Etichetă: Stalin

Despre Stânga, Comunism, Evrei. IV. Karl Marx, citate despre Evrei

Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

(prima parte)
(a doua parte)
(a treia parte)

Am rămas la sfârșitul părții dinainte la promisiunea unor citate din lucrarea Despre problema evreiască (Zur Judenfrage), de Karl Marx (1844).
Citate prin care cititorul nostru va putea vedea direct poziția anti-iudaică ori antisemită a lui Karl Marx, pe care anterior am sintetizat-o:

„Emanciparea politică a evreului, a creștinului și, în general, a omului religios este emanciparea statului de iudaism, creștinism și, în general, de religie. […] Limitele emancipării politice sunt imediat evidente prin faptul că statul se poate elibera de o restricție fără ca omul să fie cu adevărat liber de aceea restricție…” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Citatul consideră, evident, Iudaismul ca pe un lucru rău, pe care statul trebuie să îl elimine, atât la nivel oficial, cât și la nivel social și personal.
În sine, citatul este o proclamare a necesității genocidului religios și cultural, atât față de Creștini (ceea ce era de așteptat), dar și față de Evrei – ceea ce era de demonstrat.

„Pentru noi, problema capacității evreului de a se emancipa devine următoarea problemă: care anume element social trebuie suprimat pentru a suprima iudaismul?” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Este explicită poziția lui Karl Marx (era să scriu Adolf Hitler!) pentru eradicarea Iudaismului, adică în favoarea exterminării Evreilor (cel puțin religios și cultural!).

„Care este fundamentul laic al iudaismului? Necesitatea practică, interesul egoist.
Care este cultul laic al evreului? Negustoria măruntă și sordidă.
Care este Dumnezeul său secular? Banul.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Chiar dacă cititorul este șocat de aceste rânduri, aceasta este poziția lui Karl Marx în 1844.
Stalin, Hitler și alții doar au preluat convingerile marxiste în această privință, nu sunt inventatorii lor.

„O organizare socială care ar aboli precondițiile măruntei negustorii sordide și ambulante și care ar aboli deci posibilitatea acestei modalități comerciale, ar face imposibilă existența evreului. Conștiința sa religioasă s-ar spulbera ca o negură insipidă în aerul adevărat și vital al societății” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Din nou, deși reflexul ar fi să atribuim textul unora ca Mussolini, Hitler, Stalin, Ceaușescu etc., în realitate îi aparține lui Karl Marx.

„descoperim în iudaism un element anti-social general al timpurilor prezente. Acest element a fost adus la înaltul său stadiu actual prin evoluția istorică. Evreii au avut o contribuție substanțială la acest detestabil aspect care, în momentul de față, a ajuns la punctul său culminant, de unde este eminamente necesar să înceapă descompunerea sa.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Deci, după Karl Marx, Iudaismul este „anti-social general”, „detestabil” ș.a.a.
După cum am spus, lăsăm cititorul să observe dacă doctrina marxistă este pentru Evrei sau împotriva lor!

„În ultimă instanță, emanciparea evreilor este echivalentă cu emanciparea umanității de iudaism.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Pentru orice om logic, această frază este cel puțin absurdă, dacă nu răuvoitoare.
Victoria Comunismului (numit aici Emancipare, peste câțiva ani Comunism, dar fiind aceeași doctrină) este condiționată de renunțarea Evreilor la ceea ce îi definește.
Acest proces fiind văzut de Karl Marx și adepții săi drept o eliberare sau „emancipare a umanității de iudaism”.

„Într-adevăr, în America de Nord, dominația practică a iudaismului asupra lumii creștine a ajuns să se exprime la modul normal și clar” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Pentru această afirmație „argumentul” lui Karl Marx este acela că „predicarea Evangheliei și preoția creștină [protestantă n.n.] au devenit obiecte de comerț.
Absurdul este absolut!
Este ca și cum ai spune că Fueginii care vindeau vânatul lor unor triburi mai nordice deveneau prin asta Evrei sau intrau sub dominația Iudaismului.
Identificarea comerțului sau corupției cu Iudaismul, inclusiv unde acesta nu există, este o falsă echivalență tipică pentru Karl Marx.

„Banul este Dumnezeul pizmuitor al Israelului în fața căruia nici un alt Dumnezeu nu poate exista.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Față de această afirmație, merită menționat că există persoane sau grupări ce se vor (ori sunt) anticomuniste și împotriva curentelor de Stânga în general, dar preiau asemenea afirmații marxiste cu multă convingere (și cu multă convingere că luptă și prin ele împotriva Stângii care le-a născut și răspândit).

„Bancnota este adevăratul Dumnezeu al evreului. Dumnezeul său este numai o bancnotă imaginară.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

În continuare, vedem fraze și opinii pe care Nazismul, Fascismul și alte asemenea orientări politice (de Stânga!) le-au preluat și folosit masiv.
Dar care au fost preluate și folosite de-a lungul timpului și de grupări de Dreapta inconștiente de originea și rostul acestora.

„Legea evreului, lipsită de bază și temei, este numai caricatura religioasă a unei moralități și a unui drept nefondat în general, a unor rituri pur formale cu care se înconjoară lumea interesului egoist.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Clar, pentru Karl Marx Iudaismul este atât nul ca valoare spirituală, cât și dăunător ca element social.
Este Karl Marx pentru sau împotriva Iudaismului?
Este Karl Marx pentru sau împotriva Evreilor?

„În practica sa perfectă, egoismul creștin al beatitudinii celeste se transformă în egoismul fizic al evreului, necesitatea sublimă este transformată în necesitatea lumească, iar subiectivismul este transformat în egoism.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

În această frază, ca și altele asupra cărora nu ne-am oprit, Karl Marx combină dubla condamnare a Iudaismului și Creștinismului (de tip apusean), îmbinată cu o evidentă incitare la conflict între adepții celor două spiritualități.

„În momentul în care societatea va reuși să anuleze esența empirică a iudaismului – micul comerț și precondițiile sale – existența evreului va deveni imposibilă…” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Încă un apel la genocid împotriva Evreilor formulat de Karl Marx.
Iubite cititorule, ți se pare că este de partea Evreilor Karl Marx, ori împotriva lor?

„Emanciparea socială a evreului este emanciparea societății de iudaism.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

După ce a definit emanciparea omului și emanciparea societății pe criterii comuniste – după cum le va denumi puțin mai târziu –, Karl Marx declară faptul că pentru ca Evreii să poată participa la această societate nouă trebuie să înceteze să mai fie Evrei.

Suntem, am putea spune, la punctul în care putem concluziona împreună:

În lucrarea consultată (Zur Judenfrage) ni se prezintă un ideolog fundamental al Stângii, Karl Marx, adorat atât în Socialism cât și în Comunism, ce proclamă necesitatea dispariției Evreilor și Iudaismului drept condiție esențială pentru victoria Stângii.

De fapt (reluăm, pentru că este esențial!) Karl Marx este prima celebritate care cere public și răspicat exterminarea Evreilor.

Se poate vedea foarte clar faptul că deși de origine evreiască ideologul Karl Marx urăște și disprețuiește Iudaismul și dorește dispariția Evreilor ca etnie și cultură.

Ceea ce ar însemna că am demonstrat faptul că sistemele de Stânga sunt fundamental anti-iudaice și antisemite.

*

Dar – pentru că totdeauna se ivește un dar – cineva o să întrebe:

Putem generaliza poziția Stângii, cu variantele sale, pe baza poziției unui singur om?

Da, atâta vreme cât acel om este fondatorul Stângii moderne și contemporane, atâta vreme cât are statui în Uniunea Europeană și este studiat laudativ în mai toate țările lumii.
Pentru că toate aceste fapte arată că antisemitul Karl Marx este normativ pentru toate societățile de Stânga (indiferent de pretinse distanțări critice față de unele păreri ale acestuia).
Așa cum și Charles Darwin este normativ pentru Evoluționism, chiar dacă din teoria lui nu a mai rămas decât numele.

Totuși, ca să fie lucrurile și mai clare, merită să vedem ce părere are despre Evrei celălalt părinte fondator al Comunismului, Friedrich Engels.

(partea a cincea)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Știu că deja unii cititori se vor mira nu doar și de cele aflate de aici, dar și de faptul că nu mă minunez și indignez de antisemitismul și anti-iudaismul unei persoane de origine evreiască. Și poate chiar se indignează că nu lămuresc această problemă. Le cer însă îngăduință: dacă Dumnezeu va binecuvânta, în câteva părți ajungem și la clarificarea acestor lucruri.

Despre Stânga, Comunism, Evrei. II. Paradigma Karl Marx

Mihai-Andrei Aldea6 comentarii

(partea întâi)

În prima parte am ajuns la problema clarificării unei întrebări:

În ce măsură sistemele politice de Stânga sunt fundamental anti-iudaice sau antisemite ori nu?

Am amintit pe scurt de Stalin1, care încă în 1913 publica o lucrare (Marxismul și problema națională2) în care prezintă Evreii drept o „națiune pe hârtie”, îi desparte în felurite „grupuri etnice” după locul în care se află, îi consideră parte a aceea ce trebuie să dispară.
Și că această doctrină a avut consecințe practice puternice – asupra cărora voi reveni mai jos, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dar, ne întrebăm, de unde această poziție a lui Stalin?

Și, dacă mișcările de Stânga erau ale Evreilor, cum de nu a fost eliminat Stalin după exprimarea unei asemenea doctrine?

Pentru a înțelege atât poziția lui Stalin, cât și a Comuniștilor care, în masă, au aprobat afirmațiile sale, trebuie să revenim o clipă la primul cuvânt din titlu: Marxismul.
Denumire pentru doctrina profesată de Karl Marx.

Acesta fiind un excelent punct de plecare în lămurirea adevărului:

  • părinții lui Karl Marx erau Evrei care se creștinaseră
  • părinții lui Karl Marx erau Evrei ce păstrau legături frumoase cu conaționalii care țineau de o ramură sau alta a Mozaismului
  • părinții lui Karl Marx i-au asigurat acestuia resursele financiare ce i-au permis lui Karl Marx să nu muncească niciodată pentru a trăi și să se ocupe de filosofie, politică și altele asemenea
  • Karl Marx este, alături de Friedrich Engels, unul dintre cei doi părinți ai Comunismului clasic (Comunismul Marxist ori, pe scurt, Marxismul)

Altfel spus, Karl Marx este și de origine evreiască, și unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului.

La prima federe, după aspect, ar părea că acest fapt susține ideea că sistemele de Stânga și mai ales Comunismul au fost create de Evrei pentru Evrei.

Dar, păstrându-ne obiectivitatea, să trecem de aparențe!

Și să vedem care a fost poziția lui Karl Marx (1818-1883) față de Evrei!

(cu ajutorul lui Dumnezeu, partea următoare)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Numele original al acestuia este Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, porecla fiind Koba (a se vedea și nota următoare). Își va schimba numele întâi în Iosif Vissarionovici Djugașvili, pentru ca în 1913 să își ia numele de Stalin (Oțel). Sub acest nume a făcut parte din conducerea URSS în timpul lui Lenin, sub acest nume a condus Uniunea Sovietică, sub acest nume și-a publicat majoritatea lucrărilor (și și-a republicat lucrările mai vechi), sub acest nume este global cunoscut astăzi, deci pe acesta îl folosim. ↩︎
  2. În original Марксизм и национальный вопрос (Marcsizm i naționalinâi vapros), în revista Просвещение (Proseveșcenie), Nr. 3-5, Petrograd, 1913. Semnătura din acel an a fost К. Сталин (K. Stalin), marcând atât trecerea la numele Stalin, cât și păstrarea pentru o vreme a poreclei (supranumelui) Koba. Se spune că lucrarea a fost scrisă între sfârșitul lui 1912 și Ianuarie 1913 (la Viena).
    Prima traducere în limba română a fost Marxismul și chestiunea națională (1913), de I. V. Stalin, Издательство Литературы на Иностранных Языках (Editura în Limbi Străine), Moscova, 1945, ca parte a procesului de impunere a doctrinei comuniste în România ocupată. Comuniștii din România o vor reedita în același an și în următorii, schimbând titlul în Marxismul și problema națională (sub care apar celelalte ediții). Ultima ediție de sine stătătoare în limba română este Marxismul și problema națională, de Iosif Vissarionovici Stalin, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952. ↩︎

Despre Stânga, Comunism, Evrei (I)

Mihai-Andrei Aldea6 comentarii

Există o părere foarte răspândită după care ”Evreii au inventat/construit Comunismul”.
Sau într-o formulă mai elevată, că ”Evreii au inventat/construit Stânga (politică)”.

Desigur, elementele care constituie fundamentul doctrinelor de Stânga sunt mult mai vechi decât Poporul Evreu.

De pildă, convingerea că dacă altul are ceva în plus înseamnă că este dușman de clasă poate fi găsită la Cain1; cu rezultatul tipic pentru Stânga al crimei (numită și comportament revoluționar sau, pentru cel asasinat, răsplată revoluționară).

La fel, convingerea că dacă cineva are mai mult înseamnă că am dreptul să îi iau acel surplus este întâlnită din străvechime la majoritatea hoților și tâlharilor.

Mai mult, încercarea de a atribui unei etnii construirea unor sisteme care îi neagă existența merită cel puțin o cercetare deosebită: a vrut etnia în cauză să se sinucidă? dacă da, cum de mai există? și de ce s-ar sinucide?

*

Aici fac o întrerupere, pentru că mulți nu vor înțelege ultima frază, ori mai ales premisa ei. Sau, cel puțin, vor nega această premisă.
Pentru că există o prejudecată destul de răspândită – am găsit-o chiar și printre Evrei – după care Comunismul (și celelalte sisteme de Stânga) ar fi create pentru Evrei (de ei sau de alții, sau pur și simplu li se potrivește, li se potrivesc).
În acest context ideea după care sistemele de Stânga sunt fundamental anti-iudaice (antisemite) va părea, desigur, străină realității.

Și, totuși, în 1913, I. V. Stalin se pronunța radical împotriva Evreilor și culturii lor. Îi privea ca grupuri etnice sau culturale după regiune, declarând că o națiune evreiască există doar în teorie, dar nu și în realitate.

Această poziție politică l-a însoțit toată viața, și nu doar pe el, ci și pe tovarășii de ilegalitate sau, după 1918, de putere.
Având o mulțime de consecințe practice, care au inclus excluderi (sic!), deportări, execuții… asupra cărora, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reveni.

Dar de unde apare această poziție a lui Stalin?

(partea a doua)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Cf. Biblia, Facerea 4:1-8 ș.cl. ↩︎

Neonaziștii care controlează Justiția. Sau condamnarea unui nevinovat.

Mihai-Andrei Aldea7 comentarii

Judecătoria Oltenița a dat astăzi un verdict demn de Hitler, Stalin și marea epurare din China comunistă: a condamnat un om nevinovat „cu renunțare la pedeapsă”.
Voci din judecătorie șoptesc pe holuri că sentința ar fi fost impusă politic, de servicii, cu amenințări la carieră și familie.
Poate că este așa, dar într-un asemenea caz un judecător demn cel puțin s-ar fi recuzat.
Poate că nu este așa, iar șoaptele sunt doar încercări de a disculpa cât de cât o judecătoare ce a batjocorit total actul de justiție.
Și, pentru cei care nu cunosc subiectul, îl reiau în patru fraze:

Un sculptor, Eugen Sechila, a fost târât în instanță de Parchetul Oltenița sub pretextul că troița sculptată de acesta ar fi inclus o ”cruce legionară”.
Deși nu există nicio ”cruce legionară”, pentru că legionarii, indiferent de grupare, nu au inventat nicio cruce. Ei au preluat și folosit modele străvechi ale crucii.
Am arătat acest lucru în instanță, atât în mărturia verbală, cât și în mărturia scrisă de 212 (două sute douăsprezece) pagini!
În care am dovedit, inclusiv cu imagini preluate din lucrări de specialitate și prezentări publice, că modelele de cruce întreită, inclusiv cele preluate de unele grupări legionare, sunt modele creștine și populare străvechi, ele existând în România de cel puțin opt mii de ani și, totodată, în multe alte țări.

Față de această realitate procuroarea a refuzat să pună cea mai mică întrebare.
Pentru că știa că nu are dreptate.
Și poate pentru că știa că sentința nu va ține cont de realitate.
Iar instanța, iată, a procedat la ignorarea realității.

Ca să facem o demonstrație prin reducere la absurd, merită precizat că troița sculptată de Eugen Sechila are trei stâlpi și patru brațe; astfel că, factual, NU poate fi asimilată crucii întreite incriminată ilegal de Parchet. Pentru că nu există identitate materială între cele două.

Iarăși, instanța s-a făcut că nu știe să numere, așa cum a făcut-o și Parchetul.

Singurele sisteme care prigonesc în acest fel simboluri religioase și culturale, singurii care permit partidelor politice să impună religiilor cum își desfășoară cultul și reprezintă credința sunt sistemele totalitare de tip fascist, nazist, bolșevic etc.

Există, desigur, speranța reparării acestei nedreptăți la nivel superior.
Dar gestul extremist rămâne.
Și rămâne blestemul lui Dumnezeu peste toți vinovații:

Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din Cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr. (Romani 1:18)

Sau, ca să cităm din Vechiul Testament:

Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său. (Psalmi 10:5)

și

Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocirea, iar toiagul mâniei Lui îl va bate pe el. (Pilde 22:17),

căci Dumnezeu

Se ridică împotriva casei celor fără de lege și împotriva ajutorului celor care săvârșesc nedreptatea! (Isaia 31:2)

Se pare că unii nu au înțeles nimic din istoria ultimilor o sută de ani, nu au văzut cum prigoana se întoarce asupra celor care o săvârșesc.
Se pare că nu au văzut, orbiți de lăcomie, mândrie și alte patimi, cum blestemul îi apasă pe cei care săvârșesc nedreptatea.

Căci dacă știm că bunătatea lui Dumnezeu este față de cei care Îl caută sincer, ar trebui să știm și că Iadul îi așteaptă pe cei care lucrează nelegiuirea.

Cât pentru cei prigoniți pentru Credința lui Christos voi spune doar atât:

Răbdăm prin credință, cu dragoste de Dumnezeu și, dacă ne întărim, cu bucurie, știind că Acesta a pregătit pentru cel ce seamănă dreptatea o răsplată adevărată (Pilde 11:18).
De aceea și Moise a ales mai bine să pătimească împreună cu Poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului; înțelegând că batjocorirea pentru Christos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că se uita la răsplătire (Evrei 11:25-26).

Maran atha!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Troiță de lângă București („după Grant”) din secolul al XIX-lea

Binele Comunismului (04). Un cititor răspunde Scrisorii unui tată

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Un comentator, Cristian, răspunde astfel la O scrisoare de tată (II):

„Mărturisesc și eu că astfel se trăia în București prin 1985. Nici în alte orașe mari nu era mai bine. Prin iarna lui 86-87 locuiam în centrul Bucureștiului, aproape de Intercontinental – Batiștei. Și ce să vezi într-o dimineață? Paharul cu apă lăsat seara pe masa din sufragerie avea gheață. Deci în acea noapte în casă nu erau nici 6-7 grade C!
Desigur că alimentarele din centru erau mai bine aprovizionate, dar doar câteva ore sau zeci de minute pe zi. Iar la coadă se stătea muuult mai multe ore. În schimb, pentru cine cunoștea, exista Casa de comenzi Mercur, prin care puteai să te aprovizionezi, ca simplu muritor de foame, foarte bine, dacă nu comandai prea des.
Dar în provincie nu exista așa ceva. Mulți provinciali se bucurau de o delegație la București, reușind să aducă de pe acolo bunătăți din alimentări, chiar dacă era vorba doar de cornuri cu lapte sau ciocolată (chinezească, bineînțeles).
Aceasta era realitatea hâdă comunistă, nu mai vorbesc de minciuna oficială de prin instituții, licee, facultăți, etc. Și de programul TV de 2 ore/zi!! Care începea cu Telejurnal și se sfârșea cu Telejurnal. Circula gluma cu probabila Marea Unire – TVR să ajungă să unească cele 2 Telejurnale…
Și ca să punctez: datoria externă a României a fost plătită integral până la data de 12 aprilie 1989! Nebunia a continuat însă pe mai departe…. Ce folos??? Din comunismul naționalist am căzut în capitalismul internaționalist, nereușind să ne descotorosim timp de 5 ani de comuniști și securiști din conducerea Țării în Piața Universității din primăvara-vara lui 1990! Punctul 8 din Proclamația de la Timișoare!”

La această mărturie istorică voi adăuga următoarele:

  1. Da, s-a întâmplat și în apartamentul nostru să ne trezim cu apa înghețată în pahare sau sticle. Chiar exista o glumă tristă: „Dacă vrei să nu îți înghețe iarna apa bag-o în frigider!”.
  2. Adevărat, la magazinele din centru se găseau mărfuri ce lipseau în restul Bucureștiului; dar se găseau (cum spune și Cristian) doar în cantități foarte mici, care se epuizau în cel mult o jumătate de oră, foarte rar într-o oră sau două. Cozile durau ore întregi, uneori peste cinci-șase ore. Pare o fantezie sau o glumă, dar a fost o tragică realitate. Totuși în Scrisoarea unui tată sunt folosite ca reper pentru că trebuia să pretinzi că există ceva bun (multe lucruri bune, de fapt!) în Comunism. Altfel erai încadrat la „dușmanii regimului” și urmau represalii grele.
  3. Casa de comenzi Mercur avea prețuri foarte mari pentru un om obișnuit. Scrisoarea lui Mihai-Ion-Petre Aldea este a unui tată cu patru copii. Ca urmare, posibilitățile de comandă erau reduse. Mai mult, nu aveai voie să comanzi la această „casă de comenzi” mai mult de odată pe lună, cel mult de două ori; iar cantitățile erau și ele limitate.
  4. Existau magazine „pe valută”, dar din care puteau cumpăra doar străinii sau persoane cu funcții importante, care puteau justifica legal valuta. Căci deținerea valutei de către omul obișnuit era practic interzisă. Mai precis, cerea proceduri foarte complicate (inclusiv declarații scrise pentru motivul încercării de a obține valută), în lipsa cărora posesorul era pasibil de pierderea locului de muncă și pușcărie.
  5. Ciocolata chinezească amintită de Cristian era una dintre „valutele forte” ale vremii. Față de ciocolata produsă de statul zis român era o delicatesă. Era și învelită într-un staniol frumos. Ca urmare, era căutată și tezaurizată, de multe ori fiind folosită ca „dar” (= șpagă) pentru funcționari, medici, milițieni etc., alături de săpunurile „Fa” și alte produse care acum ar stârni râsul.
  6. Termenul de „comunism naționalist” este un oximoron de același calibru cu „îmbunătățiri rele”. Comunismul este prin definiție anti-național. Toate regimurile comuniste din istorie au nimicit cultura națională a țării sau regiunii stăpânite. Termenul ar fi ironic, dacă nu ar fi folosit de unii ca și cum ar fi logic; în realitate el se referă la „comunismul regionalist” sau la „comunismul baronilor locali”. Comunismul regionalist folosea, într-adevăr, forme denaturate de naționalism în sprijinul regimului. Stalin a făcut primul acest lucru, pentru a nu pierde războiul (filmul rusesc Popa [Поп], greșit tradus la noi Preotul, este un exemplu tipic de „naționalism comunism” în care până și religia este pervertită să susțină regimul satanic al Comuniștilor).
  7. Comentatorul Cristian este foarte optimist atunci când spune că nu am reușit „să ne descotorosim timp de 5 ani de comuniștii și securiștii din conducerea Țării”. Eu văd că până astăzi suntem, din nenorocire, conduși de aceleași călăuze oarbe. Și sunt destui care se pregătesc să îi voteze din nou în 2024, sub cele mai prostești pretexte.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea