Reflexul a două dintre trei puteri ale statului – puterea legislativă și cea executivă – este de a acuza de orice incident violent Federația Rusă.
Pentru statul zis român nu mai există terorism islamic, Hamas, nebuni, rackeții ucraineni1, extremiști maghiari și alții asemenea. Cu toate că singurele acțiuni teroriste dovedite din România între 1990 și astăzi (29 – X – 2026) sunt cele ale Mahomedanilor2 și, respectiv, ale Ungurilor3.
Sigur, există ”amenințarea naționaliștilor/patrioților”, chiar dacă aceștia nu vor violență, ci ca instituțiile statului să respecte principiile de drept… așa cum sunt legal obligate.
Desigur, se pot spune multe despre acest reflex al puterilor statului de a blama automat Federația Rusă.
Însă pe noi ne interesează doar un aspect foarte pragmatic.
Se poate și pretinde că, la cât rău a făcut Rusia în istorie României, reflexul ar fi de așteptat.
Doar că puterile statului au obligația de a acționa cât mai obiectiv cu putință; căci reacțiile emoționale garantează manipularea – iar puterile statului sunt garante ale stabilității naționale, deci trebuie să fie ne-manipulabile.
Deci, care este aspectul pragmatic ce ne preocupă?
Care este rezultatul practic, pentru grupările teroriste – fie ele ungurești, islamice sau de orice altă natură – a reflexului puterilor statului de a da vina automat pe Federația Rusă pentru orice incident violent?
Liber la terorism. – acesta este răspunsul pe care și-l va da orice individ dominat de idei extremiste
De vreme ce oricum se dă vina pe Federația Rusă, extremiștii din Ucraina ori Pakistan, Bangladesh ori Ungaria, sau de oriunde ar fi, vor vedea – sau deja văd! – o ocazie excelentă pentru a da lovituri cu impunitate.
Sau, cel puțin, pe lângă privirile îndreptate strict înspre Rusia ale puterilor statului.
Adică reflexul de a blama orbește Federația Rusă, fără verificări, fără dovezi, ba chiar împotriva dovezilor, expune România terorismului internațional.
După cum se poate vedea, faptele sunt clare, logica strânsă, raționamentele evidente, dacă nu truisme.
Ceea ce înseamnă că este imposibil ca persoane esențiale din conducerea serviciilor, din conducerea puterilor statului, să nu fi înțeles ce consecințe are acuzarea apriorică a unei unice ținte.
Este imposibil să nu se fi gândit că pot fi prinși în actele de terorism pe care această politică, acest reflex, le încurajează, înșiși copiii lor, părinții lor, oamenii la care țin.
Ceea ce îndreptățește întrebarea De ce?
Pentru că la întrebarea Intenționat? răspunsul pare obligatoriu pozitiv.
Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
Note
- A se vedea materialul Asasinii de care se temea Vântul și de care fug până și interlopii…, Evenimentul Zilei, 10 Ianuarie 2015 (click aici pentru accesare). Sau Cât costau asasinii plătiți în România…, Libertatea, 1 Martie 2017 (click aici pentru accesare). Sau Contrabandiștii, opriți doar cu armele…, Gazeta de Nord Vest, 21.03.2014 (click aici pentru accesare). Sau Smugglers have arranged shooting in Mukachevo…, în Zotty, Sept. 1 2016 (click aici pentru accesare). Etc. ↩︎
- Pentru cazul din 2012 a se vedea și SRI: Unul dintre cetățenii…., Ziare, 17 Decembrie 2012 (click aici pentru accesare). ↩︎
- Pentru crimele din Al Doilea Război Mondial și o fereastră către tradiția terorismului unguresc a se vedea și Teroarea horthysto-fascistă…, online aici (click pentru accesare). Pentru actele teroriste maghiare din Decembrie 1989 a se vedea și Raportul Harghita – Covasna: Crimele ungurilor…, Ziariști Online, 18 Decembrie 2014 (click aici pentru accesare). Pentru crimele din Martie 1990 a se vedea și Apogeul conflictului…, Ziare, 20 Martie 1990 (click aici pentru accesare). Pentru cazul din 2015 a se vedea și ATENTAT dejucat la Târgu Secuiesc…, Mediafax, 1 Decembrie 2015 (click aici pentru accesare). Pentru terorismul maghiar interbelic cititorul poate căuta și lucrările marelui patriot Raul Șorban (drept între popoare), sau istoricul unor organizații și mișcări precum Maghiar Fiatolok sau Ifju Gárda. După 1945, printre altele, sunt Krasvolgy, Arpad Siegfrid SS, ”Organizația Secretă Revoluționară” (din 1956 încolo), ”Ungaria Mare și Liberă” (1962 și după) etc. ↩︎

