De la Grivița în toată țara. Lupta cu Zmeiele și Bombyx Mori (IV)

partea I
partea a II-a
partea a IIIa

Am făcut întâi o foarte mică introducere Cartierului Grivița, urmată de prezentarea a două fenomene locale: Lupta cu Zmeiele și crearea și lansarea cântecului Bombyx Mori.
Dincolo de pitorescul celor două, cititorul este îndreptățit să se întrebe și de ce ar fi puse în paralel tocmai aceste două fenomene?

Pentru că din punct de vedere folcloristic și etnologic o asemenea comparație este foarte interesantă și folositoare.

Zmeiele și cântecele sunt fenomene universale, ori aproape universale.
Zmeiele se întâlnesc din China în Americi sau Australia, muzica se întâlnește oriunde există oameni.
La fel se întâlnesc întrecerile de zmeie sau, respectiv, compunerea de cântece.

Totuși, aceste fenomene universale ori aproape universale capătă, adesea, caractere locale.
Simpla lor existență este o mărturie a universalității, caracterul local dovedește o legătură specifică, uneori chiar unică.

Asemenea caractere locale ori specificități folclorice apar și dispar.
Uneori difuzează, ajungând până departe.
Alteori nu.
Uneori devin universale… cel puțin pentru o vreme.
Cum s-a întâmplat și cu Bombyx mori, spre deosebire de Lupta cu zmeiele.

Pentru că Bombyx mori a plecat din Cartierul Grivița și s-a răspândit în toată țara.

Câteva dintre variantele cântecului Bombyx Mori

Am auzit cântecul, în copilărie, la tata și la unii dintre vechii săi prieteni și cunoscuți din fostul Cartier Steaua CFR (între laudele pentru Clubul Sportiv Grivița, deplângerea pierderii interesului pentru oină, lăudarea demnității practicanților de rugby sau nesfârșite discuții rapidiste).

Și între acești prieteni exista o mică variație a versurilor: unii preferau și degustau, ca tata, ironia pleonastică „bandă de bandiți”; alții preferau forma „de golani și cartofori”, tocmai pentru a evita pleonasmul.
Totuși nimic nu s-a putut apropia nici măcar pe departe de variantele existente în zone mai îndepărtate.

De pildă, în Județul Alba am avut prilejul să ascult, în adolescență, o formă a cântecului de tipul „Bambis Moris” (eu l-am despărțit în două cuvinte, dar părea că ei îl consideră unul singur, Bambismorris).
Versurile erau ceva de felul

Bambis Morris e o gașcă din Chicago,
De golani și șmecherași de mâna-ntâi
Fetele nu le rezistă
La privirea ce insistă
Lasă ochii și rămân cu ei lăsați.

Una dintre expresiile cele mai hazlii, ca să nu zic ridicole, din punctul meu de vedere de adolescent, a fost „negrișorii, cei cu buzele pătate”.
De unde și până unde pătate?! – se indigna mintea mea de adolescent.

Faptul că multe versuri erau foarte apropiate de cele originale îmi sugera că cineva cunoscuse varianta originală.
Și, atunci, de ce în loc de buzele umflate (o caracteristică de care mulți negri erau și sunt mândri) buzele pătate? Formă pentru care, să fim cinstiți, este greu de găsit o explicație logică.

Pe aceeași linie era și o variantă a versului mintea lumii noastre i-a călăuzit, pe care nu mai știu unde am auzit-o (s-ar putea să fi fost la niște băieți din Pantelimon, în Parcul IOR, undeva la începutul anilor ’80 ai secolului XX): mintea lumii proaste i-a călăuzit.

O altă variantă a cântecului Bombyx Mori, auzită tot în drumeții prin Carpați, a fost publicată de Prof. univ. ing. dr. Luca Dan Șerbănați, politehnist în București.
Ca o ciudățenie des întâlnită în zona folclorului, deși bucureștean, a preluat cântecul… din căminele din Reșița (municipiul Județului Caraș-Severin).
Versurile sunt și în acest caz cu multe diferențe față de original.

Astfel, printre altele, găsim

  • în loc de Bombyx Mori se folosea forma Benbismorris
  • în loc de bandiți și cartofori sau golani și cartofori era forma șmecheri și golani
  • în loc de (pentru fete) pleacă ochii și privesc numai în jos era pleacă ochii și rămân cu ei așa1
  • în loc de repetarea ultimelor trei versuri ale fiecărei strofe (în refren) două versuri sunt înlocuite prin șiruri de ole, singurul care este repetat fiind ultimul
  • în loc de și-au plecat… în Africa Centrală este și-au ajuns… în/prin Africa Centrală2
  • în loc de negrișorii cei cu buzele umflate (imaginea desenelor animate din anii ’50 ai secolelor trecut, plus stereotipia grafică a mass-mediei vremii) este negrii cei cu buzele lățite
  • în loc de tam-tamurile groazei este tam-tamuri plini de groază
  • în loc de mintea lumii noastre este mintea luminoasă (!!!)

Ispita folcloristului sau etnologului este de a-și da cu părerea despre materialul etnologic adunat.
În acest caz, mă limitez la consemnarea câtorva forme (variante) ale cântecului Bombyx Mori și la puțin din reacțiile unui adolescent care cunoștea varianta originală și pe unii dintre creatorii ei.

O variantă a cântecului de undeva din Moldova (nu mai știu dacă băieții erau din Iași ori Suceava… ori Suceveni din Iași) am auzit-o cândva pe Valea Prahovei.
Printre caracteristicile de care îmi aduc aminte sunt următoarele:

  • avea numele alterat (dacă îmi aduc aminte bine, ceva de felul Bendis Morris…, care m-a dus automat cu gândul la zeița Bendis)
  • în loc de bandiți și cartofori era bandiți și pocheriști
  • în loc de tigri, lei și leoparzi era o variantă armonizată cu specificul biotopului local elefanți și leoparzi (dând o interesantă contradicție cu vânarea concretă, adică de lei)
  • în loc de cu buzele umflate era cu buzele bălțate
  • în loc de cu un pistol la mii de negri era cu-n revolver

Dar există variante și mai îndepărtate de original.

În Județul Constanța am auzi, în vara lui 1985, o formă ce avea titlul Gingis Morris și niște versuri foarte ciudate, dar pe care, din păcate, nu le-am reținut (fiind, ca să zic așa, unică audiție).

Fără să cunosc legătura, am putut auzi în munți, la o cabană, o altă variantă cu același titlu. Băieții erau din Rahova și Ferentari, din câte spuneau ei.
Față de original îmi amintesc de următoarele deosebiri:

  • în loc de Bombyx Mori era Gingis Morris
  • în loc de din Chicago era de la Texas
  • în loc de (fetele) pleacă ochii și privesc numai în jos era pleacă ochii și rămân așa cu ei
  • în loc de au plecat era au ajuns
  • în loc de să vâneze tigri, lei și leoparzi era printre bambuși, cocotieri și palmieri
  • în loc de cu buzele umflate era cu buzele lățite
  • în loc de tam-tamurile groazei era cu tam-tamuri plini de groază
  • în loc de s-adunară era au ieșit ca să vază
  • în loc de mintea lumii noastre era mintea luminoasă
  • în loc de dar e foarte sănătoasă era dar și foarte sănătoasă
  • în loc de a fugit era s-a ușchit

Am obligația de a pune un semn de îndoială asupra variantelor consemnate, dat fiind că au trecut cel puțin trei decenii de când le-am auzit. Dar și de a recunoaște faptul că le-am reconstituit cu ajutorul unor prieteni, fiecare consemnând ceea ce își aduce aminte și confruntând consemnările. Astfel încât am lăsat deoparte tot ceea ce nu apărea în consemnările fiecăruia.

ÎnCheieRe

Este ușor de înțeles că între Lupta cu Zmeiele și cântecul Bombyx Mori primul apare ca un fenomen superior.

Toți cei din Cartierul Grivița (fost Steaua CFR) au recunoscut faptul că rădăcinile acestei tradiții erau multiple: în obiceiuri bucureștene, dar și în datinile unor sate sau regiuni din care proveneau locuitorii cartierului.
Pe de altă parte, Lupta cu Zmeiele din Grivița – și, poate, nu am cercetat, și din alte locuri – reprezintă un fenomen esențial, deși ignorat, pentru istoria zborului la Români.
China plasează zmeiele ca parte a începutului istoriei zborului la Chinezi. La fel o fac multe alte țări. Ca urmare, încadrarea oferită mai sus este o practică științifică obiectivă3.

Prin contrast, alcătuirea lui Bombyx Mori de către băieții de cartier din Grivița este un fenomen comun, pentru care nu se pot consemna elemente de excepție.
Realizarea de cântece copilărești, adolescentine sau mature este o practică universală a comunităților omenești, oriunde pe Pământ.
Calitatea intelectuală a versurilor, rod al unui nivel de cultură al oamenilor din Grivița – de la muncitor la profesor universitar – este și ea o particularitate ce se poate regăsi în unele manifestări similare din întreaga lume.

Ceea ce leagă, totuși, cele două fenomene, dincolo de locul manifestării lor, este apartenența lor comunitară.

În lipsa comunității – indiferent de ce a fost provocată lipsa –, Lupta cu Zmeiele dispare, iar Bombyx Mori devine altceva, suferind modificări puternice sau chiar radicale4.

Dacă cititorul a ajuns până aici, cu siguranță a simțit cel puțin o duioșie, dacă nu un interes puternic, pentru fenomenul copilăresc, dar matur, al Luptei cu Zmeiele, pentru interesul avansat al copiilor și adolescenților din Grivița pentru muzică.
Însă nevoia de comuniune și comunitate este cea mai importantă lecție pe care ne-o dau cele două fenomene.
În unire stă puterea, zice tradiția străveche românească.
În unire stă puterea de a crea, de a zidi, de a trăi frumos.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note

  1. Având norocul sau ghinionul, oricum crucea, unei închipuiri puternice, unei imaginații vii, când am auzit prima dată această variantă am izbucnit într-un râs puternic, pentru că mi-am închipuit fetele în cauză încercând să se uite la numele străzilor sau firme rămase cu ochii așa, adică în jos. ↩︎
  2. Variantă care mi s-a părut reușită, pentru că mi-am imaginat banda plimbându-se prin Chicago și, din întâmplare, ajungând în Africa Centrală. ↩︎
  3. Este evident că din istoria zborului la oricare popor, inclusiv din istoria aviației, fac parte fenomene astăzi prea mult neglijate, de la șoimărit sau învățarea prădătoarelor zburătoare (cu acvile, bufnițe, corbi etc.) și până la zmeie sau zburători de basm (precum vitejii care călăresc pajura). Indiferent că sunt fenomene concrete sau imaginare, ele fac parte din mentalul colectiv al dorului de înălțare, al dorinței de avântare tot mai sus. ↩︎
  4. Am ignorat și voi ignora variantele pornografie create în câteva medii, variante cel puțin dezonorante pentru realizatori și preluatori. ↩︎

De la Grivița în toată țara. Lupta cu Zmeiele și Bombyx Mori (III)

(prima parte)
(partea a doua)

Între multele pasiuni ale copiilor – și adulților – din Cartierul Grivița a fost, alături de citit (da, la modă în cartier și printre golani!) muzica.

Poate merită amintit și faptul că mulți dintre maturii din cartier cântau în corurile bisericilor din jur.. sau de mai departe1.
Sau că între vizitatorii casei străbunicilor din Strada Trotușului se aflau și cântăreți de operă.
Ori că locuitorii, iubitori de sport, erau și iubitori de artă, fie ea tradițională sau cultă.

Pe scurt, muzica era la ea acasă în Cartierul Grivița, și în interbelic dar și după aceea.
Mai mult sau mai puțin discret.

Printre altele, băieții de cartier aflați la nordul căilor ferate ce plecau din Grant către zările albastre aveau corurile lor și marii lor cântăreți.
Dar… și compozitori.

Cu părere de rău trebuie să mărturisesc faptul că dintre toate cântecele născocite – mai ales de băieții de pe Trotușului și Caraiman, dacă îmi aduc aminte bine – unul singur mi-a rămas în memorie.
Asta și pentru că este mai mult decât hazliu.
Și pentru că include felurite jocuri de care își poate da seama doar un om ce are unele cunoștințe generale.

Cântecul Bombyx Mori

Numele cântecului: Bombyx Mori
Autori: băieți din Cartierul Grivița, undeva în jur de 1950

Bombyx Mori
Bombyx Mori este-o bandă din Chicago
De bandiți și cartofori de mâna-ntâi
Fetele nu le rezistă
La privirea ce insistă
Pleacă ochii și privesc numai în jos.

Fetele nu le rezistă la privirea ce insistă
Pleacă ochii și privesc numai în jos.

Și-au plecat cu toți în Africa Centrală
Să vâneze tigri, lei și leoparzi.
Tabără-și făcură-n grabă
Și se puseră pe treabă
Și vânară la iuțeală câțiva lei.

Tabără-și făcură-n grabă și se puseră pe treabă
Și vânară la iuțeală câțiva lei.

Negrișorii, cei cu buzele umflate,
Auzind împușcături s-au speriat.
Și-n tam-tamurile groazei
Se-adunară ca să vază
Cine liniștea pădurii-a tulburat.

Și-n tam-tamurile groazei
Se-adunară ca să vază
Cine liniștea pădurii-a tulburat.

Ce să faci cu un pistol la mii de negri?
Mintea lumii noastre i-a călăuzit:
Fuga este rușinoasă
dar e foarte sănătoasă!”
Bombyx Mori și-a luat gașca și-a fugit.

Fuga este rușinoasă
dar e foarte sănătoasă!
Bombyx Mori și-a luat gașca și-a fugit.

/

Cântecul Bombyx Mori, alcătuit în Cartierul Grivița (fost Steaua CFR) în jurul anului 1950; interpretat în 2026 de C.J. (Dumnezeu să primească și mii de mulțumiri!).

Câteva lămuriri

Pentru a înțelege cântecul e nevoie să consemnăm câteva lucruri.

Întâi, că în Africa nu există tigri.
Acest lucru îl știau toți, de aceea au fost introduși tigri în vers: cântecul este o ironie la adresa multor slăbiciuni și patimi.

Apoi, că numele de Bombyx Mori a fost ales după mari dezbateri.
Mai mulți dintre copii erau pasionați de fluturi – și vizitaseră de multe ori expoziția de fluturi de la Muzeul Antim (și nu doar pe aceea!).
O primă propunere a fost Acherontia atropos, adică Fluturele Cap-de-Mort; un simbol potrivit pentru niște gangsteri.
Dar unde mai era hazul?

Așa că a fost ales numele Bombyx Mori, Fluturele de Mătasă (Mătase) cum era cunoscut la noi (în fapt o specie de molie).
Asta pentru că Bombyx Mori, deși are un nume „bombastic”, este de o mare blândețe.
Fapt binecunoscut pe atunci, când mătăsăritul – creșterea fluturilor de mătase și prelucrarea primară a textilului obținut – era foarte răspândit.

Versul al doilea a stârnit și el dispute, pentru că unii voiau „bandiți și pungași”, alții „golani și pungași” etc.
S-a preferat bandiți pentru ironia pleonastică
Cineva din familie stăruie că era golani și cartofori, nu bandiți și cartofori; este foarte probabil că în această privință creatorii nu au ajuns la un consens.

Expresia tam-tamurile groazei a fost ovaționată, deoarece toți au înțeles dublul sens: groaza negrilor față de împușcături, groaza bandiților față de tam-tamuri.

Foarte interesantă este imaginea finală, cu mintea lumii noastre i-a călăuzit.
La prima vedere era o ironie la adresa ”șmecherilor” din Chicago, puși pe fugă de negri (prezentați în România ocupată de Sovietici ca puternic persecutați de Americani – așa cum și erau în unele părți din SUA, ”amănunt” uitat de propaganda moscovită).
Această ironie corespunde cu propaganda antiimperialistă a vremii.
Totuși, era departe de a fi doar atât.
Expresia cheie, mintea lumii noastre, permite și o altă interpretare, puternic anti-sistem, de care creatorii erau foarte conștienți.

Două idei au stat la baza cântecului: orice naș își are nașul, respectiv în unire stă puterea.
Și, desigur, simțul umorului: să faci haz de necaz.

În negrișorii cei cu buzele umflate care puneau pe fugă invadatorii unii se recunoșteau pe ei înșiși – în epocă Românii fiind disprețuiți fățiș de Sovietici și ironizați pentru căciuli, pentru înălțime sau pentru orice alt caracter particular.

Melodia a fost inspirată, spunea tata, de desenele animate din cinematografe2.

Cântat în cartier, Bombyx Mori a fost dus mai departe prin drumeții, tabere, excursii și chiar prin cântare în pauzele de la școală.
Creatorii, unii în gimnaziu, alții în liceu, și-au răspândit opera.
Și aceasta a ajuns în toată țara.

(va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note

  1. Bunicii Gheorghe și Elena, profesori de liceu în interbelic și după Al Doilea Război Mondial, au făcut parte, alături de mulți alții, din Corul Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de pe Bulevardul Mărășești. Biserică la care și părinții Elenei, dar și ei, erau ctitori. Ridicată între 1935-1938, a fost una dintre iubirile Cartierului Grivița, alături de alte precum Sfântul Gheorghe Grivița și Sfânta Maria (Paroh. Patriarhul Miron) ↩︎
  2. Din păcate, nu am putut găsi o melodie similară în desene animate sau filme din epocă… ori de mai târziu. ↩︎

De la Grivița în toată țara. Lupta cu zmeiele și Bombyx Mori (I)

În interbelic s-a luat măsura ca, la Vest de Atelierele CFR Grivița, să se realizeze o vastă parcelare.
Locul, cunoscut și sub numele de Groapa lui Cuțarida, fusese cândva teritoriul unei fabrici de cărămizi (a inginerului cu numele respectiv). Nu un teritoriu de producție în înțelesul comun, ci unul de extragere: se scotea de acolo lut.

În mare parte, parcelele de teren (care aveau cca. 300 mp) au fost vândute în rate unor ingineri, profesori, tehnicieni, învățători, funcționari etc. ce voiau să aibă proprietate personală – mai ales că spațiile disponibile pentru închiriere în București nu mai făceau față cererilor.
Apare, ca urmare, o deosebire foarte mare între această zonă și Groapa lui Ouatu, între Mahalaua Cuțarida sau Cartierul Grivița și, respectiv, Mahalaua Ouatu sau Cartierul Regina Maria.

Mulți confundă Groapa lui Cuțarida cu Groapa lui Ouatu.
Asta și pentru că erau relativ aproape, și pentru că amândouă fuseseră cariere de lut.
Cum se pot deosebi foarte ușor?

Printr-un punct de reper esențial, Cimitirul Sfânta Vineri.

Groapa lui Ouatu1 se afla lângă acesta, înspre Cimitirul Evreiesc Filantropia, începând cu ceea ce astăzi este Parcul Regina Maria.
Strada Turda înspre Podul Grant este cel mai bun reper pentru teritoriul zonei cunoscută și sub numele de Mahalaua Dracului (din pricina proporției foarte mari de infractori ce ”locuiau” aici, respectiv a numărului foarte mare de infracțiuni ce aveau loc – și care în majoritate covârșitoare nu erau sancționate și nici măcar cunoscute de autorități). Era un teritoriu al pungașilor, cuțitarilor, șuților etc., suprapuși cu muncitori săraci și feluriți oameni loviți de viață.
În Mahalaua Ouatu cei mai bine situați erau considerați a fi muncitorii feroviari – care cel puțin aveau un venit stabil.

Groapa lui Cuțarida se afla, în opoziție, între Cimitirul Sfânta Vineri, în Sud-Vest și Atelierele Grivița, în Vest, și, respectiv, Facultatea de Agricultură în Nord (astăzi, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București).
Locul propriu-zis al gropii este ocupat astăzi de Parcul Copilului.
Primele parcelări în zonă au început înainte de Marele Război (Primul Război Mondial), fiind ulterior extinse2.
Prin sistematizarea din interbelic și cele care au urmat, Mahalaua lui Cuțarida sau Cartierul/Cartierele Grivița (exprimarea populară este diversă) e cuprinsă aproximativ între Calea Griviței, Bulevardul Ion Mihalache și (aici încep discuțiile) Strada Carol Knappe sau… altele paralele cu aceasta.
Astăzi reflexul este de a încorpora în Cartierul (Cartierele) Grivița și o bună parte din fosta Mahala a lui Ouatu, hotarele devenind Calea Griviței, Bulevardul Ion Mihalache și Strada Turda.

Am făcut această introducere silit sufletește de amintirea tatălui meu (Mihai Ion Petre Aldea, 1938-2023).
Care, deși născut la Târgoviște – în județul pe care localnicii îl numeau cândva Stejarul sau Stejara – a copilărit și crescut în Strada Trotușului, lângă Groapa lui Cuțarida.
Căci pentru a aminti despre Lupta cu Zmeiele și despre gloriosul cântec Bombyx Mori, era de nevoie să înțelegem puțin locurile.

(urmarea)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

  1. Denumirea vine de la un Englez, Watt, al cărui nume a fost înțeles de localnici drept Ouat. ↩︎
  2. D-na Marilena Bara consemnează:

    Va multumesc ca ati scris despre cartierul copilariei mele, adolescentei, tineretii mele. As face doar 2 precizari: – cartierul de locuinte se numea Steaua (ca si maternitatea), de la numele unei rafinarii aflate langa atelierele CFR, numita ,,Fabrică de Petrol „Steaua Română” ; – Cartierul (parcelarea) CFR Steaua din București a fost construit la inițiativa Căilor Ferate Române (CFR) și a Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine. Lucrările au început în anul 1912, iar efortul de construire a locuințelor a fost coordonat de Casa Muncii C.F.R., care l-a angajat pe arhitectul Constantin Pomponiu pentru proiectarea ansamblulu , inclusiv a bisericii Sf. Gheorghe Grivita, sfintita in 1931.

    Sa nu uitam ca aceste locuri l-au inspirat pe Eugen Barbu sa scrie Groapa, el locuind in mahalaua Cutarida, pe strada Campina, actuala Alexandru Constantinescu.


    Mă bucur (M.A.A.) de aceste precizări!
    Uitasem de vechea denumire Steaua (Steaua Română), deși în copilărie mă încurcase mult (confundam fostul Cartier Steaua și Cartierul Ghencea).
    În ceea ce privește cartea lui Eugen Barbu, nu am amintit-o pentru că, deși acesta stătea în Mahalaua Cuțarida, cartea este dedicată Gropii lui Ouatu (Mahalaua Dracului). Care, evident, i s-a părut mai exotică și mai interesantă, din multe puncte de vedere. ↩︎