Puntea Constantiniană, Puntea Severiană, Puntea Traiană. Recorduri mondiale ocultate

Din vreme în vreme scăderea Dunării apropie de suprafață urmele picioarelor Punții Sfântului Constantin cel Mare (272-337; puntea a fost construită în 328).
Acest împărat face parte din generațiile de trecere de la romanitatea antică la formele târzii antice și timpuriu medievale ale romanității.
S-a născut în Dioceza Dacia, Provincia Dacia Ripensis (amândouă abia înființate de Aurelian, după încorporarea Regatului Goției ca stat clientelar roman).
După cum foarte bine au observat regretații I. Gh. Coman, Artur Silvestri, Mihail Diaconescu etc., Constantin cel Mare face parte din populația străromână. Aparținea, adică, de populația Peninsulei Trace și Regiunii Carpato-Pontice care trecea de la o latinitate generală – relativ unitară între Atlantic și Caucaz ori Eufrat, Germania și Sahara – la una specifică, ce va naște Națiunea Română.

Imaginea picioarelor Punții Constantiniene este șocantă prin mărimea acestora:

Puntea (Podul) Sfântului Constantin cel Mare este cel mai lung pod din lume până în 1956, adică vreme de 1628 (o mie șase sute douăzeci și opt) de ani!!!

Cu o lungime de 2437 de metri, această construcție extraordinară nu a putut fi întrecută până în secolul XX.
Altfel spus, Împăratul Constantin cel Mare a deținut recordul mondial pentru cea mai lungă punte (cel mai lung pod) vrem de peste 1225 de ani!

Pe locul II în lume – după peste un secol în care a deținut recordul mondial – este Puntea Traian (Podul lui Traian, de la Drobeta).

Acest secol nu se măsoară însă între Puntea Traiană (105) și Podul Sfântului Constantin cel Mare (328) – ceea ce ar da peste două secole și o cincime – ci între Podul lui Traian (105) și Puntea Severiană (cca. 225).
Aceasta din urmă este o construcție realizată de Împăratul Sever Alexandru – după cum am spus, în jurul anului 225 – și a avut cel puțin 1200 metri lungime (depășind cu peste 60 de metri Puntea Traiană).

Cele trei punți romane de la Dunăre, făcând legătura dintre Moesia și Dacia, sunt cele trei cele mai lungi poduri din lume vreme de aproape un mileniu și jumătate, adică până în 1819

(când Podul Southwark izbutește să treacă pe locul doi, totalizând împreună cu viaductele de acces cca. 1460 metri)1

Față de aceste realizări ale înaintașilor, lucrări în bună parte traco-romane (apartenență evidentă cel puțin pentru podurile lui Sever Alexandru și Constantin cel Mare), putem vedea și cât rău ne face lepădarea de istorie.

Căci disprețuind moștenirea romană pierdem valorile esențiale ale acesteia, așa cum sunt ele prin sublimare creștină: evlavia, unitatea națională, geniul ingineresc, slujirea Patriei și altele asemenea.
Valori pe care le putem găsi în trupele și comunitățile străbune din timpul împăraților Traian, Sever Alexandru și, mai ales, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian cel Mare etc.
Valori la care e bine, și absolut necesar, să ne întoarcem.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note

  1. Este uneori invocat ”Podul Anping” drept un pod medieval foarte lung, ce ar ocupa locul II după Puntea Sfântului Constantin cel Mare, atingând 2223 de metri. Însă în realitate Podurile Anping sunt o alăturare succesivă a cinci poduri, iar nu un singur pod. Deși o realizare deosebită și demnă de respect, Podurile Anping nu constituie un pod. ↩︎

Lasă un comentariu