Etichetă: Hitler

Comuniştii la putere

Mihai-Andrei Aldea8 comentarii

Oare înţelegeţi acum?
Fie că vorbim despre PSD, USR, PNL, PMP, UDMR sau alte partide parlamentare, etajul suprem este, la toate, cel comunist.
Uitaţi-vă la două exemple de demenţă comunistă:
– se impune ca obligatoriu tratamentul medical hotărât de stat; Hitler, Stalin, Pol Pot şi alţii asemenea pot fi fericiţi, în Republica România li se împlineşte visul de a avea putere deplină asupra populaţiei până la cel mai intim nivel.
– se interzice înmulţirea şi creşterea porcilor în gospodăriile oamenilor; bineînţeles, cu excepţia gospodăriilor ce împlinesc standarde imposibile pentru omul sărac şi absurde din punct de vedere ecologic; iarăşi Hitler, Stalin, Pol Pot şi alţii asemenea au un urmaş hotărât în Republica România.
Aceste acţiuni comuniste – ca şi altele – au loc sub guvernul PNL, aşa cum au avut loc sub toate celelalte guverne.
Până când oamenii nu se vor hotărî să voteze în masă partidele ne-parlamentare nu se va schimba nimic în bine, dar se vor schimba multe din rău în mai rău.

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

 

Far-Left and the hate against Christians. An American case

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Far-Left and the hate against Christians. An American case


A small clarification

The Far-Left is the political ideology responsible for most crimes in human history. This is a simple and factual reality. One that the Far-Left is running away systematically. Either by using the most absurd excuses or by blaming “The Right” for its wrong-doings.

The absurd excuses are like “our political system was wrongly applied” (even if the system is so bad that anyhow can only bring disasters); or like “there were also some good things, not just the bad ones” (as if killer rapists can be excused because they talked nicely to the victims before the attacks or something like that).

Labeling the Far-Left as the Far-Right is very common and extremely efficient in misleading people.
Maybe the most famous cases are Nazism and Fascism, both forms of Socialism. Nicknames as “Nazism”, “Nazi”, “Natzy” and so on, are coming from the name National-Socialist Party. Yeah, this party has the “Socialist” word in its very name! Though, there are a lot of people – even billions – that believe, blindly, in the lie that “Nazism was a Far-Right doctrine”. Far-Right Socialism???
No, of course not! Nazist doctrine is a Left one, a Far Left one to be more accurate.

So it is the Fascist doctrine, made by Benito Mussolini, a leader of the Italian Socialist Party, a man expelled from Switzerland for his frantic Socialist propaganda. The political foundation of Fascism is identical to the Socialist one (class struggle and the other stupid ideas), for the sole reason that it replaces globalist extremism with nationalist extremism. Mussolini’s dream was of a socialist – or even communist – Italian empire (similar to Hitler’s dream…).

There is no reason – factual and logic – to declare these ideologies and groups to be “right” or “far-right” or “right wings” and so one. In order for the Far-Left to be absolved for what they did, what options do they have? It throws the responsibility on the political adversaries by putting the “Right” label on them.

(Attention! The fact that Nazism and Fascism were sometimes at war with other left groups is just natural for the Far-Left! One of the biggest political conflicts after the Socialist Revolution in the Russian Empire was the fight between the Bolsheviks and the Mensheviks; both being Far-Left.

In Romanian, under the Soviet occupation, the establishment of Communism was followed by a big hunt not just on the right and center adepts, but also on the all Socialists that not fit exactly on the Stalinist line. Etc., etc.)

sfinţii închisorilorJust a few of the people imprisoned, tortured and killed by the Communists in Romania because they prey, they were Romanians and lived up to theirs Ancestors traditions

Brian Sims case

On 6th May 2019, in Philadelphia, Pennsylvania, USA, occurred an exemplary case that shows what the Far Left is. This represents one’s behavior, including both state and federal reactions.

A public employee of Pennsylvania State, named Brian Sims, verbally attacked people, repeatedly and violently, even using gestures on the border of physical assault. (Think of how you would feel if someone waved his arms in your face, eventually also waving an object at you) Who was assaulted by Brian Sims? An elderly woman and several teenagers. Why? Because he doesn’t agree with their opinions! Yes, it’s true! He bullied them because he doesn’t agree with their opinions!

Among the insults thrown to the elderly woman were some like „shame”, „shame on you”, „racist”, „disgusting” and so on.

Theoretically in Pennsylvania State, it’s not legal to punish someone for their opinion, unlawfully limit the right of free speech, or harass and bully someone for their opinions. Theoretically. However, Brian Sims took this even further! He did not just harass people again, three teenage girls in this case, but he even repeatedly offered money to anyone who could give him their personal data! This is, at the same time, a federal felony and incitement to federal felony. Moreover, Brian Sims offer escalates to: “Money for anyone who doxes these women and puts their lives in danger!”. This is again felony and incitement to felony, including incitement to aggravated assault.

What sanctions did the state employee Brian Sims receive for his wrong-doings?
None!
What?!!? A Pennsylvania State employee is bullying people on the street, is insulting women for their opinions and religion, perpetuating felonies and inciting felonies – even aggravated assault –, is even bragging about it, is publishing proudly his felonies and he is not punished or sanctioned in any way???!!!???

Yes. Precisely.

How? Why?

Because, unfortunately, in many places of the USA the system – the state – is under the control of Far-Left.

A parenthesis!

During the eighties of the former century, there was a joke in the communist countries of the Warsaw Pact:

“An American that wishes to see the future gives almost all his money to a cryogenics company. They freeze him and he wakes up after 100 years. He goes out from the building to the first bar he finds and asks the bartender: Who won the Cold War? The bartender stares at him for a second and answers: Of course, we won! Happy, the man asks for whiskey. The bartender gives him a glass and asks: Ten rubles, please!” (Ruble or rouble it was the money used by USSR.)

This joke has its roots in the fact that the USSR had an already old tradition of infiltrating the West in the eighties. The communist doctrine was spreading everywhere, under different covers – from “environmentalism” to “humanitarianism”. The Communists/Socialists themselves were sneaking everywhere.

Romanians that survived Gulag and came home in the sixties already prevented their friends and relatives about the fact that the Occident was the target of a systematic communist reshaping. Actually, even the correspondence between Lenin and Trotsky, far before the First World War, advocates this ideological and political-administrative conquering. For example, these letters present dissolute sexuality as essential for capitalist countries’ destruction. As a result, one of the first communist measures after the Socialist Revolution victory was the abolition of marriage, the legalization of sexual perversions (starting with homosexuality), the demand for “soviet women” to be disposable for the needs of theirs “soviet comrades” and so on. After that, using the Far-Left intellectuals from Germany, Austria, France, Italy, the USA, etc. they widely spread these communist ideas.
From “Sexual Revolution” (the dream of Lenin and Trotsky) to a lot of economical and social constructs, there was no limit to the communists’ influence.

One of the base rules of Communism is political correctness.

It doesn’t matter who you are, how much you did for the Party, Communism demands on you to always follow the Party line very strictly… or you will be punished, even eliminated. Trotsky is a dead example of this rule.
Deviations from the Party’s line were fundamental guilt, a threat that made the lives of billions of people a nightmare. They even have a name for this kind of guilt: deviationism.
For this guilt, there were no excuses except for the ones indicated by the Party. For example, you were able to find mercy if you declared yourself a victim of a saboteur, of a capitalist propagandist, who, “without your notice”, “influenced and manipulated” you. Preferably it was to indicate as a saboteur or capitalist propagandist a relative or a friend. This was to prove that you “love the Party” more than your family (bourgeois concept!) or your friends.
I will not go on with describing that demented world. Especially as it’s already taken the power in the formerly free countries.
And, no, it’s not a digression…
The Brian Sims case is exactly a live demonstration of applied Communism!
Or, in other words, of applied political correctness.

Why did Brian Sims receive no sanction for his delicts? Why his violation of free speech, his bullying, and his harassment of people based on their religion, gender and race, his felony incitement and so on, are not punished by the authorities?
Simple: he is politically-correct, and his victims are not!

Or, in other words, because the Pennsylvania State is now dominated by communist doctrine in thinking and, voila, in official actions.
More detailed?

Brian Sims, apart from the fact that he is a public employee, is also a Democrat (sadly, today a USA Democrat almost always means a Communist). Moreover, he is also homosexual. Therefore, he has political immunity. The perfect communist way!

On the other hand, his victims, belonging to various Christian denominations, were praying for the mothers who make abortions and for the children killed by abortions. All those being crimes for Communism! Therefore, even if the public employee Brian Sims himself admits that his victims’ doings were perfectly lawful, he punished them accordingly to Communist morale! And Pennsylvania State is supporting him!

For a better understanding, let’s imagine that some Christians – Catholics, Protestants, Orthodox, etc. – would do the same thing Brian Sims did. Going to some Democrats or some homosexuals and cry to them, shouting the same insults and using the same gestures. After that, posting on Twitter the same type of messages and videos as Brian Sims – of course, with Democrats or homosexuals as victims, instead of Christians.
It’s obvious that would follow a tidal wave of violent ripostes, from the legal ones to the ban from Twitter and so on.
The difference in response is categorically discriminatory.
It’s absolute proof of Communist persecution against Christians in the USA, today.

Like a peak of ridicule and communist insanity, let’s put here another page of Brian Sims’s actions!

After harassing several women that were praying near the abortion clinic he attacked a man that was there. He asked him: “What makes you think it’s your job to tell women what to do with their bodies?” This question was asked by Brian Sims, who just bullied several women for what those women were doing with their bodies! Let’s repeat the scene! Brian Simpson harassed several women and incited to aggravated assault against them because those women were in a place where he didn’t want them to be, doing (with their bodies) something else that Brian Simpson wanted them to do – even if the women were in their legal rights and Brian Simpson was not.
After this behavior, he, Brian Simpson, asks a man that was with those women, “What makes you think it’s your job to tell women what to do with their bodies?”!! Well, you should ask them yourself first, Brian Simpson! This is elementary logic!
But Communism is illogical whenever and however it likes!
Because all that matters in Communism is political correctness or absolute obedience to the Party.

Everywhere the USA (like in the whole world) the communist plague is expanding.
And under the most absurd pretexts, Christians are persecuted. Systematically.
At the same time, the bullies are treated with maximal clemency, if not even reworded.
We, the people from the former communist countries, are watching this with sad eyes and growing warry. What we are watching today in the USA is the same thing that happened in our countries in the past. And the consequences where terrifying.  And it’s happening again!

The majority of people from the USA are silent; and so are the people in the entire world. Like they were in the time when the Bolsheviks, the Nazis, and the Fascists come to power. In doing so, they become accomplices, by silence, with the expansion of Far-Left reign. Just like before the Second World War…

Just that now it will be much worse.
Wake up! There is still time!
Learn from the past and take the position against the limitations of free-speech, against the persecutions against the freedom of thinking, of believing, of religion.
There is still time!
But not to much…

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Here are some sources about the video-clip initially posted by Brian Sims, about other aspects of his actions, about his so-called excuses, etc. The readers must notice that the sources for this case are the videos and declarations of Brian Sims himself. The criticized actions and words are the actions and words that Brian Sims proudly presented to the world. The context is also presented clearly by the videos of Brian Sims. That’s the reason for the so-called excuses of the aggressor Brian Sims to the mother of one of his teenage victims. But it is not enough. Again, think of a man that is Republican or/and Christian, doing the same actions and using the same words and voice like Brian Sims against some Democrats or/and Non-Christian people – including teenagers. Just because the man thinks the opinion of those Democrats/Non-Christian people is wrong. I know, I’m repeating myself. But it seems necessarily, as the first American reader of this paper missed the point of the actions and declarations being produced by Brian Sims himself.

P.S. This is an essay first published in Romanian, here. If the translation is not good, I apologize for it; after all, English is not my native language and I’m not accustomed to write in English. I hope I will hone my skill in the time… Thank you for understanding, and, of course, for reading!

Votăm binele (fie şi mic), NU răul (chiar „mai mic” decât alt rău)

Mihai-Andrei Aldea21 comentarii

1. Votul înseamnă garantare, înseamnă că delegăm pe cineva să ne reprezinte. Reprezentarea poate să fie parțială sau totală, dar în amândouă formele implică răspunderea noastră, a votanților.
 Ca urmare, ideea de a vota „cu răul cel mai mic” este dementă.
Votând cu răul îți asumi răspunderea pentru ceea ce se întâmplă rău. Adică ești de vină pentru răul adus de cei/cel pe care i-ai (l-ai) votat.
Două exemple:
a) Ce votezi între Inchiziție și Jihad?
Răspuns corect: Nu votez!
Între două fenomene criminale, chiar dacă unul are de 20 până la 100 de ori mai puține victime decât celălalt, nu votez cu niciunul. Dimpotrivă, lupt împotriva amândurora.
b) Pe cine votezi între Stalin și Hitler?
Răspuns corect: Nu votez!
Între doi psihopați megalomani de extremă-stânga, unul socialist internaționalist, altul socialist naționalist, chiar dacă unul are de zece ori mai puține victime decât celălalt, nu votez cu niciunul. Dimpotrivă, lupt împotriva amândurora.
Cine votează cu Inchiziția sau Hitler, cu Stalin ori Jihadul, își asumă, implicit, toate răutățile acestora.
Deci: Nu votăm cu răul cel mai mic, votăm cu binele.
Cu o precizare esențială: Votăm cu binele chiar dacă este mic!

2. Patima perfecționismului ca formă a trufiei.
Cheia pentru care ticăloșii conduc România din 1990 încoace se poate găsi în trufia perfecționismului din societate.
Oamenii aleg să voteze cu răul (eventual „mai mic”), doar pentru binele… nu e destul de perfect!
Ca urmare, răul se accentuează neîncetat.
Unii dintre politicienii patrioți, cinstiți, culți, de valoare, ai României post-decembriste au fost Ioan Alexandru și George Pruteanu. Acest lucru a fost dovedit și de mandatele lor de parlamentari. În clipa în care am întrebat mulți oameni dacă au votat cu ei, sau dacă ar vota cu ei pentru Președinție, am aflat că mulți nu i-au votat și nu i-ar fi votat. De ce? Pentru că „vorbește prea pătimaș”, pentru că „vorbește prea doct”, pentru că „e cam gras” (da, nu glumesc!), pentru că „e prea slab” (da, nu glumesc!) etc., etc. Nimic serios! Nimic legat de gândirea lor, trăirea lor, lupta lor pentru România, pentru Români. Nimic! Tot felul de pretexte. În schimb aceeași oameni – care se consideră patrioți, buni, cu vederi largi etc. – au votat (şi votează!) infractori, grupări de infractori, partide și candidați ce au pus umărul fie la distrugerea României, fie la jaful public (de fapt același lucru).

Realismul sec ne arată că dacă un om politic vrea sincer binele României/Românilor și are un program fie și bunicel – deci imperfect, dar aflat într-o direcție bună – merită votat. Mai ales dacă are drept contracandidați oameni răi. Fie și din zona „răului mai mic”.
Este de mii de ori mai bine – și mai logic – să votăm un „bine mai mic” decât un rău „mai mic”.
A nu vota un bine, fie și „mai mic” pe motive de antipatii minore, nuanțe de opinie etc. este sinucigaș.
Este evident, este logic, este ceea ce ne arată realitatea: votând „răul mai mic” vom avea aproape exclusiv candidați din zona răului, pentru că tot ceea ce au nevoie este să arate că ei sunt un „rău mai mic” decât ceilalți candidați. Eventual se vor aduce „iepurași”, care să fie izbitori în răul pe care îl reprezintă. Și astfel să „albească” pe cei care sunt doriți (de rău) la putere.
Este evident, este logic, este ceea ce ne arată realitatea: votând „binele imperfect” vom avea tot mai mulți candidați din zona binelui, pentru că aceasta este zona care aduce voturi.
Votând răul, fie și socotit „mai mic”, garantăm supremația politică a răului.
Votând binele, fie şi socotit „mic”, garantăm supremația politică a binelui.
Alegerea şi răspunderea pentru alegere ne aparțin.

Mihai-Andrei Aldea

Trădarea şi Românii (II)

Mihai-Andrei Aldea10 comentarii

Începusem cu ceva timp în urmă un cuvânt despre trădare şi Români (aici). Continuăm cu discutarea „acuzaţiilor” aduse în această privinţă de către unii rasişti, fanatizaţi de o ură anti-românească absurdă şi preluaţi de etnofobii românofoni.

Una dintre cele mai răspândite şi absurde acuzaţii de trădare împotriva Românilor este legată de Cel de-al doilea război mondial. Mai exact, de schimbarea petrecută pe 23 August 1944, când dictatura regală a înlocuit prin lovitură de stat dictatura antonesciană. Dictatura regală a hotărât atunci încetarea unilaterală a luptelor cu Aliaţii – de fapt strict cu Uniunea Sovietică, singura putere aliată cu care aveam contact militar şi confruntare permanentă. Iar apoi a hotărât şi trecerea la luptă împotriva Axei (și pe fondul atacurilor date de trupele germane în încercarea de a prelua controlul asupra României).

Această „întoarcere a armelor” este socotită de propaganda anti-românească drept „trădare” şi drept exemplu şi dovadă a faptului că „Românii sunt trădători”.
Ce trebuie luat în seamă în această privinţă pentru a cunoaşte adevărul?

1) România era sub dictatură, în plin război, fără ca voinţa poporului înainte de război şi, apoi, în timpul războiului, să fi contat vreo clipă.
Nici Carol al II-lea, nici Antonescu, nici Mihai I nu au ţinut seama de voinţa populară. Orice opoziţie a fost reprimată cu o violenţă dementă; primii doi dictatori au practicat tortura, asasinarea fără judecată, expunerea cadavrelor în locuri publice – maidane, răscruci de drumuri, pieţe etc. -, violarea fetelor sau femeilor din opoziţie sau din familiile opozanţilor, jaful, trimiterea în linia întâi cu ordine de expunere a opozanţilor la focul inamic etc., etc.
Trebuie amintit aici faptul că aducerea lui Carol al II-lea – trădătorul ce dezertase în Primul război mondial – a fost hotărâtă (în 1930) de clasa politică, fără nicio consultare populară, şi a fost impusă de aceeaşi clasă politică minoritară, prin forţă, împotriva voinţei populare (care era alături de Regina Maria şi Mihai I şi împotriva trădătorului adus de trădătorii politicieni drept rege).
Mihai I, preluând puterea în plin război nici nu avea cum să consulte voinţa populară printr-un referendum sau ceva asemănător. Trupele germane din România destinate asigurării „fidelităţii” faţă de Berlin ar fi intervenit imediat. Ar fi putut exista o consultare cu reprezentanţii grupărilor largi (Legionari, Conservatori, Liberali etc.) dar nu a avut loc; Mihai I a preferat apelul la indivizi şi servicii secrete.
Ca urmare, în toate aceste situaţii, voinţa Românilor a fost sistematic încălcată, folosindu-se toate mijloacele de teroare şi persuasiune posibile spre a impune regimuri detestate de cetăţeni şi direcţii politice şi militare independente de voinţa poporului. A se imputa Românilor hotărârile dictatorilor – împotriva cărora se opuseseră cât şi cum au putut – ţine fie de neştiinţă crasă (dar arogantă), fie de ticăloşie, fie de lipsa patologică a discernământului.

2) Germania şi ceilalţi membri ai Axei – în afară de Japonia şi Finlanda – au acţionat trădător, agresiv şi criminal împotriva României. Dictatul de la Viena este un exemplu clar de mârşăvie fără margini şi este îndeajuns spre a justifica orice acţiune împotriva celor vinovaţi de impunerea lui. Sutele de mii de Români, sutele de mii de Evrei, sutele de mii de etnici ne-maghiari asasinaţi de Ungaria lui Horthy şi Germania lui Hitler în urma Dictatului de la Viena au fost şi sunt pe conştiinţa – foarte adânc ascunsă, dacă există – a coaliţiei tâlhăreşti care a realizat acest dictat.
Merită observat că şi în acest caz voinţa populară nu a contat în niciun fel, nu a existat nicio consultare populară din partea vreunuia dintre cei implicaţi. A existat numai o trădare cumplită din partea Germaniei – teoretic parteneră a României şi chiar prietenă, în fapt o trădătoare mizerabilă – şi o trădare şi mai urâtă din partea Italiei, „sora întru latinitate” care a susţinut Dictatul cu şi mai mare îndârjire şi răutate decât Germania hitleristă. Asemenea „aliaţi” merită un cuţit în spate în orice clipă. Doar că acest „cuţit în spate” nu l-au primit de la Români! L-au primit chiar de la cei pe care i-au susţinut împotriva Românilor, de la gruparea de politicieni şi agenţi secreţi pe care chiar ei au sprijinit-o în conducerea dictatorială a României! Altfel spus, promovând trădători au fost trădaţi… Nu din voia Românilor, nu prin acţiunea Românilor, ci prin acţiunea „oamenilor lor”…
Este hazliu, dacă nu tragic, să constaţi că încă în noiembrie 1940 Camera Comunelor (Anglia) lua la cunoştinţă că cei care „conduceau România” „nu se mai aflau în controlul deplin asupra propriei lor ţări şi a politicii lor externe„, ci sub autoritate germană; dar să vezi, totodată, că unii încă învinuiesc pentru ceea ce s-a întâmplat nu respectivii politicieni, nu autorităţile străine care impuneau politicienilor, ci… poporul! Românii, care nu au fost consultaţi, Românii, cărora li s-a încălcat voinţa prin forţă, Românii, care au dat mii şi mii de victime luptând împotriva dictaturilor, Românii, ca popor, sunt „vinovaţii” de ceea ce hotăra dictatura! Asta deşi Germania şi ceilalţi membri ai Axei au fost la fel de anti-români ca şi U.R.S.S., iar România şi Românii au fost prinşi între nişte bestii la fel de inumane, la fel de duşmănoase. Asta deşi hotărârile de alianţă sau ieşire din alianţă nu au fost luate de Români, ci de dictatori…

3) În afară de trădarea României de către Germania şi Italia înainte de intrarea României în război – o trădare ce, se pare, nu deranjează deloc pe denigratorii Românilor – au urmat alte trădări, sistematice, repetate, în timpul luptelor. Adică într-una dintre cele mai ruşinoase împrejurări pentru un aliat.
Pe scurt, Hitler – să nu mai amintim de Mussolini – şi-a încălcat sistematic angajamentele faţă de Români. De la cele privitoare la starea Românilor din Ungaria şi garantarea drepturilor lor de către Germania şi până la cele privitoare la furnizarea de armament greu german Românilor (plătit, bineînţeles, de către Români).
Din acest ultim punct de vedere trebuie să subliniem că de sute de ori ofiţerii români şi conducerea lui Antonescu au cerut Germaniei îndeplinirea obligaţiilor asumate (inclusiv prin mai multe angajamente scrise). Cu toate acestea în foarte multe lupte esenţiale Românii au luptat împotriva blindatelor şi tancurilor sovietice doar cu armament individual, „buchetele de grenade” fiind singurul armament antitanc. Bineînţeles, ineficient pentru tancurile grele şi super-grele…
În luptele de la Stalingrad, Cotul Donului şi Stepa Calmucă au fost implicate trupe române cu peste 250.000 (două sute cincizeci de mii) de soldaţi. Au avut ca sprijin o divizie românească de „blindate” – foarte slabe faţă de cele germane (consecinţa „Afacerii Skoda” şi a altora asemenea) – şi Divizia 22 de tancuri germană, unite în „Corpul 48 blindat german”.
Adică singurele forţe blindate pe un front românesc de cca. 450 (patru sute cincizeci!!!) de kilometri erau de fapt la dispoziţia trupelor germane „învecinate”!
Din nou Românii se apărau de tancurile sovietice cu grenade!
Mai mult, Germania a impus existenţa unui sistem unic de transport, cel german, astfel încât Armata Română era obligată să-şi expedieze efectele militare doar prin intermediul Germanilor. Evident, în cel mai bun caz transporturile româneşti erau tratate ca lipsite de prioritate, deşi adesea întârziau enorm sau nici nu ajungeau la trupe. Ca urmare, Românii au fost lipsiţi de echipament de iarnă la un nivel mult mai mare (mai rău) decât acela – atât de cumplit descris – al lipsei din cadrul trupelor germane. Cei aproape un sfert de milion de osaşi român erau îmbrăcaţi în plină iarnă scitică în echipament de vară, înarmaţi cu puşti şi grenade, lipsiţi de artilerie anti-tanc, de tancuri şi alte mijloace de apărare împotriva tancurilor sovietice (precum minele anti-tanc, de pildă).
Nesfârşitele cereri de armament anti-tanc, de echipament, de acceptare a trecerii transporturilor româneşti prin teritoriul controlat de Germani au fost sistematic respinse.
În urma acestei trădări sistematice a Românilor din partea „aliaţilor” Germani, în noiembrie 1942 doar Armata a 3-a românească a avut de îndurat lovitura Armatelor 5 şi 21 tancuri (sovietice). În faţa unui număr de peste 1.000 tancuri sovietice, multe fiind tancuri grele, imposibil de oprit fără armament greu, Românii erau siliţi – de „aliaţii” Germani – să lupte cu puşca, mitraliera şi grenada.
Trebuie subliniat aici eroismul total al Românilor, recunoscut şi de sovieticii care i-au înfruntat, dar şi faptul că nu exista nicio şansă pe termen lung.
Pe scurt, ca urmare a trădărilor sistematice germane, Românii au pierdut aproape 160.000 (o sută şaizeci de mii) de ostaşi!

*

Nu au fost, acestea, ultimele trădări germane din timpul Celui de-al doilea război mondial faţă de România. Dar nici nu este nevoie – pentru un om logic şi cinstit – să le înşirăm pe toate, spre a se constata existenţa şi adâncimea lor.
Motive pentru aceste trădări – pretexte, scuze etc. – se pot găsi.
Deşi poate să pară neaşteptat, nu am înfăţişat aici aceste pagini de trădare spre a reproşa ceva Germaniei: şi-a urmat interesul, aşa cum a crezut ea; este ceea ce face orice ţară şi orice putere (politică, militară). Unii cred că interesul suprem este onoarea, alţii au alte interese; este alegerea lor.
Mai mult, rolul bancherilor în defecţiunea sistemului militar german – inclusiv la nivel de aprovizionare – este încă departe de a fi lămurit; ceea ce ar putea, eventual, oferi o oarecare circumstanţă atenuată pentru o parte din trădările germane faţă de România în timpul Celui de-al doilea război mondial. Nu ne-am propus luminarea acestor aspecte, sau a altora asemănătoare.
Ceea ce am vrut să subliniem prin aceste pagini este neruşinarea totală (sau aroganta neştiinţă) a celor care îi învinuiesc pe Români de trădare în urma evenimentelor din 23 August 1944, cu toate că:
– ruperea României în bucăţi s-a făcut prin trădarea repetată a Germaniei;
– ruperea României în bucăţi s-a făcut fără consultarea populaţiei;
– Românii s-au aflat din 1930 până după 1989 sub dictatură (făţişă sau mascată), fiind puşi în imposibilitatea de a se conduce după propria voinţă (dictaturile datorându-se inclusiv Germaniei şi U.R.S.S.);
– evenimentele din 23 August 1944 şi de după au fost hotărâte nu de către Români, ci de câteva persoane ce au dictat cursul evenimentelor, profitând de situaţia cumplită în care se găseau poporul şi ţara.

Pentru orice om logic faptele sunt clare.
Trădare a existat: din partea Germaniei, a Italiei, a U.R.S.S., din partea agenţilor ce preluaseră puterea în România etc.
Doar poporul, Românii simpli, nu pot fi acuzaţi, ca întreg, de trădare, în niciuna dintre aceste situaţii.
Este şi pricina pentru care, printr-o tipică justiţie supra-omenească, după 1944 România recapătă nordul Transilvaniei, iar Maramureşul, sudul Bucovinei şi Basarabia nu sunt integral integrate în Ucraina Sovietică, aşa cum îşi dorea aceasta şi fusese plănuit iniţial… Dar acesta este alt capitol al Istoriei.

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă