Dumnezeu a dăruit omului multe puteri pe care omul le folosește rău și spre rău. Printre acestea, închipuirea.
Închipuirea este puterea de a „prinde în minte, cuget, inimă, suflet chipuri”.
Chipul fiind felul în care arată, se înfățișează ceva – în afara sa, ori în lăuntrul său.
Ca să vorbim în creolo-română, închipuirea este puterea oamenilor de reprezentare, abstractizare, teoretizare, idealizare etc. a unor lucruri în mintea sau spiritul lor.
Închipuirea este de cea mai mare însemnătate pentru învățare, pentru ceea ce numim experiență, pentru nenumărate procese cognitive, analitice, creative etc.
Dar este și izvorul a nenumărate răutăți, este unealta prin care s-au manifestat cele mai bestiale, cele mai inumane porniri, planuri, acțiuni ale unora sau altora dintre cei numiți – adesea pe nedrept – oameni. Asemenea închipuiri au dus și duc în Iad milioane de suflete.
De curând mi-a atras atenția cineva asupra unei închipuiri deosebit de primejdioase. Citez:
„observ, chiar pe anumite site-uri ortodoxe, bloguri ortodoxe ca si indirect se spune ca americanii sunt rai, rusii sunt buni. Cum sa ne raportam la aceste lucruri, noi, tinerii de astazi?”
Am răspuns la această problemă astfel:
„Cu înțelepciune:
1. Răi sunt toți oamenii, orice etnie ar avea. Deosebirea este că unii încearcă sau chiar muncesc și luptă să devină (mai) buni. Ca urmare, Americanii sunt răi, Rușii sunt răi, Românii sunt răi, Indienii sunt răi etc., DACĂ nu se străduiesc să devină buni. Iar la nivel statal…
2. Românimea și România sunt singure în lume. Nu există prieten al României. Așa cum nu există prieten al SUA, Marii Britanii, Franței, Braziliei, Chinei sau Rusiei, Indiei, Japoniei etc. Oricare două state sunt „prietene” dacă și cât au interese convergente; și sunt „dușmane” dacă și cât au interese divergente. Restul e praf în ochi.”
Mi-am dat seama însă că răspunsul este prea blând.
Ideile de felul „Americanii sunt răi, Rușii sunt buni” sunt mult mai rău decât praf în ochi: sunt închipuiri ce duc la Iad.
Ca să dau un exemplu, Americanii i-au dat și pe Sfântul Serafim Rose ori pe alții asemenea, dar și pe genocidarii i care au bombardat Serbia sau au ucis nenumărați copii în Irak; la fel, Rusia i-a dat și pe Serafim de Sarov sau Sfinții de la Optina, dar și pe Stalin, Lenin, pe genocidarii țari Petru I, Nicolae al II-lea, Alexandru I etc. Românii, ca să nu ne uităm doar peste gard!, i-au dat și pe Sfinții Daniil Sihastrul, Varlaam al Moldovei, Iustin Pârvu, Atanasie Todoran sau Iustinian cel Mare, dar și pe Mihnea Turcitul, Ștefan Cantacuzino, Eugen Țurcanu, Carol Trădătorul (Carol al II-lea) și alți trădători.
Se poate vedea astfel că fiecare neam dă și oameni buni, și oameni răi.
Chiar la Unguri, pe care Românii nu-i pot vedea de obicei decât cel puțin amenințători, dacă nu cu totul răi, există sfinți (ortodocși) precum Moise Ungurul și alții asemenea.
Ca urmare, sunt de la cel rău categorisiri de felul „Americanii sunt răi, Rușii sunt buni” sau „Americanii sunt buni, Rușii sunt răi”. Și duc la o viziune deformată, bolnavă, asupra lumii.
Dar, va spune cineva, aici este vorba despre state și politica lor! Iar termeni ca ”Americanii” sau ”Rușii” sunt folosiți popular pentru a exprima, de fapt, ”SUA” ori ”Rusia”.
Aici sunt două greșeli:
– prima, că se îngăduie o exprimare ce duce ușor la închipuiri foarte rele; căci de la a spune ”Americanii sunt răi” cu ”Americanii = SUA/Guvernul SUA” la a crede că Americanii sunt răi in corpore este doar un pas (înlocuiți ”Americani” cu orice altă națiune; aceeași greșeală). În Biserica lui Dumnezeu nu sunt îngăduite asemenea „exprimări”, care sunt numai porți deschise răului.
– a doua, pentru că se răspândește minciuna drăcească după care un stat sau altul este bun sau rău în sine. După cum am spus și mai sus, orice stat ni se va părea dușmănos și rău atunci când avem interese divergente, contradictorii; și orice stat ni se va părea prietenos și bun atunci când avem interese comune, convergente. Dacă suntem naivi – ceea ce nu este îngăduit Creștinilor! În fapt, orice stat își vede de ceea ce crede că este interesul său. Dacă viziunea sa corespunde interesului național este un stat bun, pentru că reprezintă într-adevăr națiunea. Dacă viziunea sa contravine interesului național este un stat rău, pentru că face rău națiunii pe care ar trebui să o reprezinte. Dar, esențial, niciun stat nu are față de România o datorie mai mare decât față de propria națiune! Și totdeauna, un stat străin își va pune propriile interese mai presus de cele ale României.
În clipa în care Românii, dar mai ales oamenii politici și diplomații, vor înțelege aceasta, viața României se va schimba puternic; în bine.
În loc să aștepte la o închipuită milă ce nu poate să existe, vor înțelege că doar munca și lupta pot aduce ceea ce Românimea sau România au nevoie și trebuie să fie.
În loc să aștepte careva „prieteni” salvatori, vor înțelege că doar munca și lupta pot să ajute Românimea și România să facă față încercărilor.
În loc să aștepte aberante „drepturi” și „recunoașteri” în virtutea unor principii teoretice, vor înțelege că doar munca și lupta pot aduce Românimii și României drepturi și recunoașteri.
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. Cineva, poate, se va întreba unde este Credința în acest ultim paragraf. În muncă și luptă. Căci, pe de-o parte, munca și lupta fără Dumnezeu sunt vânare de vânt: mai devreme sau mai târziu roadele se dovedesc a fi cel puțin sterpe, dacă nu otrăvite. Iar, pe de altă parte, Credința fără fapte moartă este. Cel care se roagă pentru binele Bisericii, Neamului și al Țării, dar nu muncește și luptă pentru acest bine, mincinos este.
i Genocidar = cel care se face vinovat de genocid, cel care a săvârșit sau săvârșește genocid(uri).
România Străveche - Ancient Romania 
De acord cu ce spuneţi.
Mai puţin în ceea ce îl priveşte pe Carol al II-lea. Născut din tată german şi mamă anglo-rusoaică şi educat încă din copilărie de un perceptor elveţian (care mai era si homosexual pe deasupra; memoriile principelui Nicolae pot confirma lucrul ăsta) într-un spirit socialist, implicit antinaţional, nu văd cum poate fi Carol produsul neamului românesc. O eventuală vină din partea noastră ar putea fi că l-am acceptat în fruntea ţării în 1930 (mai ales după ce renunţase la tron de două ori, de ficare dată ptr. o femeie). În ceea ce mă priveşte nu îl consider român pe Carol al II-lea. Doar fiindcă s-a născut în România, era botezat creştin-ortodox şi vorbea limba română nu înseamnă că era şi român. Faptele lui au dovedit din plin cât de legat era de neamul şi ţara asta.
În rest, după cum am spus, cred că aveţi în totalitate dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aș avea aceeași părere dacă nu ar fi, Carol Trădătorul, asumat de clasa politică. Și încă din plin, cu onoruri militare pentru un trădător al Tronului, al Țării, al Neamului, al Bisericii, a tot ce este sfânt!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am înţeles.
ApreciazăApreciază
Și totuși … nu pot să nu mă gândesc la cel puțin 2 aspecte:
1. Noi, românii, nu știu să fi căsăpit alte neamuri (să-i fi invadat pt. a le lua teritoriul, să le fi falsificat istoria pentru a ne justifica pretențiile nejustificate asupra lor, să-i fi exterminat sau persecutat în vreun fel). Poate să fi fost anumite episoade izolate (dar și aici am unele rețineri) dar niciodată noi nu am făcut lucrurile astea sistematic și pe o perioadă lungă.
Deci înclin să cred că noi, românii, suntem un neam bun din fire.
2. Alte neamuri – ungurii bunăoară – ne fac nouă lucrurile astea de când se știu. Mergând pe ce-ați spus dvs. în text, ar trebui să afirmăm că doar „unii unguri”. Până la un punct ar fi adevărat – doar o elită a lor (nobilii din perioada medievală, respectiv politicienii din perioada modernă și contemporană) ar fi responsabili.
Doar că în vremurile de acum, în așa-numita democrație, aceste elite au și o legitimitate dată de popor (poporul ungur în cazul de față) prin vot. Viktor Orban se bucură de o mare susținere. Și la el acasă și la noi, în Transilvania. UDMR-ul este de asemenea susținut prin vot de peste 90+% din ungurii de la noi.
Prin urmare, deși foarte mulți unguri – așa cum am putut eu să-i cunosc – sunt aparență oameni de treabă cu care se poate conviețui civilizat și care chiar ne depășesc pe noi, românii, în anumite aspecte – totul este până la momentul votului. Când cu toții, în mod conștient, îi votează pe acei politicieni care au o atitudine xenofobă la adresa altor neamuri – în general – și a românilor în particular. Așa cum îmi spunea un secui: „ca politician, fără un discurs de tipul «hai să vedem cum putem să-i belim mai tare pe români» nici nu poți spera la voturi din partea populației ungurești din România.
La polul opus – acei unguri care se dezic de cele de mai sus – în România pot fi numărați pe degete iar la ei acasă, în Ungaria, sunt o minoritate.
Deci înclin să cred că ungurii sunt un neam rău din fire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În principiu ceea ce spuneți este 100% adevărat, doar că lipsesc două lucruri:
1. Doar Dumnezeu cunoaște întoarcerile.
2. Adevărații alcătuitori ai unui popor sunt cei care sunt cu Dumnezeu. În această privință recomand https://mihaiandreialdea.org/2017/05/18/filonul-de-aur/
ApreciazăApreciază
In legatura cu ungurii… Am aflat cu surprindere, dupa vizita papei Francisc in Ungaria, ca Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol (Patriarhul Bartolomeu) a decis sa-l recunoasca pe regele Stefan al Ungariei ca sfant. E vorba de regele Stefan a carui zi se sarbatoreste in Ungaria ca zi nationala, pe data de 20 august.
Acuma, nelamurirea mea este ca regele Stefan a ales sa apartina de Roma in loc de Constantinopol si la Roma se rostea Crezul cu adaugirea „Filioque”. Pe de alta parte, regele Stefan a murit inainte de despartire Romei de Biserica, la 1054. Dar, din ce am citit, Crezul cu „Filioque” se rostea la Roma de mai mult timp, inclusiv pe vremea lui Stefan al Ungariei.
In fiecare an, pe 20 august, la Budapesta se face o procesiune cu „sfanta dreapta”, mana dreapta neputrezita a regelui Stefan, dupa cum se crede in Ungaria si n-am nici o dovada ca n-ar fi mana lui. Deci e sfant in ciuda aderarii la Roma cu erezia „Filioque”, ma intreb?
Dupa Patriarhia ecumenica, alte Biserici Ortodoxe l-au pus pe regele Stefan al Ungariei in calendar. In calendarele noastre nu l-am vazut.
Daca nu ma insel, mai ales regele Stefan a incurajat expansiunea spre est in scopul cuceririi a cat mai multe teritorii din Transilvania (cuceririle anterioare fusesera limitate, totusi). Ungaria a fost declarata de Roma papistasa „regat apostolic” cu rolul de a aduce sub stapanirea Romei eretice pe „schismaticii” ortodocsi. Cum se impaca sfintenia regelui Stefan cu politica lui, daca e sa judecam din punct de vedere canonic, din punct de vedere ortodox? Eu nu stiu ce sa cred despre situatia asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Adevărat este că s-a făcut această nelegiuire, ca un apostat crud, ce a masacrat pe nobilii ce respingeau catolicismul, să fie declarat „sfânt ortodox”. Actul este patologic, dar este similar canonizării de aceeași Patriarhie Fanariotă a lui Cosma (Cozma) Etolianul, un eretic ce le spunea Românilor că Dumnezeu vorbește românește doar cu Satana și că dacă vor să fie ascultați de Dumnezeu să se roage în greacă.
P.S. Părți neputrezite (în timp ce restul putrezește) apar mai ales la cei blestemați.
Desigur, mâna poate să fie și furată de la un sfânt adevărat și atribuită lui Ștefan Apostatul. Există o adevărată tradiție catolică în domeniu.
ApreciazăApreciază