Câteva rânduri și cifre despre escrocheria schimbărilor climatice. O crimă împotriva planetei

Schimbările climatice, lente sau catastrofice, sunt o condiție a existenței pe Pământ.
Schimbări climatice au loc de-a lungul generațiilor, secolelor, mileniilor.

În Dacia lui Ovidiu Naso iernile erau reci de îngheța vinul în vase¹. Cu aproape un secol mai târziu iernile în care se putea trece Dunărea pe pod de gheață erau excepții². Și putem da mii de exemple.

Dar, se va spune, acum schimbările climatice sunt generate de om.
Da, dar nu neapărat așa cum ne spune mass-media, așa cum ne spun politicienii și corporațiile rânjitoare din spatele lor.

Să ținem minte câteva elemente fundamentale:
– agricultura cu tractoare, ogoare etc. poluează de sute de ori mai rău decât pășunatul tradițional³;
– produsele alimentare animaliere tradiționale poluează de sute de ori mai puțin decât cele vegetale⁴;
– deși s-a mințit și încă se mai minte că industria petrolului și gazelor naturale este responsabilă de „aproape un sfert din producția gazelor de seră din SUA”, în realitate cifra este de 0.6%⁵
– producția de C0₂ începe să fie prea mică pentru nevoile copacilor de pe planetă, amenințând cu un dezastru ecologic teribil; de pildă, Australia are o producție anuală de 499 milioane tone (metrice) de C0₂, în timp ce necesarul pentru pădurile australiene este de peste 600 milioane tone de C0₂ anual! Altfel spus, Australia produce prea puțin C0₂ pentru necesarul pădurilor sale (aici am inclus și pădurile de mangrove)⁶
– confuzia între zootehnia industrială și păstoritul tradițional este mai mult decât distructivă; zootehnia industrială este parte a agriculturii mecanizate și, respectiv, un dezastru ecologic; păstoritul sau pășunatul tradițional este ecologic și sănătos.

Cei care câștigă uriaș de mulți bani de pe urma „ecologizării societății” au uitat, se pare, că fără C0₂ plantele mor.
Că între producția de C0₂ și lumea verde a copacilor, florilor, ferigilor, ierburilor etc. există o legătură strânsă.
Că uriașele turme de mamuți, rinoceri, elefanți, bivoli, zimbri, bouri etc. din trecut, înlăturate de istorie, produceau gaze de seră în cantități foarte mari. Gaze de seră care asigurau echilibrul biologic al planetei.
Activitatea umană a compensat până acum dispariția acestor turme.
Dar doctrina zis ecologică ”emisii zero” este în realitate o crimă împotriva planetei: fără aceste emisii viața o să dispară.

Cei care promovează asemenea falsuri („aproape un sfert” în loc de ”0.6%”; „emisiile zero salvează planeta” etc.) împing lumea spre distrugere.
Ca să câștige niște bani și o putere… care nu le vor mai folosi la nimic.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

---

Note

1. Sunt unii comentatori ce pretind că Ovidiu exagera descrierile spre a stârni milă la Roma și a fi eliberat. Însă dacă ar fi folosit minciuni grosolane ar fi obținut efectul contrar și ar fi fost de râsul tuturor. Știm că nu a existat nicio reacție critică, mai ales la dușmanii săi, față de cum descria Ovidiu iernile din Sciția Mică. Asta cu toate că schimbarea trupelor staționate în zonă plus mișcările negustorilor ar fi făcut evidentă orice minciună pe subiect. Mai mult, descrierea este confirmată și de trecerea repetată a mii de Daci, precum și a mii de călărași Sciți și Sarmați, cu armuri nu doar pentru ei, ci și pentru caii lor, pe gheața apărută iarna pe Dunăre. Trecere petrecută în amândouă sensurile, în siguranță, adesea cu poveri mari. Fapte care necesită ierni ce sunt repetat (și succesiv) la fel de reci ca (pentru noi) recordurile din 1941-1942 sau 1879-1880. În sfârșit, procesele de îngheț descrise de Ovidiu corespund fenomenelor similare de îngheț înregistrate în zona Cercului Polar de Nord din secolul al XIX-lea încoace (respectiv în timpul și în zona amintitelor recorduri locale de ger). Prin toate acestea, mărturia lui Ovidiu în privința climei din acea epocă este repetat confirmată. ↩︎
2. Evident, dacă frigul din timpul exilului lui Ovidiu Naso ar fi fost regulă și în secolul II d.Chr. și următoarele, nu ar mai fi fost nevoie de cele mai mari punți (poduri) din istoria omenirii până în secolul al XIII-lea (Puntea Traiană) și chiar al XIX-lea (Puntea sau Podul lui Constantin cel Mare, refăcută de Iustinian cel Mare). ↩︎
3. În pășunatul tradițional deplasarea se face prin mijloace naturale, cu excepția recoltării laptelui. În agricultura mecanizată orice proces este realizat prin mijloace electro-mecanice, care produc poluare pe multiple paliere. În pășunatul tradițional se include stupăritul (cu albine, ca mijloc principal, și bondari, secundar), pe când în agricultura mecanizată se produce masacrarea albinelor și bondarilor – atât prin activitățile mecanice cât și prin unele tipuri de irigații, prin pesticide și ierbicide, prin distrugerea ciclurilor naturale și masacrarea zonelor tampon ecologic etc. În pășunatul tradițional turmele îngrașă locurile de păscut, asigură varietatea speciilor și soiurilor de plante, asigură viața naturală a mii de specii de amfibieni, reptile, păsări, moluște sau mamifere, a sute de mii de specii de insecte, arahnide ș.a.a. În agricultura mecanizată are loc exterminarea speciilor și varietăților ce nu fac parte din planul de cultură, are loc exterminarea majorității vietăților naturale – de la albine și bondari la căprior, iepure sau fazan. Etc. Sunt fapte evidente și binecunoscute, dar sistematic și răuvoitor ocultate. ↩︎
4. Se face de obicei o intenționată confuzie între numărul de calorii necesare pentru producția unui kilogram de carne, lapte, ouă, legume sau, respectiv, cereale și tipul de calorii consumate pentru producție, plus impactul ecologic al acelor calorii. În pășunatul tradițional se cheltuie calorii naturale care sunt compensate prin efectele naturale ale pășunatului – păstrarea vitalității plantelor păscute, furnizarea naturală (adică în proporții cantitative și temporale naturale) de îngrășăminte naturale, furnizare de CO2 direct plantelor păscute, răspândirea semințelor etc. În agricultura mecanizată se cheltuie calorii directe și calorii indirecte, aproape în exclusivitate având efecte nocive ecologic. Prin calorii directe se înțeleg cele consumate prin activitățile agricole directe: arat, semănat, grăpat, prășit, stropit cu ierbicide, stropit cu insecticide, stropit cu fungicide, recoltat etc. Aici intră atât munca personalului uman cât mai ales consumul de combustibil și electricitate. Multe statistici ”uită” irigațiile, ignorând caloriile directe și indirecte cheltuite cu acestea. Foarte viclean, nu se introduc aici caloriile cheltuite cu producerea ierbicidelor, insecticidelor, fungicidelor, îngrășămintelor industriale etc. Deși implicate direct în activitatea de producție, ele sunt ocultate, intrând implicit în caloriile indirecte cheltuite pentru agricultura mecanizată: producția de combustibil și electricitate, producția și consumul de ulei de motor, vaselină și alte consumabile similare, producția de cauciucuri și materiale plastice, producția de mașini unelte, realizarea infrastructurilor de transport și depozitare, efectele nocive asupra pânzei freatice și apelor de suprafață, otrăvirea aerului prin produse secundare ale activității, cheltuielile de echilibrare ecologică necesare compensării activităților agriculturii mecanizate etc., etc. ↩︎
5. Înșelătoria se realizează incluzând cel puțin de două ori industrii dependente de industria petrolieră: atât la industria petrolieră de care nu aparțin, cât și separat. Chiar și așa cifrele sunt tot umflate prin adăugarea unor „efecte secundare” care la agricultura mecanizată, de pildă, sunt cu totul ignorate. ↩︎
6. Trebuie înțeles aici foarte clar: în Australia se manifestă deja efectul dorit pentru întreaga planetă de „dușmanii CO2”. Deci, chiar dacă deocamdată are loc o compensare a lipsei de CO2 în Australia prin producția suplimentară din alte părți, în timp se va ajunge la lipsă pretutindeni, ceea ce va duce la prăbușirea catastrofală a biomasei verzi care depinde de CO2. ↩︎