Lumina Învierii – urare

Lumina Învierii să vă îmbrățișeze
Și bucuria sfântă pogoare peste voi,
Să treceți de golgote cu pace și nădejde
Crescând mereu în Slava Celui ce pentru noi
S-a coborât din Ceruri,
Smerit s-a întrupat,
Ne-a învățat răbdarea,
Muri…
Și a-Înviat!

Pr. Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

 

Glossă, de Mihai Eminescu. Folositoare ca întotdeauna

GLOSSĂ

de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Chip ME 01b

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Vise noi şi dor de vechi – Oliviu Crâznic

Apărută în 2020, la Editura Evdokimos, în bune condiții editoriale (tipărită pe hârtie albă, de calitate superioară, având o copertă plastifiată lucios, cu ilustrații semnate „în familie” de Alexandra Aldea și beneficiind de o corectură și de o tehnoredactare atente), Între vise… și… dor se deschide cu o binevenită surpriză: secțiunea introductivă Simțiri reunește 14 frumoase poeme (unele datând de la jumătatea secolului trecut!), semnate de Mihai Gh. Aldea, tatăl lui Mihai-Andrei. Felicităm editura și, firește, pe cei doi autori ai volumului comun, pentru această „restitutio” beletristică, mică bijuterie în care tradiționalismul se îmbină cu simbolismul și cu estetismul!…

Acestea sunt câteva din rândurile prin care criticul literar Oliviu Crâznic prefaţează volumul de poezii Între vise… şi… dor, de Mihai Gh. Aldea şi Mihai-Andrei Aldea. În întregime cuvântul înainte poate fi citit online în Revista Egophobia, 15 Martie 2020 (click aici pentru acces), ori, desigur, în volumul publicat de Editura Evdokimos…

IMG-20200224-WA0001
Volumul de poezie „Între vise… şi… dor”, de Mihai Gh. Aldea şi Mihai-Andrei Aldea; imaginile reproduc picturi de Alexandra Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă