Vecernie

VECERNIE

 

Fum de tămâie blând ridică jarul,
În umbră blând cădelniţa luceşte,
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte
Şi blând coboară peste lume harul.

Îşi uită fiecare iar amarul
Când slujba pace-n suflete anină,
Se-nalţă rugăciunea mai deplină,
Fum de tămâie blând ridică jarul.

Şi preotul în taină şopoteşte,
Aripi de înger flutură-n altar,
Grăim cuvintele ecteniei arar
În umbră blând cădelniţa luceşte.

Sub boltă un arhanghel se roteşte,
Lumini din Duhul Sfânt se-aprind în suflet,
Nici nu vorbesc şi parcă nici nu cuget –
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte.

Şi sfinţii peste noi revarsă darul,
Spre pardoseală fruntea se apleacă,
De dor de cer voinţa se îneacă,
Şi blând coboară peste lume harul.

Şi blând coboară peste lume harul,
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte,
În umbră blînd cădelniţa luceşte,
Fum de tămâie blând ridică jarul.

Mihai-Andrei Aldea

3 gânduri despre “Vecernie

  1. Foarte frumos.

    Cunoaşteţi, părinte, poezia „Vrem Ardealul!” (1914) a lui Radu Cosmin şi povestea tragică a Mariei Puia, notăriţa din Blaj care a plătit cu sufletul (la propriu) pentru multiplicarea şi distribuirea ei printre românii ardeleni?
    O redau mai jos pentru cei care nu o ştiu şi regret că mă întind atât de mult cu comentariul!

    VREM ARDEALUL!…
    de Radu Cosmin

    Maiestăţii Sale Regelui
    Sire, am văzut în noapte regimentele pe stradă,
    Baionete, săbii, goarne şi-am gândit că-i vreo paradă
    Am crezut, că merg oştenii mândrei noastre artilerii,
    Să salute-n glas de tunuri ceasul sfânt al învierii…
    Am crezut la miezul nopţii, că oştenii înarmaţi
    I-ai chemat la ceasul ăsta să-i repezi peste Carpaţi!
    Dar la sunetul de goarnă, în loc munţii să se sfarme
    Oştile Măriei Tale au scos sabia să sfarme
    Şi să-năbuşe în pieptul tinerimei idealul
    Celor ce strigau în noapte: “Vrem Ardealul! Vrem Ardealul!”
    Nu ştiu cine-a dat porunca şi barbară şi nedreaptă,
    Dar socot, că nu-i măsura cea mai bună şi-n-ţăleaptă
    Să se-năbuşe cu spade tot ce-avem mai sfânt în noi,
    Sufletul întregii naţii, care strigă: “Vrem război!”
    Patru luni, de când se schimbă rostul lumii la hotare,
    Patru luni, de când ai noştri, robii hoardelor barbare,
    Fraţii umiliţi de veacuri pier sub pajure străine,
    Aşteptând şi-n ceasul morţii clipa, care nu mai vine…
    Mor sub steagul lui Attila, milioanele de fraţi
    Şi-n zadar privesc în friguri coasta mândrilor Carpaţi…
    Vulturii Măriei Tale nu le zboară-ntr-ajutor,
    Deşi stau gătaţi de moarte şi cu arme la picior!
    Plâng pe văile Carpate, de pe lângă Tisa, de pe lângă Murăş,
    Văduve atâtor vetre, că s-au dus flăcăii gureşi,
    Să-şi dea viaţa pentru alţii, în năpraznicul război,
    Când puteau să şi-o păstreze, pentru ei şi pentru noi,
    Gârbove în pragul vetrei plâng femeile şi torc,
    Aşteptând în van pe cei ce poate nu se mai întorc,
    Gem la sân pruncii palizi, pe când tatăl moare-n şanţuri,
    Iar prin temniţi zebrelite, câţi de-ai noştri gem în lanţuri
    Geme Doamne tot Ardealul, să vaietă Bucovina
    Aruncând asupra noastră toată lacrima şi vina
    Că în clipa ce-o ameninţă s-o răpească alt stăpân,
    Noi, plecaţi Măriei Tale, stăm cu mâinile în sân!
    Ori am vrea ca alte neamuri dezrobind-o să ne-o deie
    Şi să scrim din mila altor marea noastră epopee?!
    Dar la lespedea din Putna, umbra lui Ştefan cel Mare
    Tremură să se mai vadă insultată de sub umedul pământ.
    Voievozii toţi se scoală, de sub lespezi de mormânt.
    Şi eroii-atâtor veacuri şi Costinii, cărturarii,
    Ce treziră-n noi mândria sângelui străbun latin,
    Aşteptând să sune goarna, ceasului măreţ, divin!
    Fremătă de nerăbdare, ca alăturea de noi,
    Regimente-ntregi de umbre să pornească la război!
    Ţărâna lui Mihai din Turda, cere astăzi răzbunare,
    Alba Iulia tresaltă, tremurând de nerăbdare
    Să-şi deschidă largă poarta împărătescului alaiu
    Să primească pe urmaşul voievodului Mihaiu!
    A venit, Mărite Doamne, ceasul mântuirii noastre!
    Freamătă pământul ţării, şi sub zările albastre,
    Steaua noastră ne surâde dintre creste Carpatine
    Şi ne cheamă spre triumful mândriei noastre ginţi latine
    Sângele roman îşi cheamă strănepoţii toţi la arme!
    Căci de-i scris în clipa asta rostul lumii să ne sfarme,
    Noi avem menirea sfântă, din frânturi să ne-ntregim
    Neamul risipit de veacuri, de mai vrem ca să trăim!
    Vodă Doamne! Nu e vreme de pierdut: ne cheamă Fraţii!
    Şi nici când mai primitoare porţi nu ne-au deschis Carpaţii
    Un fior imens şi tragic îi străbate pân’ la cer
    Şi de-alung de Vatra Dornii, pân’ la Porţile de Fier,
    Culmile parcă se-nalţă aspre şi dojănitoare
    Că de n-am porni acuma: ei Carpaţii ar fi-n stare
    Să se prăbuşească singuri în al vremilor iad,
    Peste noi şi peste rasa blestemata-a lui Arpad!
    Sire, ştim că sub coroana de oţel, ce porţi pe frunte,
    Alte-s gândurile, care s-au pornit, ca să ne-nfrunte:
    Glasul sângelui ce strigă, în suflarea românească,
    Nu-i acelaşi de sub haina şi sub purpura regească,
    Şi mai ştim, că pentru ceasul şi avânturile vremii
    Pentru fruntea ta albită e prea grea podoaba stemii,
    Dar de-ţi este Sire, spada ruginită şi bătrână,
    Dă-o s-o călească în focul tinereţii, altă mână!
    De-ai uitat-o Vodă Doamne, pilda Marelui Ştefan,
    Ce bătrân prindea în mână viforosu-i buzdugan,
    Şi punea pe plete albe lauri verzi de bărbăţie,
    Lasă altora mai tineri buzduganul tău să-l ţie.
    Dar de nu Te lasă glasul sângelui ce porţi în vine
    Să-ţi pui laurii de aur ai victoriei latine.
    Spune altora să cheme, pe vitejii din munţi şi plai
    Şi cu cinste să-mplinească visul sfânt al lui Mihai.
    (1914)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s