Încerc să dorm

Încerc să dorm

Încerc să dorm
Şi valuri de tăcere
Neliniştite
Gându-mi înconjoară…
Ce a fost bine
Ce a fost durere
Şi ce cuvânt urcarea împresoară?
Tăcerile se sting încet de maluri
Şi clipocind,
Altarele târzii
Se odihnesc.
E primenit,
Întinerit,
Cuvântul.
Încerc să dorm…
Încet,
Mă regăsesc.

Mihai-Andrei Aldea

CerNere 01

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Încheiere

Încheiere

Te caut în zâmbet și lacrimi
E pace târziul sărut
Și peste oglindă sau ape
Sfârșitul e doar început.

Te caut în șoapte și strigăt
Cuvântul și vorba se-ngână
Tăcerea se lasă, bătrână,
Prin colb desenată o mână.

Târzie venirea devreme,
Devreme plecarea târzie
În noaptea pierdutelor gene
Doar șoapta luminii o știe.

Te caut în zi, și cu soare
Pe norii apusului cald,
Sub stelele aprigei ore
În ochi strălucirile ard.

Te caut afară în mine
Pământul e aspru și greu,
Sclipesc înserările lucii,
Te caut, te caut mereu.

( Te caut în zâmbet și lacrimi
E pace târziul sărut
Și peste oglindă sau ape
Sfârșitul e doar început.)

Mihai-Andrei Aldea

migdal 01 c mic

Cântec de cruciat, de Ionel Zeana

Cântec de cruciat

Memoriei lui Cola Burecu,
mort în greva foamei la Aiud

Am îmbrăcat
Armura grea de cruciat
Și-o armă am smucit să-nfrunt
Balaurul și iadul crunt.

Pornii în veac ca un bolid fierbinte,
Să curm domnia cruzilor Irozi.
Tresar strămoșii aprigi din morminte:
Arcași, panduri, hatmani și voievozi.

De pe balconul sfântului trecut,
Mi-aruncă grațioasele domnițe,
Pe zalele de gloanțe, ca pe scut,
Surâsul alb și negrele șuvițe.

Îmi arde gândul ca un curcubeu
Pe frunte sprijinit de bolțile senine.
Mă binecuvântează Dumnezeu
Și sfinții din icoane bizantine.

Văzduhul Țării triste mă sărută
Și mă îmbrățișează ca o mamă,
La sânul ei c-o lacrimă durută,
Pădurea de smarald și de aramă.

Îmi joc destinul ca pe-un mânz în goană
Și viața-n vârful țevii ca pe spadă…
Hei, Neam al meu! Slăvita ta icoană
Ți-o cânt cu toți haiducii din baladă!

Pornii să-nfrunt, în răzvrătirea-mi cruntă,
Călăii cu privirile ursuze.
De-acum visez o moarte ca o nuntă,
Cu zâmbetul ca un stindard pe buze.

Îmi bate pliscul pajurei rotate
Sub coastele lucioase ca argintul…
Domnițe dragi, cu mâini catifelate,
Turnați-mi peste răni balsam, alintul!

Cum străjui viitorul și trecutul
Și calc cu pas arhanghelesc prin vreme,
Îmi ard cartușierele ca scutul,
Să sparg în țăndări lanțuri și blesteme.

Și scapăr tot de pajuri și de steme!

Ionel Zeana

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Aici eu sunt stăpân, de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân

de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân.
Și neam de neamul meu sărac,
A stăpânit aici prin veac
Cu vrere aspră de român.

Aici eu sunt stăpân.
Istoria m-a tras adeseori pe roată
Dar am crescut mai tare Detunată
Din propria-mi cenușă de român.

Aici eu sunt stăpân.
În mine își dau mâna toți:
Și scumpi nepoți și strănepoți –
Și-i simt, foșnind ca un gorun.

Aici eu sunt stăpân.
În lutul ăsta drag dorm toți străbunii mei
Și voi dormi alăturea de ei
Și eu și neam de neam român.

Aici eu sunt stăpân.
Nu hoardele zălude și flămânde
Și nu mă sperie nici lanțuri, nici osânde,
Ci neclintit sub fulgere rămân.

Aici eu sunt stăpân.
Cioplit în cremene și-n dinamită,
Calc apăsat și dârz peste ursită,
Cu neînfrânta-mi cerbicie de român.

Aici eu sunt stăpân
Și-nfrunt cutezător pe-aceste plaiuri
Netrebnicele stârpituri și graiuri
Și sub restriști încrezător rămân
În steaua mea înaltă, de Român,

C-aici eu sunt stăpân!

Testament

20180427_183127 (1)

Testament

Atâtea stele mi-au zâmbit în cale
şi peste ape negre de noroi
mi-au arătat
minuni
şi altă cale
şi ploile tăcerii
peste zori.
Atâtea stele, flori şi răsărituri,
atâtea începuturi de lumină,
atâtea străluciri de-mbrăţişare
atâta soare,
dor,
pace deplină.

Să nu mă plângeţi c-am trăit,
Să nu mă plângeţi c-am răbdat,
Să nu mă plângeţi c-am murit,
Să nu mă plângeţi că-s uitat,
Să nu mă plângeţi c-am ţinut
Dureri, trădări şi suferinţă,
C-am fost lovit, urât, mânjit,
Înconjurat de rea-voinţă:
M-am bucurat de fiecare floare,
de fiecare frunză,
răsărit,
de cântecul luminii-n asfinţit
de fiecare pată de culoare.
M-am bucurat de fiecare bucurie
ce îmi zâmbea în chipuri,
amintiri,
priviri,
De fiecare geană de lumină
ce strălucea în lacrimi
şi gândiri,
De fiecare pui
în care firea
îşi arăta blândeţea
şi-nceputul,
De fiecare şopotit de ape,
de fiecare
zbor de vultur;
De caii alergând în zbor de iarbă,
de lupii umbrei
tainic strecuraţi,
De cerbi şi de cerboaice laolaltă,
De iepurii viteji,
De bourii uitaţi;
De fragii strălucind în rouă
blândă,
ciuperci, alune,
mure şi bureţi,
şi păstrăvii lucind în străvezime,
De tainicele
Codrului poteci.

M-am bucurat de fiecare zâmbet,
De fiecare chiot de copil,
De fiecare clopot care cheamă
şi trup, şi suflet,
către Veşnicii.
M-am bucurat de bătrâneţea sfântă,
cu vorbă înţeleaptă
şi poveţe
din care tinereţea
soarbe aur
şi Veşnicia
poate s-o înveţe.
M-am bucurat
De cei ce-au dus războiul
şi viaţa
Rostului şi-au închinat,
ce peste răutăţi, neguri şi umbre
ne stau ca pildă,
şcoală,
ne-ncetat.

M-am bucurat de-atâtea lucruri sfinte
că în războiul vieţii ce am fost
am strălucit de bucurie sfântă
şi mi-am găsit şi linişte
şi rost.
Şi pentru că sunt daruri peste daruri
iar
Cel ce este bun dăruitor
mi-a însoţit
– uimire, bucurie –
paşii,
cu
El trăiesc,
până şi atunci când mor.
Şi pentru că războiul vieţii duse
l-am dus cu bucurie
cât am stat,
Cel ce mi-a dat putere
şi-ndrumare,
mă va primi în
Plaiul Luminat.

Deci nu mă plângeţi,
lumea-i din Lumină,
şi în Lumină vreau să mă petrec,
Mă duc
prin bucurie
în Lumină,
şi-apoi pe voi
în Pace
vă aştept.

Mihai-Andrei Aldea

DSCN0616 Troiţă Borca