Brânza de rădăcini este un fel de mâncare foarte vechi, ce să făcea în multe chipuri. Și, cu toate acestea, nu am mai găsit să se facă astăzi pe undeva – afară de vreo două mânăstioare din Moldova.
Brânza de rădăcini se poate face din napi sau țelină, din baraboi (baraboaie) sau barabule (v. mai jos), din cartofi etc.
Cuvintele baraboi, baraboaie și barabule sunt, toate, cuvinte românești foarte vechi, preluate de migratorii din jur, de la primii Slavi și Unguri la Ruteni. Ele denumesc la origine plante cu tuberculi (precum Chaerophyllum bulbosum) ce erau des folosite de Românii Vechi alături de napi, de țelină, de gușniță și de altele asemenea.
Răspândirea cartofului a înlocuit aceste rădăcini din vechime – de la napi la barabule. Iar unele nume au fost chiar trecute asupra noii rădăcini. Astfel că în multe locuri prin baraboi, baraboaie sau barabule azi se înțeleg tot cartofii.
Rețeta:
Se curăță rădăcina de coajă, dacă este coajă care nu se desprinde la fiert; apoi se fierb. Sau se fierbe rădăcina cu coajă (la cartofii galbeni, de pildă), apoi se curăță coaja.
Rădăcinile fierte bine se mărunțesc până se fac un păsat moale ca un aluat.
În acest păsat se adaugă o parte de groscior (groșcior) sau smântână la cinci părți de aluat, precum și sare după gust. De asemenea se poate și cu două părți de groscior sau smântână la două părți de aluat (sau în alte proporții, după posibilități și gust; unii au încercat și cu mai multă smântână ori groșcior decât aluat de rădăcini).
Unii mai puneau cu smântâna și semințe de chimen sau de negrilică opărite scurt (se pun semințele în sită și se țin în apă clocotită de un Slavă Tatălui… și acum… Doamne miluiește x3, se scurg bine și se adaugă).
Alții puneau la fiert șofran, să iasă mai galbenă, spanac, să iasă verde, sfeclă roșie, să iasă, desigur, roșie etc. Tot pentru culoare și gust se puteau pune (de la fiert) și boia de ardei sau boia de ardei iute, sau busuioc, sau cimbru, sau piper, sau alte asemenea amestecuri, după gust, poftă și posibilități.
Amestecul se lasă la rece (frigider) cam 2-3 zile și apoi se frământă iar. După care se pune în tifon sau strecurători emailate ori din plastic să se scurgă bine de apă.
Se lasă la uscat pe funduri de lemn pentru câteva ore. După care se așează cu grijă în vase care se închid bine, avându-se grijă să fie cât mai puțin aer (cel mai bine, deloc).
Maturarea se face după rădăcină. Mai pe scurt la țelină, măcar 15 zile la cartof sau nap. Apoi se poate mânca.
Maturarea însă poate să dureze și ani de zile. Dacă brânza de rădăcini este bine uscată și ținută în loc uscat și răcoros poate să țină și cinci sau șase ani. De obicei însă nu ține, că este mâncată înainte, fiind foarte gustoasă și sănătoasă.
Brânza de cartofi (sau de napi; brânza de rădăcini în general) se putea mânca de-a dreptul, cu sau fără pește (afumat sau fiert), alături de ciuperci fripte cu usturoi, de borșuri sau de pui fript.
De asemenea, se putea prăji chiar ea, mâncându-se ca atare sau cu ciuperci ori alte legume (cu sau fără smântână ori iaurt deasupra).
Unii puneau bucăți de brânză de rădăcini pripită (adică prăjită nu prea mult) în tocăniță sau alte mâncăruri.
Și tot așa, după obiceiurile fiecărei case (familii), sau după ce idei mai avea omul.
Plăcintă cu brânză de rădăcini
Aceasta se făcea cu amestecul arătat mai sus. Unii adăugau în el, alături de smântână, și puțină făină (dacă li se părea că aluatul de rădăcini nu este destul de închegat).
Aluatul se lăsa la rece vreo două zile, se frământa iar și se întindea în două foi grosuțe (cam de 1-2 cm; una mai subțire decât cealaltă) ce se lăsau puțin la zvântat.
Se așeza prima foaie (mai groasă) într-o tavă, se punea deasupra umplutura, apoi se acoperea cu cealaltă foaie (mai subțirică).
Umpluturi puteau să fie de carne tocată de vită cu ciuperci și ceapă; de carne de pui tocată cu hrișcă înmuiată sau năut înmuiat sau altele asemenea; de ciuperci cu sau fără spanac; de brânză dulce cu sau fără stafide înmuiate ori cu sau fără fructe zaharisite ș.a.m.d.
Se dădea totul la cuptor la foc mic și se cocea încet.
Poftă bună!
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 
De ce afirmi ca denumirea este preluata de la slavi, unguri sau ruteni? Pe ce te bazezi cand faci o astfel de afirmatie?
ApreciazăApreciază
1. Bunul simț cere folosirea adresării politicoase, mai ales când este vorba despre o persoană pe care nu o cunoaștem propriu-zis. În lipsa ei tonul este unul certăreț și nepoliticos, chiar dacă intenția este bună.
2. O întrebare trebuie fie să fie generală, fie să fie precisă. De pildă, întrebarea poate să fie
„De ce afirmați că denumirile sunt preluate de la slavi, unguri sau ruteni?”
ori, respectiv,
„De ce afirmați că denumirea cutare este slavă/ungurească/ruteană?”
O întrebare ca
„De ce afirmați că denumirea este preluată de la slavi, unguri sau ruteni?”
implică, după gramatica limbii române, ideea că s-a discutat despre o singură denumire și că s-a pretins că acea denumire ar fi „preluată de la slavi, unguri sau ruteni”.
Ceea ce, desigur, nu este cazul aici.
Explic acest lucru deoarece fără o exprimare clară și riguroasă apar goluri ce sunt umplute cu greșeli.
3. Printre instrumentele pe care le-am folosit pentru a vedea origina cea mai probabilă a cuvintelor prezentate aici și în alte locuri de pe acest blog, precum și sensuri și alte fapte de limbă și cultură românească sunt și următoarele lucrări:
*** Aromâni, Meglenoromâni, Istroromâni – Aspecte identitare și culturale, Colecția IEH, Editura Universității din București, București, 2012
*** Aromânii din Albania – Prezervarea patrimoniului lor imaterial, Ed. Biblioteca Bucureștilor, București, 2001
*** Dicționarul Etimologic al Limbii Române (DELR), în curs de elaborare de către Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, disponibil online la adresa https://delr.lingv.ro/
*** Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2009
*** Micul Dicționar Academic, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2010
Basarab, Mircea (2018) – Unitatea românilor (neam, limbă, credință) în prefețele cărților bisericești din secolele XVI și XVII, «Tabor», XII, Nr. 6, Iunie 2018, p. 5-18
Basarab, Neagoe (1996) – Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Versiunea originală, Ed. Roza Vânturilor, București; transcriere, traducere și studiu introductiv de Prof. dr. G. Mihăilă, cu o prefață de Dan Zamfirescu
Băcescu, Mihai C. (1961) – Păsările în nomenclatura și viața poporului român, Ed. Academiei R.P.R., București
Bîrlea, Ioan (1909) – Însemnări din bisericile Maramureșului, Socec&Co., București
Boev, Zlatozar (2018) – Birds in everyday life and art in Bulgaria (Thracian and Roman periods), «Historia Naturalis Bulgarica» 27:3-39
Burada, Teodor T. (1880) – O călătorie în Dobrogea, Tipografia Națională, Iași
Burada, Teodor T. (1893) – O călătorie în satele moldovenești din Gubernia Cherson (Rusia), Tipografia Națională, Iași
Burada, Teodor T. (1895) – Cercetări despre Românii din Insula Veglia, Tipografia Națională, Iași
Burada, Teodor T. (1896, a) – O călătorie în satele românești din Istria, Tipografia Națională, Iași
Burada, Teodor T. (1896, b) – O călătorie la Românii din Silesia Austriacă, Tipografia Națională, Iași
Burada, Teodor T. (1906) – O călătorie la Românii din Gubernia Kamenitz-Podolsc (Rusia), Tipografia «Dacia» Iliescu, Grossu & Co., Iași
Burada, Teodor T. (1908) – O călătorie la vlahii (românii) din Kraina, Croația și Dalmația, Tipografia și Papetăria „Progresul”, Iași
Burada, Teodor T. (2003) – Puncte extreme ale spațiului etnic românesc, Ed. Vestala, București, ediție critică și prefață de I. Oprișan
Burada, Theodor T. (1890) – Cercetări despre şcoalele românesci din Turcia, Tip. „Românulŭ”, Bucuresci
Candrea, I.-A. și Densușianu, Ov. (1907) – Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, Librăria Socec & Comp., București
Candrea, Ion-Aurel (2001) – Lumea basmelor * studii şi culegeri de folclor românesc *, Ed. Paideia, Bucureşti
Capidan, Th. (1928) – Sărăcăcianii. Studiu asupra unei populaţiuni românești grecizate, București
Capidan, Th. (1943) – Limbă şi cultură, FRLA, Bucureşti
Capidan, Theodor (2003) – Fărșeroții. Studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Ed. Fundația Scrisul Românesc, Craiova
Caragiu Marioţeanu, Matilda (1968) – Dialectul aromân în Crestomaţie romanică, III, 1, Ed. Academiei Române, Bucureşti
Cartojan, N. (1980) – Istoria literaturii române vechi, Ed. Minerva, București
Cemârtan, Claudia (2018) – Istoria limbii române literare. Note de curs, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, Departamentul Lingvistică Română şi Ştiinţă Literară, Chişinău
Ciorănescu, Alexandru (2002) – Dicționarul Etimologic al Limbii Române”, Ed. Saeculum, București
Clopoțel, Ion (1972) – Originile, dezvoltarea și desăvârșirea limbii române literare, E.D.P., București
Constantin, Nicolae (2011) – Mic dicționar de toponime românești, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște
Densuşianu, Ovid (1961) – Istoria limbii romîne, vol. I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
Densușianu, Ovid (1968) – Opere I. Lingvistică. Scrieri lingvistice, Ed. pentru Literatură și Artă, București
Diaconescu, Mihail (2003) – Antologie de literatură dacoromână: texte comentate, Casa de Producție și Editură Corifeu, București
Eremia, Anatol (2008) – Lexicul social-istoric în toponimia românească pruto-nistreană. 1. Toponime etnonimice, migratorice, antroponimice, „Revista de Lingvistică şi Ştiinţă Literară”, nr. 1-2, 2008, p. 71-85
Eremia, Anatol (2012) – Tradiții istorice și spiritualitate românească în toponimia Basarabiei, «Limba română», Anul XXII, Chișinău, Nr. 5-6 (203-204) 2012, p. 161-166
Felecan, Nicolae (2014) – Noi precizări cu privire la subdialectul maramureșean, „Lucrările celui de-al XV-lea Simpozion Internațional de Dialectologie”, Ed. Argonaut, Scriptor, Cluj-Napoca, p. 119- 134
Giuglea, George (1988) – Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc, E.Ş.E., Bucureşti
Giurescu, Constantin C. (1975) – Codrul – frate cu românul, «M.i.», IX (1975), nr.3 (96), p.16-19
Giurescu, Constantin C. (1976) – Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, Ed.Ceres, București
Golopenția, Anton (2006) – Românii de la Est Bug, Vol. I-II, Ed. Enciclopedică, București
Ispas, Sabina (2003) – Cultură orală și informație transculturală, Editura Academiei Române
Lecca, O. G. (1937) – Dicționar istoric, arheologic și geografic al României, Ed. Universul, București
Marianne și Popova, Assia (2007) – Dincolo de Dunăre. Studii de etnologie balcanică, Ed. Paideia, Bucureşti
Mihăescu, Ion (1941) – Originea limbii române: cu o sinteză a mărturiilor și cercetărilor privitoare la continuitatea noastră în Dacia, Tip. Speranța, Craiova
Necula, Ionel (2014) – Fondul paremiologic și specificul românesc, «Pro Saeculum», nr. 5-6/2014, p. 53-54
Nenițescu, Ioan (1895) – De la Românii din Turcia europeană: studiu etnic și statistic asupra Armânilor, Institutul de Arte Grafice Carl Göbl, Bucuresci
Niculescu-Varone, G. T. (1931) – Dicționarul jocurilor românești, Imprimeria Penitenciarului „Văcărești”, București
Noica, Constantin (1987) – Cuvânt împreună despre rostirea românească, Ed. Eminescu, Bucureşti
Noica, Constantin (1991) – Pagini despre sufletul românesc, Ed. Humanitas, București
Paliga, Sorin (1999) – Hidronimia şi dialectele trace ca precursoare ale dialectelor limbii române, «Dacoromania», serie nouă, III-IV (1998-1999), Cluj-Napoca, p. 67-73
Paliga, Sorin (2007) – Etymologica et Anthropologica Maiora, Fundaţia Evenimentul, Bucureşti
Paliga, Sorin (2008) – Mitologia tracilor, Ed. Meteor Press, București
Paliga, Sorin (2013) – Mitologia slavilor, Ed. Meteor Press, București
Pamfile, Tudor (1910) – Industria casnică la Români. Trecutul şi starea ei de astăzi. Contribuţiuni de artă şi tehnică populară, Academia Română, Librăria Socec & Co, Bucureşti
Pamfile, Tudor (2001) – Văzduhul după credințele poporului român, Ed. Paideia, București
Pamfile, Tudor (2008) – Mitologia poporului român, vol. 1-2, Ed. Vestala, București
Pann, Anton (1998) – Povestea vorbii, Ed. Litera, Chișinău
Papadima, Ovidiu (1968) – Literatura populară română. Din istorica și poetica ei, Ed. pt. Literatură, București
Papahagi, Per. (1905) – Basme aromâne și glosar, Ediţiunea Academiei Române, București, Instit. de Arte Grafice „Carol Göbl”
Papahagi, Pericle (1925) – Numiri etnice la aromâni, Academia Română, Cultura Națională, București
Papahagi, Tache (1923, a) – Din Foklorul Romanic și cel Latin. Studiu comparat, Tip. „România Nouă”, Bucureşti
Papahagi, Tache (1932) – Aromânii: Grai-Folklor-Etnografie, cu o introducere istorică, Curs universitar litografiat
Papanace, Constantin (2001) – Mica antologie românească, Ed. Scara, București
Paşca, Ştefan (1936) – Nume de persoane și nume de animale în Ţara Oltului, Academia Română, Imprimeria Națională, București
Philippide, Alexandru (1927) – Originea romînilor. Volumul al doilea. Ce spun limbile romînă şi albaneză, Tipografia “Viaţa Romînească” S.A., Iaşi
Picot, M. Émile (1889) – Chants populaires des Roumains de Serbie, Imprimerie Nationale, Paris
Pijović, M. (2021) – Late Medieval Vlachs in the Western Balkans, 13th to 15th Centuries: Orality, Society and the Limits of Collective Identities, Balcanica Posnaniensia. Acta et studia, 28 (1), p. 65-92
Popa-Lisseanu, G. (1932) – Secuii şi secuizarea Românilor, Tipografia Ziarului „Universul”, Bucureşti
Puşcă, dr. ing. Ion (1981) – Viticultura la strămoșii românilor, «M.i.», XV (1981), nr. 4 (169), p. 59
Rațiu, Anton (1994) – Românii de la est de Bug. Cercetări etno-sociologice și culegere de folclor, Bucureşti
Rațiu, Emil Petru (2000) – Istro-Românii în anul 2000, „Romfest 2000”, Asociația Română pentru Cultură și Ortodoxie, p. 248-249
Rosetti, acad. Alexandru (1968) – Istoria limbii române, Ed. pentru Literatură, București
Rosetti, Al. (1986) – Istoria limbii române. I. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, E.Ş.E., București
Rotaru, Florin (1996) – Românitatea transnistreană. Antologie, Ed. Semne, București
Sandu Timoc, Cristea (1997) – Vlahii sunt Români. Documente inedite, Ed. Astra Română, Timișoara
Saramandu, Nicolae (2004) – Romanitatea orientală, Ed. Academiei Române, București
Sbiera, D-rul Ion al lui G. (1886) – Povești poporale romînesci. Din popor luate şi poporului date, Editura proprie, Tipografia arhiepiscopală, Cernăuți
Scriban, August (1939) – Dicționaru limbii românești, Inst. de Arte Grafice „Presa Bună”, Iași
Seche, Mircea și Luiza (2002) – Dicționar de sinonime, Ed. Litera Internațional, București
Silvestri, Artur (1985) – Există o literatură străromână?, «Luceafărul. Istorii neelucidate», 1985, p. 86-90
Smarandache, Florentin (2002) – Mărgele risipite (poezii culese din folclorul transnistrean de la Svetlana Garabaji şi alţii) 2000-2001, American Research Press, Rehoboth
Stahl, Paul H. (2000) – Triburi și sate din sud-estul Europei. Structuri sociale, structuri magice și religioase, trad. Viorica Nicolau, Ed. Paideia, București
Stoicescu, Nicolae (1971) – Cum măsurau strămoşii. Metrologia medievală pe teritoriul României, E.Ş., Bucureşti
Șăineanu, Lazăr (1978) – Basmele române în comparație cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ed. Minerva, București, prefață de Ovidiu Bîrlea
Șăineanu, Lazăr (f.a.) – Dicționar universal al limbii române, A opta ediţiune, Ed. Scrisul Românesc S.A., f.loc.
Tăzlăuan, Gheorghe I. (1943, i) – Comoara Neamului, Volumul IX, Proverbe și zicători, idiotisme și locuțiuni, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuan, Gheorghe I. (1943, j) – Comoara Neamului, Volumul X, Snoave și basme, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, a) – Comoara Neamului, Volumul I, Legende, balade și cântece haiducești, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, b) – Comoara Neamului, Volumul II, Doine și cântece de lume, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, c) – Comoara Neamului, Volumul III, Cântece de dragoste, cântece de duh și cântece de cătănie, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, d) – Comoara Neamului, Volumul IV, Strigături satirice, strigături didactice, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, e) – Comoara Neamului, Volumul V, Îndemnuri satirice, îndemnuri de dragoste, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, f) – Comoara Neamului, Volumul VI, Colinde, Plugușoare, Sorcova, Conăcarii, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, g) – Comoara Neamului, Volumul VII, Jocuri de copii, ghicitori, Imprimeriile „Văcărești”, București
Tăzlăuanu, Gheorghe I. (1943, h) – Comoara Neamului, Volumul VIII, Descântece, Imprimeriile „Văcărești”, București
Teodorescu-Kirileanu, S. (1903) – Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt. Istorisiri și cîntece populare, Tip. „Aurora” Gh. A. Diaconescu, Focșani
Tocilescu, Gr. G. (1900, a) – Materialuri folkloristice. Volumul I: Poesia poporană. Partea I, Tipografia „Corpului Didactic” C. Ispasescu & G. Bratanescu, Bucuresci
Tocilescu, Gr. G. (1900, b) – Materialuri folkloristice. Volumul I: Poesia poporană. Partea II, Tipografia „Corpului Didactic” C. Ispasescu & G. Bratanescu, Bucuresci
Tocilescu, Gr. G. (1900, c) – Materialuri folkloristice, Volumul II, Tipografia „Corpului Didactic” C. Ispasescu & G. Bratanescu, Bucuresci
Tulliu, Nuși (1938, b) – Zâna lacului, în ”Dimândarea”, Anul II, No. 14-16, Iulie-Septembrie, 1938, p. 8-18
Vlahuță, Alexandru (2001) – Din trecutul nostru. România pitorească: proză, Ed. Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău
Vornicescu, Dr. Nestor (1992) – Primele scrieri patristice în literatura română. Sec. IV-XVI, Ed. Scrisul Românesc, Craiova
Vuia, Romulus (1964) – Tipuri de păstorit la români (sex. XIX – încep. sec. XX), Ed. Academiei R.P.R., București
Vuia, Romulus (1975) – Studii de etnologie și folclor, Vol. I, Ed. Minerva, București
Vuia, Romulus (1980) – Studii de etnologie și folclor, Vol. II, Ed. Minerva, Bucureși
Vuia, Romulus (2000) – Satul românesc din Transilvania și Banat, Ed. Grai și Suflet, București
Vulcănescu, Mircea (1991) – Dimensiunea românească a existenței, Ed. Fundației Culturale Române, București, Ediție îngrijită de Marin Diaconu
Zanne, Iuliu (2003-2004) – Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, vol. I-X, ediție anastatică, Ed. Scara și Asociația Română pentru Cultură și Ortodoxie, București
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că mi-ar trebui câteva zeci de ani să parcurg şi să asimilez toate lucrările de mai sus; şi asta presupunând că aş putea să le găsesc…
De-a dreptul impresionant!
Mulţumim pentru reţete, părinte!
Şi pentru bibliografie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag!
Să ne fie spre mântuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană