Categorie: poezie

Poezie. Demostene Andronescu

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Părtășie

Simt cum ceva îmi rupe din durere
Și-mi risipește grijile și teama
Ca pe-o perdea de nori o adiere:
Se roagă-n taină pentru mine mama.

Un val de duioșie mă-mpresoară
Și simt pentru o clipă iar fiorul
Atât de dulce de odinioară:
Iubita mea mă caută cu dorul.

Și câteodată-mi pare mai ușoară
Povara grea ce mă-ngenunche-n baltă:
Un gând trimis de undeva din țară,
De un prieten, pune umărul și saltă.

Demostene Andronescu

din Peisaj lăuntric, de Demostene Andronescu, Editura Fundației Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014, ediția a III-a; Prefață : Un paradox binecuvântat de Claudiu Târziu, Postfață : Demostene Andronescu sau Vocația Mărturisirii de Răzvan Codrescu

Poezie. Între gând si cuvânt

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Între gând și cuvânt

Câte șoapte încap într-un gând?
Curg valuri de blânde trecuturi
Trec vise pierdute spre noi începuturi
Și ochii privesc, rând pe rând.

Câte șoapte încap într-un gând?
Pierzând veșnicia la păcănele
Sau pe gazonul cu dâre rebele
Furtunile curg spumegând.

Și întrebarea se pierde cu noi:
În noapte sunt spasme
În suflet sunt spaime
În inimă grămezi de gunoi.

Câte șoapte încap într-un gând?
Pășesc peste mine tot mai departe:
Durerile-s aripi născute să poarte,
Căderile trec fulgurând.

O cruce se-nalță povara să-mi ducă
Zâmbesc bucuros că ești chinuit
Nu-s singur în zbateri, nu s-a sfârșit,
Deznădejdea se duce năucă.

Atâtea șoapte încap într-un gând
Cât nu poate hârtia să știe,
Nici creiere noi strălucind a prostie
Nici sclavii ce cad rând pe rând.

Din gând cad căderi, se-nalță și zboruri,
Alege ce vrei, oricum chinuit,
În zbor frigul, durerea, te fac împlinit
Și-n zboruri ai pace și rosturi.
Zenit.

Mihai-Andrei Aldea

Si daca dor

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Și dacă dor

Și dacă dor
și sâmburii de vise
luptând să crească
muguri de senin,
Și dacă dor
trecute asfințituri
ce-n Răsărit
încă nu sunt
deplin,
Și dacă dor
a încercării
vremuri
ce vremuiește
curgeri de pelin,
Se nasc în umeri
semne:
fulgi și pene.
Și dacă dor,
E semn că-ncep
să
Zbor.

Mihai-Andrei Aldea

Cauti Crin

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Cauți Crin

Să-L cauți peste cioburi
și ruine
Și peste mucede
Peluze de asfalt
peste cimentul
nopților de vară
Și peste răni
de cad
ori de înalt.

Să-L cauți dincolo
de surogate
Și de culorile
topite în risipă
De vorbele pierdute
care țipă
de tot ce minte
că nu e
aripă.

Căci visele sunt flori
Și Răsăritul
Pământul ce primind sămânța lor
Le-ngroapă să se nască spre rodire
Sau să rămână
Veșnic
Numai dor.

Mihai-Andrei Aldea

Fumuri

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Fumuri

A nopții întreagă tăcere
E țipăt în cugete slabe:
Răsună lucirile lunii,
Pe lac este praf și sunt bale.

Ce chip oglindește durere?
Sub zâmbete și unduiri
Se zbate în chinuri tăcere:
Tot pleci? Iarăși pleci? Nu mai vii?

Plăcere! plăcere!, plăcere!,
toți morții se cheamă zglobii.
A nopții întreagă tăcere
Se stinge în zgura de zi.

Oglinda îți spune te doare
Nu vrei să privești și să știi
Tăcerea tot are răbdare:
Curg străzile vieții pustii.

Un clopot durerea o sfarmă
Și cioburi te ard în privire
Nebunii se roagă la Mamă,
La Tată, la îngeri și Mire.

Te-ntorci cu greu pe o parte,
Mahmură durere s-ascunzi:
Fugi iar de tot și de toate
Peluza din nou să o tunzi.

În colț este altă durere,
Înalt și frumos și deplin
Te cheamă șoptind în tăcere:
Privește! Un pod spre senin!

Mihai-Andrei Aldea