Historia magistra vitae. Poporul și conducătorii

Historia magistra vitae. Poporul și conducătorii

„Alexandru [Macedon n.n.], după înfrângerea și supunerea Traciei, voia Asia, dar temându-se să nu reînceapă războiul [Tracii, după plecarea sa n.n.], regii lor cu prefecții [comandanții n.n.] și toți cei preocupați de libertatea pierdută i-a luat cu el, ca și cum le-ar face o cinste. Iar celor rămași le-a pus conducători oameni necinstiți. Astfel acești conducători, legați de binefacerile sale, să nu vrea vreo schimbare, iar poporul care voia [schimbarea eliberatoare n.n.] să nu o poată face, fiind lipsit de conducători.” (Sexti Iuli Frontini sau Frontius II, 11, 3; apud FHDR I, p. 432-433)

Cât se potrivește acest cuvânt cu mila Mântuitorului față de popor că nu are păstor! (Matei 9.36-38)
Sau cu acela care spune: Bate-voi păstorul și se vor risipi oile! (Marcu 14.27)

Căci, iată, ceea ce cei mai mulți nu înțeleg (nu vor să înțeleagă):
Fără buni conducători poporul, chiar și cel mai bun din lume, nu poate face nimic!

De aceea, pe de-o parte, impunerea unor conducători proști și/sau corupți (prin viclenie sau forță) este o strategie sigură de înfrângere a dușmanilor, de stăpânire a unui popor.
De aceea, pe de altă parte, trebuie să ne rugăm pururea

Doamne, dă-ne buni conducători ai Bisericii, ai Neamului și ai Țării, iar pe noi fă-ne vrednici de ei!

Căci fără asemenea buni conducători noi, poporul, mergem spre pierzare.
Dar și dacă avem asemenea conducători și nu îi ascultăm, tot în Iad mergem.
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

3 gânduri despre “Historia magistra vitae. Poporul și conducătorii

  1. Adevărat este, părinte! Dar până să cerem noi conducători buni, până să scăpăm de conducătorii răi impuși, pare-mi-se, că suntem în faza pe care o amintești în ultima frază. Întrebarea este, dacă noi, care ținem așa de mult la sfânta noastră părere și ne simțim bine când piere și capra vecinului, iar păcatele noastre nu le vedem grave, că doar le fac și ceilalți, suntem în stare, mai întâi să recunoaștem atunci când Dumnezeu ne dă un conducător bun, iar apoi, dacă suntem în stare să-l și urmăm cu toată răspunderea și loialitatea? După cum văd eu, deocamdată răspunsul este negativ, f probabil de aceea nici Dumnezeu încă nu trimite vreun conducător demn de El. Să strice orzul pe gâște?
    Tare m-aș bucura să mă contreze careva cu argumente…

    Apreciază

Lasă un comentariu