„N-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut. Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba… Noi trebuie să ajungem numaidecât la limba românească”
Alexe Mateevici
(la Congresul Învățătorilor din Basarabia, 25-28 Mai 1917)
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un Neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul Țării noastre dragă.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Alexei Mateevici
Fiu de preot, preot și teolog – absolvent al Școlii Teologice și al Seminarului din Chișinău, dar și al Academiei Teologice de la Kiev -, Alexei Mateevici este un Român ce a trăit deplin Ortodoxia și dragostea de Neam. Devenit profesor de greacă veche la Seminarul Teologic din Chișinău, face parte dintre preoții și teologii basarabeni ce păstrează aprinsă flacăra Credinței în Christos și a iubirii față de Neamul Românesc. Această ardere a sufletului său a fost exprimată în fapte şi cuvânt. Cea mai vestită exprimare este această floare poetică, Limba noastră, un manifest al românității, al dăinuirii, al iubirii de Neam și Țară.
Merită să vedem aici măcar faptul că prin fraza „graiul Țării noastre dragă” Alexei Mateevici face deosebirea dintre Țară și Stat. Căci Statul era rusesc, era țarist, era ocupația dușmană ce cotropise pământurile străbune, începând cu Zaporojia și Chersonezul, apoi cu Vozia (Transnistria) și Delurimea (Podolia), trecând apoi la răsăritul Moldovei, denumit Basarabia. Dar Alexei Mateevici nu face greșeala sinucigașă de a crede că Statul rusesc, ocupant, este „Patria”. Așa cum Nichita Stănescu știa că „Patria mea este limba română” și Alexei Mateevici știe că între Patrie, Grai și Credință există o legătură pe care nu o poate rupe un stat vrăjmaș, o ocupație străină.
Iubirea față de această Patrie Românească este atât de mare încât Alexe Mateevici ajunge, ca preot militar, pe frontul românesc, luând parte și la luptele de la Mărășești.
Dă jertfa supremă în 1917, în urma îmbolnăvirii de tifos exantematic; spitalul militar nu-i salvează viața, dar înainte de a se stinge, cu doar câteva luni, izbutește să publice, printre alte versuri patriotice, Limba noastră. Mărturie din tranșeele războiului a unei iubiri veșnice.
Nu a izbutit să vadă, aici pe pământ, Unirea pe care o visase, și pe care o împlinise în sufletul și jertfele sale. S-a bucurat de ea din Ceruri.
În doar 29 de ani (s-a născut în 1888), Alexei Mateevici a luminat atât de puternic încât numele său a rămas și rămâne un chip al preoției românești depline, în care dragostea de Neam stă în lumina iubirii de Dumnezeu, în care munca și lupta pentru Țară și Neam sunt libere de orice umbră de xenofobie sau extremism. Floare a sufletului românesc, Alexei Mateevici ne-a lăsat o viaţă pilduitoare și, credem noi, cea mai frumoasă poezie închinată graiului strămoșesc.
Cândva am fost întrebat care este modelul meu de preoție; interlocutorul așteptându-se la numele marilor sfinți pe care am avut binecuvântarea să îi cunosc (precum Sfinții Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Ilie Cleopa, Iustin Pârvu, Constantin Voicescu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa ș.a.a.). Dar i-am dat numele celui pe care d-sa îl știa doar ca poet, Părintele Alexei Mateevici.
România Străveche - Ancient Romania 
Doamne ajuta! Limba romana este Sfânta Dumnezeu a coborât tainic în sufletul acestor poeți și le a dăruit Cuvânt și Har din iubire desăvârșită. Dumnezeu iubește neamul romanesc căci cu adevărat d
ApreciazăApreciază
Dumnezeu iubește neamul romanesc căci sunt multe suflete care și au asumat o Cruce.limba romana e Sfânta cu siguranță și simplitatea acesteia face ca omul sa poată sa o folosească curat și nobil. CUVINTELE DIN aceasta poezie sunt simple totodată pline de un simțământ tainic profund din care sufletul se adapa ca dintr un izvor veșnic duhovnicesc. Poezia s_a născut din simțire și cuget fără pata fără prihana din cuget sfințit și luminat de lumina
tainica a Sfintei Învierii. Versurile acestei poezii capătă sens atât prin trăire cât și prin forță cuvântului.
Focul Sfânt invesmanteaza acest grup de poezie făcând o sa fie convingătoare atât prin conținutul ei cât și prin vocea puternic conturata de sufletul care vibrează sub mișcarea arcului divin. Cu sudori sfințit au tara deci azi nu se mai lucrează cu o conștiința curata și plina de discernământ. Azi ne facem ca muncim. Pentru a înțelege sensul și rostul lucrării cu noi înșine e nevoie de răbdare și fara prea multe păreri de sine. Deci ca să ne iasă treaba bine plăcută înaintea lui Dumnezeu e nevoie de truda. Nimic nu se obține ușor în viata. Nașterea acestei creații a izvorât din frământarea unui suflet zbuciumat neînțelegând poate menirea lui pe acest pământ.
Poetul amintește în poezie ca cuvintele din limba romana sunt sărace dar cu un înțeles adânc pe care noi le tot învârtim în mintea noastră, le enumeram dar din pacate mintea și inima noastră nu are înțelesul acestora. Numim înțelepciune profesor mama tata preot călugăr da le enumeram le pomenim dar suntem străini de înțelesul acestor cuvinte. Suntem săraci si în cuvinte dar mai ales în treaba asta cu înțelesul sensul rostul lor.
A
ApreciazăApreciază
Neamul acesta romanesc e o poveste. Și fiii acestui neam s au născut duhovnicește sub patrahirul și sub povata celor mai buni duhovnici. Mărturisirea de păcate și sfintele taine au preschimbat firea căzută umana în fire îndumnezeire prin har.
ApreciazăApreciază