum pretind unii, Marxismul a fost făcut de Evrei și pentru Evrei.

Am putut vedea că părinții fondatori ai Marxismului, Karl Marx și Friedrich Engels au fost de un antisemitism radical, proclamând inclusiv exterminarea Evreilor drept condiție pentru victoria mondială a Stângii.
Chiar și în faza sa pretins „pro-semită” (din 1890 încolo), Friedrich Engels consideră că singurii Evrei buni și care merită să existe sunt Evreii Comuniști; ceea ce este, absolut clar, extremism și antisemitism.
Karl Marx, deși de origine evreiască, a considerat absolut necesară exterminarea Evreilor pentru victoria concepțiilor sale până la moartea sa.

Foarte important este că amândoi și-au întemeiat gândirea, scrierea și acțiunea antisemită pe doctrina de Stânga pe care au conceput-o, promovat-o, impus-o.
Ceea ce dovedește incompatibilitatea ființială dintre Marxism și Iudaism.

Dar de unde vine această incompatibilitate?

În primul rând din raportarea la Dumnezeu.

Pentru Marxism ideea de Dumnezeu este absolut insuportabilă, deoarece în Marxism omul este dumnezeu.
Amândouă concepțiile vin în directă și totală contradicție cu Iudaismului, pentru care o asemenea viziune este radical idolatră. Este, de fapt, exact tipul de concepții pentru care Dumnezeu a pedepsit repetat Poporul Ales în rătăcirile sale (provocate exact de idolatrie!).

În al doilea rând, incompatibilitatea ființială dintre Marxism și Iudaism este legată de sistemele morale ale celor două religii.

Marxismul, o religie atee, are un sistem moral profund incoerent.
Pe de-o parte, proclamă supremația „clasei muncitoare”, pe de alta, puterea absolută a ideologilor de tip Marx și Engels, amândoi total străini de clasa muncitoare¹!
Pe de-o parte, proclama omul superior și „eliberarea individului de opresiune”, pe de altă parte proclama supremația invidiei și jafului, respectiv ”dictatura proletară”, ce era de fapt a ideologilor care controlează „clasa muncitoare”.
Etc.

Iudaismul are mai multe sisteme morale, în funcție de grupare.
Unele respectă prevederile Torei privind iubirea străinilor, alții asimilează goimii cu un fel de draci împielițați. De aici ieșind scale valorice morale diferite în raport cu străini.
Totuși, atât aceste scale, cât și valorile interioare se raportează în cea mai mare parte la Tora. Care este în totală contradicție cu sistemul (i)moral al Marxismului.

În sfârșit, în Marxism capacitățile individuale au valoare doar puse în slujba ideologiei și Partidului².
În fapt, Marxismul promovează dispariția individualismului, astfel încât să rămână din el doar specificul natural individual, pus de aceeași programare ideologică în slujba ideologiei și Partidului.
Orice inițiativă privată în cadrul ideologiei și Partidului este considerată o trădare totală.

În opoziție, în Iudaism capacitățile individuale au valoare doar puse în slujba lui Dumnezeu³ și a Evreilor ca neam.
În fapt, Iudaismul promovează dezvoltarea individului, respectiv sprijinul comunitar pentru indivizii de excepție.
Inițiativele private sunt încurajate.

Marxismul a practicat și practică diferențieri de rasă.
Inițial ierarhia marxistă privea „rasa albă” ca superioară, urmată de „rasa galbenă” și mai jos de celelalte. Astăzi ierarhia (neo)marxistă privește „rasa neagră” drept superioară, urmată de „rasele colorate” și cel mai jos de „rasa albă”.
Indiferent de schimbările de ierarhie (tipice unui sistem moral incoerent), principiul rasismului este fundamental și clasic în Marxism și se păstrează până astăzi.

Iudaismul privește toți oamenii drept creația lui Dumnezeu.
Dispreț și discriminare există în Iudaism, ori în anumite grupe ale iudaismului, față de Creștini sau față de idolatrie, adică strict pe principii religioase (eventual culturale), dar niciodată pe principii de rasă.
Discriminarea după culoarea pielii este privită în Iudaism ca o formă de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Sunt doar patru motive, dar puternice, ireductibile și ireconciliabile, care arată pentru orice om rațional faptul că

Marxismul și Iudaismul sunt ființial incompatibile.

Ca urmare, putem să concluzionăm aici:

Marxismul și, prin el, Stânga modernă, sunt construite de dușmani ai Evreilor și împotriva Evreilor,
în aceeași măsură în care sunt construite de dușmani ai Creștinilor și împotriva Creștinilor,
sau sunt construite de dușmani ai libertății umane și împotriva libertăților umane.

Am putea să demonstrăm acest lucru și prin nenumăratele acțiuni antisemite ale puterilor comuniste, prin genocidurile anti-evreiești ale Uniunii Sovietice și alte asemenea acte.
În toate se vede cum indivizi de origine evreiască – parțială sau deplină – ajung prin Marxism să urască Iudaismul cu o ură fără margini, ajung prin Marxism să dorească exterminarea Evreilor.
Sunt, însă, fapte arhicunoscute, sunt locus communis, sunt realități pe care oricine le poate cunoaște dacă nu le-a cunoscut până acum.

Ca urmare, cine vrea să vadă adevărul l-a văzut.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

---

Note

1. Singura „muncă” a lui Karl Marx a fost să scrie articole de ziar, pentru care era plătit excesiv de bine. În plus, avea un venit frumos asigurat de Engels (un burghez cu strălucită stare financiară), ajungând cu totul undeva la 400-600 de lire pe lună, după caz (o familie de mijloc având în acea vreme un venit situat între 200 și 300 de lire pe lună). Aici nu sunt incluse părțile de moștenire primite pe rând după decesul tatălui său (1620 taleri prusaci) și, respectiv, al mamei sale (4000 de taleri prusaci). Este doar venitul relativ constant al lui Karl Marx prin jurnalistică (150-250 lire lunar) și prin subvenția constantă a lui Engels (300-400 lire sterline lunar).
   Merită exemplificat faptul că 100 de lire sterline din 1850 sunt echivalente cu 17500 de lire de astăzi ca putere de cumpărare. Adică 300 de lire sterline lunar în 1850 înseamnă un venit echivalent cu 52500 de lire sterline lunar în zilele noastre.
   Un muncitor în fabrică sau în agricultură câștiga între 2.1 și 2.5 lire pe lună.
   Doar pentru jurnalistica sa Karl Marx căpăta de peste 60 (șaizeci) de ori mai mult decât un muncitor.
   Față de această situație, aceia care cunosc lamentările lui Karl Marx privind ”sărăcia sa cruntă” vor avea un șoc: a avut Karl Marx atâția bani? Dacă da, cum de era sărac?
   În fapt, Marx a mințit, după obicei, și în privința sărăciei sale (chiar și când avea la îndemână un venit anual de mii de lire sterline!). Pe de-o parte, ca să aibă simpatia clasei muncitoare pe care voia să o conducă (= manipuleze). Pe de altă parte, pentru că știa că va risipi banii: aplicând doctrina economică marxistă în viața familiei sale ajungea să toace toate veniturile, respectiv să cerșească din nou la Engels și alți admiratori iraționali. ↩︎
2. Prin ”Partidului” înțelegem mecanismul de conducere, instituția conducătoare a grupării marxiste. Este o exprimare sintetică și simbolică. ↩︎
3. Desigur, așa cum este perceput Acesta în gruparea iudaică de care ține insul. ↩︎