BAT CLOPOTELE TAINIC ÎN ARDEAL

Bat clopotele tainic în Ardeal
Pe crengi lumina plouă înserare
Fug norii pe sub cer, spre depărtare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Coboară soare roşu peste deal,
Un vuiet grav din Oaşa se aude,
Şi altul la Nicula îi răspunde,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Se unduie pădurea val cu val
Pe dealuri valuri clătinându-şi ramuri,
Din schituri risipite pe drumeaguri
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Din Făgăraş în cântec de caval,
De la Râmeţi din suflet de lumină,
Mai sus de Rohia cântarea se anină:
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Cu vechi răsunet de adânc metal,
Din Apuseni la sfintele izvoare,
Din Râul Negru pân’ la Satu Mare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

În şopote izvoarele şoptesc
În frunze şi în iarbă vântul cântă
Din munţi în luncă Ţara blând ascultă
Şi cântă dulce graiul românesc.  

Miroase Ţara a tămâi şi ceară,
Miroase Ţara a Ortodoxie,
Credinţa veche, tânără şi vie,
Îi cântă Ţării taină milenară.

Şi-n noaptea ce se lasă dintre stele,
Privind din vale culmea unui deal,
Ascult în taină clopote-n Ardeal,
Cântând dureri şi visurile mele.

Bat clopotele tainic în Ardeal
Pe crengi lumina plouă înserare
Fug norii pe sub cer, spre depărtare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Mihai-Andrei Aldea