Seara trecută am avut o revelație – nu legată de furtună, ci de ce editurile din România se înghesuie să publice traduceri. Este vorba despre calitatea acelor texte, fără doar și poate.

Și ca să mă credeți, vă dau și un exemplu din ultima carte citită ca să vedeți rețeta succesului: se ia un asasin pe numele lui Christo, un polițist alcoolic și Armata Salvării și se amestecă bine.

Asasinul este croat, dar e trimis la Oslo să omoare pe cineva. Asasinul are însă principii – a se citi „nu omoară pe alții, doar pe cel pentru care a fost plătit.” Asasinul plătit cam trage cu ochiul după bărbați și într-o scenă se duce în apartamentul polițistului (alcoolic) se culcă în patul acestuia și are o ,,revelație” de natură sexuală – ca să zic așa. Din fericire, polițistul, om serios și alcoolic, nu era acasă…