Mă tot uit în Constituţia României, la Titlul III, Capitolul II – Preşedintele României. Şi nu găsesc, de niciun fel, atribuţiile executive ale Preşedintelui în domeniul Sănătăţii Publice şi a sistemului de sănătate.
Şi, totuşi, ieri cel care deţine funcţia această deocamdată a declarat
„… trebuie să spun că, după ce se termină această criză, care din păcate va mai dura, vom face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România„
Nu izbutesc să îmi dau seama în ce calitate poate face Preşedintele o asemenea acţiune – evaluarea sistemului sanitar din România. Nu am găsit niciun articol sau paragraf în actuala Constituţie care să îi dea atribuţii executive. Acestea ţin, constituţional, de Guvern (Art. 102, alin. (1)). Nimic din articolele 80-101, referitoare la Preşedinţie, nu arată, după înţelegerea mea, o asemenea atribuţie prezidenţială.
De asemenea, într-un stat democratic – ceea, conform Art. 1, alin. (3) din Constituţie este Republica România – o prezentare a poziţiei altei puteri de stat se face cu menţionarea ei explicită. De pildă, într-o formă ca „Am primit confirmarea că, după ce se termină această criză, care din păcate va mai dura, Guvernul va face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România„.
De ce o asemenea adresare?
Pentru că, dacă nu a avut loc o lovitură de stat, evaluarea, fie ea şi „la sânge”, a sistemului sanitar (fie şi numit „spitalicesc”) va fi făcută, oricum, de către Guvern prin instituţiile abilitate.
Dar cunoştinţele mele de drept fiind limitate, se poate să îmi fi scăpat vreo subtilitate constituţională care dă Preşedintelui Republicii România şi puteri executive. Dar, dacă este aşa, de ce mai plătim Prim-Ministrul?
Mihai-Andrei Aldea
P.S. Să nu credeţi că iau în serios teatrul politic. Dar merită, aşa, cetăţeneşte, să ne punem câte-o întrebare de bun simţ. Ne poate ajuta să vedem dincolo de măştile şi pălăvrăgeala politică, înţelegând ce este dincolo de marionete.
România Străveche - Ancient Romania 
Bine ar fi sa facem noi la sange o analiza a presedentiei si guvernului care nu tine seama de parerile epidemiologilor de marca ci se aliniaza la o politica comuna tampită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Reminiscentele comuniste sunt greu de eliminat. Presedintele se vrea un Ceausescu mascat in democrat. Are guvernul (jucaria) lui si dicteaza cum vrea.
ApreciazăApreciază
Un banc celebru spunea că URSS se învecinează cu cine vrea.
Despre dl Președinte putem spune că reprezintă Statul român.
Nu cred că cineva crede că avem Prim Ministru .
Tot ce se decide vine de a Cotroceni și poate de la Băneasa.
Nu trebuie să ne facem iluzii Constituția a fost și va fi încălcată pas cu pas.
Deexemplu sintagma de îndată poate însemna o zi o lună sau un an în viziunea originală a dl KWJ.
După această criză prefabricată vor trebui tăiate ceva capete pentru a potoli criticile societății.
Aici va interveni salvator domnul în cauză.Va critica va trage concluzii și v apropune soluții care se vor dovedi inutile lla viitoare criză reală sau fabricată.
ApreciazăApreciază
Părinte, este singurul reprezentativ clar din punct de vedere electoral.
Constituțional, are dreptul să participe la ședințe de guvern.
Dacă nu se implică, este criticat – ne-a lăsat de izbeliște. Dacă se implică, e transformat în Stalin sau Hitler.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ajută!
Hai să încercăm să ne detaşăm de emoţiile teatrului politic şi să fim obiectivi.
1. Ideea că Preşedintele este „singurul reprezentativ din punct de vedere electoral” am auzit-o prima dată la adoratorii lui Iliescu în 1990, când îi luau apărarea faţă de imixtiunile din Guvern şi Parlament. Ideea a fost repetată sistematic de către toţi iubitorii unui preşedinte aflat la putere, atunci când acesta încălca principiile democratice şi constituţionale pe care jurase să le apere. În realitate este o idee falsă, fie şi prin prisma faptului că în trei decenii toţi preşedinţii „noştri” au fost reprezentanţi ai unor partide politice. Ceea ce îi face exact la fel de legitimi electoral ca şi parlamentarii. Şi unii, şi ceilalţi sunt votaţi partinic, nu personal. Cei care au verificat înainte de alegeri biografia actualului preşedinte, au verificat dosarele aflate pe rol, dosarele de adopţie intermediate etc. sunt extrem de puţini. Toţi ceilalţi au votat emoţional şi partinic, pro- sau anti- PSD. Aşa cum se votează mereu. Deci nu există, real şi obiectiv, nicio reprezentativitate superioară. Când vom avea ca Preşedinte un independent ce a făcut campania electorală cu bani puţini, da, putem spune că lucrurile s-au schimbat. Până atunci…
2. Consultarea Preşedintelui cu Guvernul şi participarea lui la şedinţele Guvernului, pe lângă faptul că sunt clar condiţionate, nu dau Preşedintelui niciun fel de atribuţii executive. Citiţi Articolele 80, 82 alin. (2), 86, 87 şi 91 spre a vedea aceste interacţiuni, condiţii şi limite. Prezidarea şedinţelor Guvernului de către Preşedinte atunci când ia parte la ele este strict onorifică şi nu are nicio putere executivă. Starea de urgenţă, care este descrisă prin legi organice votate de Parlament (Art. 73, alin. (1) şi alin. (3) lit. g), are autoritate inferioară Constituţiei şi nu se poate substitui acesteia, nici nu o poate schimba (Art. 153 alin. (3)). Mai mult, în cazul de faţă Preşedintele a vorbit despre acţiunea de „inspectare la sânge a sistemului spitalicesc” ca despre o acţiune ce va avea loc după ieşirea din starea de urgenţă.
3. Preşedintele are atribuţiile sale; dacă ştie să se ocupe de ele şi să îşi prezinte activitatea este de ajuns. Nenorocirea este cu amatorismul politic total al politicienilor noştri, care duce la acte pentru care într-o ţară cu adevărat democratică şi-ar face praf cariera. Am dat exemplu în articol de frazare corectă constituţional a aceleiaşi „informări” prezidenţiale. Dau acum un exemplu de prezentare, de această dată laudativă, implicată, electorală etc.:
„Am primit confirmarea că, după ce se termină această criză, care din păcate va mai dura, Guvernul va face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România. În calitate de garant al bunei funcţionări a autorităţilor publice, de mediator între puterile de stat şi popor, voi veghea la respectarea deplină, rapidă, profesională şi constructivă a acestui angajament.”
Iată, implicare tare, dar şi constituţională!
4. Atunci când implicarea se face prin încălcarea jurământului depus (Art. 82 alin. (2)) şi a principiului separaţiilor puterilor în stat, da, purtarea începe să pută a dictatură. Nimeni nu poate spune, obiectiv, că Hitler şi Stalin „nu au fost implicaţi”, dimpotrivă, „au fost foarte implicaţi”, doar că nedemocratic. Şi de aici tot răul.
Părerea mea.
P.S. Toate articolele indicate sunt din Constituţia României (teoretic) în vigoare la această dată.
ApreciazăApreciază
1. Aveți dreptate. Dar, Klaus a fost reales în condițiile unei forțări masive a legislației, în primul rând penale, în interesul acestora, „fiindcă putem”. Sunt sigur că nu ajungem la dictatură cu Klaus, dar n-am aceeasi siguranță privind eventualitatea în care psd rămânea pe cai mari.
2. Aveți dreptate și cu atribuțiile executive. Ultima Ordonanță, așteptată a restrânge și mai mult drepturile, fiindcă lațul virotic se strânge și el, a relaxat măsurile anterioare. Pe aici, psd acuză măsurile prea lejere (și eu cred că trebuiau mai dure). În același timp, site-urile psd și Sputnik, acuză restrângerea drepturilor de parcă ei ar fi promotorii libertăților civice.
3. Iar aveți dreptate privind atribuțiile președintelui. În ce privește diletantismul declarațiilor politice partizane, eu nu sunt convins de asta. Un politician, chiar de bună credință, trebuie să întoarcă lucrurile pe toate fețele. Pe de altă parte, orice cauză poate fi privită din cel puțin două unghiuri diametral opuse și se pot găsi argumente în favoarea fiecărui punct de vedere.
4. Sunt sigur că suntem departe acum și de Hitler și de Stalin (sper că nu-i veți face o slujbă de pomenire). Nu pute deocamdată a dictatură și credeți-mă că am o deosebită sensibilitate la acest miros. Sunt mai în vârstă bine decât dvs. și am trăit pe viu acele timpuri. Am fi fost însă aproape dacă nu ieșea Iohannis.
Îmi place naționalismul. Cunosc despre istoria acestui subiect destul de multe, inclusiv din perioada trăită de mine. Numai că, în prezent este o pedală apăsată puternic de cei care au adus aceste sentimente în derizoriu, prin reprezentantul cel mai autorizat Sputnik. De aceea, cu tot respectul, îmi permit să vă dau un sfat: când abordați o tematică, faceți-o cu atenție. Evitați subiectele abordate de Sputnik. Este ceea ce fac și eu, urmărind atent susținătorii stângii și ai apropierii de Rusia.
ApreciazăApreciază
Constituția actuală ar trebui corectată. Dar este un pas extrem de periculos, multe sunt cu două tăișuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.P.S. Aveți alternativă la izolare ca scop de temperare a epidemiei? O viroză fără medicație specifică, fără vaccin, perspectiva acestora fiind îndepărtată.
Și pe vremea Decameronului s-a procedat similar.
ApreciazăApreciază
Vă înţeleg punctele de vedere, însă aş sublina şi eu câteva fapte:
– Ilegalitatea ca răspuns la ilegalitate nu duce la legalitate. Nu suntem în context matematic, unde „-” cu „-” dă „+”. În ceea ce priveşte dictatura, suntem într-o dictatură permanentă şi, ca şi armamentul modern, ţintită. Altfel nu am fi în situaţia în care o foarte mare parte din politicieni să fie infractori. Actualul preşedinte nu a făcut niciun pas în afara dictaturii, dimpotrivă. Ceea ce s-a întâmplat cu cele două referendumuri organizate prin Preşedinţia actuală este tipic unei ţări comuniste care, de frică, simulează niţel şi democraţia.
– Mi se pare că nu m-aţi înţeles deloc în ceea ce am spus despre declaraţiile politice. Sintetic, am spus că un politician bun poate să acţioneze şi să impresioneze prin acţiune şi declaraţii fără să încalce regulile jocului democratic. Din păcate politicienii noştri, inclusiv actualul Preşedinte, sunt extrem de slăbuţi în acest joc. Şi, dorind să se dea mari, tari, jucători etc., intră pe teritoriul altor puteri din stat, pentru că nu au cultura politică necesară. Exact acesta este adevărul: „Un politician trebuie să întoarcă lucrurile pe toate părţile”. Şi, aş adăuga eu, să vorbească deştept, fără texte care exprimă încălcarea atribuţiilor, jurământului etc.
– Simpatia sau antipatia faţă de o persoană este total ineficientă în aprecierea capacităţii sale politice. Chiar cei mai buni prieteni ai marelui Octavian Goga au recunoscut că nu era bun ca politician. Şi asta deşi era un om bun. Dar îi lipseau şi pregătirea (la noi o problemă uriaşă), dar şi talentul politic.
– Nu înţeleg treaba cu slujba de pomenire a lui Stalin. Fraza îmi dă o impresie foarte proastă, sper să o înţeleg eu greşit.
– Am trăit sub dictatura lui Ceauşescu. Familia noastră a fost şi este persecutată politic. Dincolo de asta, aş putea spune că m-am documentat masiv. Inclusiv de la oameni precum Ioan Gavrilă Ogoranu, Ionel Zeana, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Traian Popescu etc., etc., etc. Totuşi aceasta este o paranteză. Argumentul competenţei este totdeauna unul slab şi tinde să dovedească lipsa de argumente la obiect. De aceea încerc să mă feresc de el.
– Faptul că cetăţenii români au avut de votat între KIW şi VVP este o imagine clară a lipsei de democraţie: doi infractori care candidează pentru Preşedinţia României. Este dovada absolută a lipsei de libertate politică a României. Ar fi fost de înţeles ca măcar una dintre variante să fie cineva de talia lui Ion Raţiu, Gavrilă Ogoranu, Horia Pop, Alexandru Paleologu etc.
– Într-o democraţie există libertatea cuvântului. Anularea libertăţii cuvântului sub pretexte insidioase ţine de dictatură şi este practicată masiv de Comunism. Renunţarea la Crucea cu trei braţe, simbol antic al Creştinilor, pentru că în secolul al XIX-lea a fost preluat(ă) şi de Masoni este o aberaţie. Nu renunţ la un simbol sau la o tradiţie străveche, bună, doar pentru că altul încearcă să şi-o însuşească. Dimpotrivă, îl voi folosi şi mai mult ca să întăresc în conştiinţa publică apartenenţa corectă a simbolului sau tradiţiei. În acelaşi fel suntem datori să păstrăm cu sfinţenie dragostea de neam, numită şi naţionalism. Cu atât mai mult cu cât unii şi alţii o murdăresc, o deviază etc. (fie că devierea se numeşte Dacism, Naţional-Socialism, Naţionalism Comunist, Globalism sau oricum altcumva).
– Nu voi evita niciodată subiectele abordate de Sputnik, din două motive a) Nu urmăresc Sputnik şi habar nu am ce subiecte abordează. Ca urmare, nu am cum să folosesc drept reper ceea ce nu ştiu. b) Niciodată ferirea (aş spune fricoasă) de ceea ce abordează adversarul sau duşmanul nu este sănătoasă. Dimpotrivă, trebuie abordate subiectele respective, dar din perspectiva corectă. Este singura cale de combatere a unei propagande inamice. Doar că asta nu este treaba mea. Nu stă în puterile mele să combat propaganda rusească, ucraineană, turcească, ungurească sau oricare alta în particular. Este, adică, impropriu şi neproductiv să stau să urmăresc una dintre aceste propagande ca să o combat. Nu doar că ar fi o muncă imposibilă pentru un om (sunt o mulţime de persoane şi resurse în spatele fiecăreia dintre sursele propagandistice amintite). Dar am şi cu totul altă datorie decât aceasta. (În paranteză fie spus, Nicolae Iorga a militat decenii întregi pentru un Minister de Propagandă real, sau o instituţie similară. Celelalte state o au.) Prefer să scriu după inspiraţia de moment sau după proiectele editoriale pe care le am. Asemenea proiecte sunt „Drumul spre Vozia”, poeziile, „Predestinare şi liber arbitru în mistica populară” etc. Inspiraţiile de moment sunt date de ceva citit. În cazul de faţă, pe Agerpres, care dădea textul ce m-a îngrozit prin abaterea de la democraţie.
Cred că este departe de democraţie să explici de ce te-ai apucat să scrii un text pentru că ţi se face proces de intenţie. Regulile unui dialog demn şi util (Oxford, 1890) descalifică total asemenea abordări, care nu infirmă şi nu confirmă valoarea de adevăr a subiectului. Practica devierii de la valoarea de adevăr a conţinutului unui text la apartenenţa sau presupusele intenţii ale autorului, la influenţele pe care le-ar fi suferit acesta etc. este total nedemocratică şi practicată sistematic de Neocomunism. Dar, ca să fie spre folos, am făcut şi acest gest de a da socoteală faţă de motivele pentru care am scris textul.
Dumnezeu să fie cu noi!
ApreciazăApreciază
Exact: Evul Mediu!
În secolul XXI se folosesc metode de Ev Mediu.
Da, am alternative (deşi nu acesta este subiectul postării). Le-am prezentat în articolele pe tema COVID-19 deja de câteva ori…
ApreciazăApreciază
Sunt de acord 100%. Constituţia trebuie revizuită sau chiar înlocuită. Doar că aceasta, cf. Art. 152 alin. (3) Const. Rom., nu se poate face în stare de asediu, urgenţă sau război. Şi cere o largă consultare populară – dacă este o revizuire/schimbare democratică – în care să se pedepsească manipulările. (Ca cele „Dacă votaţi la Referendumul pentru Familie scapă Dragnea de puşcărie.”!)
ApreciazăApreciază
Le-am citit.
ApreciazăApreciază
Vă răspund pe larg puțin mai târziu. Nu v-am scris nimic ostil, când o fac, interlocutorul nu-și pune întrebări. Stalin împlinește 59 de ani de la moarte. Asta a fost aluzia. Mai subliniez odată faptul că nu am dorit un răspuns ostil. Revin ulterior.
ApreciazăApreciază
P.S. Viroza asta are tratament specific, de fapt mai multe, dar se evită acest fapt ca să se producă vaccinul. Tratamentul ar ajunge la cca. 300.000 până la un milion de oameni. Şi ar rezolva lucrurile. Vaccinul se aplică la 7 miliarde de oameni. Şi este doar o amânare a rezolvării problemei (tratamentele anti-coronaviridae). Dar una este să câştigi 2 până la 10 milioane de dolari şi alta 70 de miliarde…
ApreciazăApreciază
Vă cred. Însă atunci când ai unchi morţi pe frontul de Est sau trecuţi prin lagărele sovietice, bunicul chinuit de autorităţile sovietice şi sovietice-zis-româneşti, tatăl persecutat politic etc., iar pe urmă cineva spune „sper că nu faceţi parastase lui Stalin”… sună urât.
ApreciazăApreciază
Cunosc politicile companiilor farmaceutice. Medicamentul Tamiflu a fost făcut pentru aviară. Asta am numit medicament specific. Desigur că se folosește tratament adaptat fiecărei situații în parte. M-am referit la un antivirotic specific. Teoriile conspiraționiste sunt atractive, dar nu transformați asta într-o conspirație. Este posibil să fie rezultatul unui accident, toată lumea știe că la Wuhan este un laborator. Dar o armă nu este atât de contagioasă, este hotărât mortală, are efect rapid. Nimic nu corespunde actualului virus.
ApreciazăApreciază
A fost o glumă. De pe calculator folosesc greu emoticoane. Îmi cer scuze. Am povestit și eu câte ceva despre bunic.
ApreciazăApreciază
Am înţeles. Mă bucur că a fost o glumă. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am explicat deja.
Atunci când un tratament antiviral dovedit efectiv împotriva coronaviridelor acum 13 ani, susţinut de 4 studii ulterioare, este dovedit eficient pe 26 de bolnavi se lansează o uriaşă campanie de presă împotriva lui.
Atunci când determinarea genelor specifice SARS-CoV-2, pe baza cărora se produc apoi testele, se face pe 9 pacienţi, presa lansează o uriaşă campanie laudativă.
Atunci când se anunţă conceperea unui vaccin care nu a fost testat nici măcar în laborator – doar urmează această testare -, aceeaşi presă urlă de bucurie şi ţipă „Avem vaccinul împotriva COVID-19”.
Această dublă măsură este extrem de evidentă. Şi cum presa nu este independentă, ci este dependentă de patroni şi finanţatori, o asemenea coerenţă în abordare arată că este o conspiraţie.
Sau, mai delicat spus, un plan de sprijinire a vaccinurilor în defavoarea tratamentelor.
ApreciazăApreciază
Parinte, 26 sau zero cazuri e cam același lucru. Eu nu am urmărit scandalul de presă despre care vorbiți. Nu exclud un pic de adevăr în ceea ce ați scris.
Cred că ați exacerbat nițel scandalul de presă care și el exagerase probabil. Știu cum se testează medicamentele și vaccinurile. Este un proces serios, pe mulți pacienți, pe multe cazuri, cu studii anterioare pe animale. În doar câteva luni, nu este posibil nimic serios de acest gen. Presa vrea audiență.
ApreciazăApreciază
Înlocuirea chiar este periculoasă. Sigur că nu este acum momentul.
Homosexualii vor exista indiferent de legislație. Au existat totdeauna, inclusiv pe vremea cealaltă. Dragnea nu era închis atunci și, oricum, a fost o manipulare ordinară. Aduceți-vă aminte cu „va iau copiii”. Chiar credeți că EL are vreo legătură cu vreun referendum, oricare ar fi acesta? Eu cred că românii au fost înțelepți. Dar, vă rog, nu cautați un alt subiect de dispută. Avem unul.
ApreciazăApreciază
– Este exagerata afirmația dvs. cu ilegalitatea. Dacă ar fi fost respectată voința electoratului, parlamentul se dizolva, dar ar fi fost ilegal.
– Pierdeți din vedere faptul că majoritatea parlamentului, aproape toți pesedeii, sunt analfabeți. Încă un motiv de dizolvare.
– Iar cu analfabeții. Talent politic?🙂 M-am uitat la o paralelă a unui guvern Brătianu și Dăncilă. N-are legătură Goga, oricât de puțin talent politic ar fi avut, cu ce este acum.
– Cu Stalin ne-am înțeles. O să-i fac eu pomenirea. De fapt, rămâne pe la anul.
M-am uitat acum, a murit pe 5 martie 1953. Voi ține minte.
– Am ceva povesti de prin anii ’50 pe la începutul blogului. Personalitățile pe care le enumerați îmi spun multe. Eu am avut un dosar foarte pătat (am scris nițel și despre el). Bunicul chiabur pe care l-am pomenit în legătură cu Stalin n-a fost cea mai mare pată. Totuși nu sunt un foarte mare admirator al naționalismului fiindcă este ceva care manipulează ușor. Nu se pune problema competentei la niște analfabeți. Iată că acum este promovat (naționalismul) de Sputnik – agentura rusească. Desigur că Sputnik nu dorește în nici un fel o Românie puternică și națională. Istoricește, avem și exemplul Hitler. D.p.d.v. economic, cel mai bine stă o „națiune” care nu este națiune deloc. Clasamentul națiunilor fericite este dominat de Noua Zeelandă, Norvegia, Finlanda (un criteriu important este PIB/locuitor). Oricât am vrea, nu suntem buricul lumii, nici al Europei. Avem o securitate precară lângă Rusia care ne-ar lua cu totul. Garanția echilibrului nostru este NATO și UE. Faptul că se mai înfruptă companiile vestice este strict vina administratorilor noștri, fiindcă îi lasă. Nimeni nu ne obligă să ne abandonăm tradițiile. Asta ar trebui inteligent promovat de guvernanți, ceea ce nu s-a întâmplat până acum.
– Avem oarecum aceeasi părere, deosebirea fiind că eu nu sunt atât de sigur privind „traficantul de copii”. Ar trebui să vă uitați atent cine scrie, cine, reclamă, unde se publică, adică o analiză pe bază de dosar cum se spunea pe vremuri.
– Faptul că eu pot să vărs otravă pe net, se numeste libertatea cuvântului. Deocamdată există. Nuanța cu crucea îmi depășește cunoștințele. Ca majoritatea Romanilor, cunosc crucile clasice de pe biserici și pe cea de lemn de la morminte. Nu știu le ce cruce credeți că aș vrea să renunțăm. Am aceeasi opinie, exprimată deja privind aducerea în derizoriu a acestui concept al naționalismului.
– Nu am opinii fundamental diferite. Totuși mersul paralel cu Sputnik este un bruiaj. Presupun că dvs. socotiți ca neo-comunism globalismul și diverse alunecări stângiste vestice. Dacă este așa, nu suntem pe aceeasi lungime de undă, dar sper să mai avem zile să vă contrazic.
În ce privește autorii de demagogii, eu sunt mai categoric. Îi judec după dosar, ca pe vremuri, doar criteriile se interpretează invers. Sunt de părere că ce naște din pisică șoareci mănâncă. Mai sunt de părere că este un ADN care are caracteristici distincte, chiar dacă nu s-au identificat fizic, la cei ridicați din noroaie de tancurile sovietice și ajunși să decidă destinele altora.
Un exemplu a fost Vadim. Cult, talentat, plin de vervă, dar un fel de „la microfon melodia preferată”.
Și cu dvs. părinte. Doamne ajută.
ApreciazăApreciază
E greu să discutăm serios dacă vorbim despre ceea ce nu ştim. Căutaţi articolele despre hidroxiclorochină, respectiv Raoult Didier de pe blog şi vorbim după. Amintesc doar faptul că am spus deja, în această discuţie, că sunt 13 ani de la primul studiu privind calităţile anti-virale (în particular, anti-coronaviridae) ale hidroxiclorochinei. Şi subliniez că vindecarea a 26 de oameni printr-un unic tratament în vreme de molimă declanşează, în orice societate normală, un interes enorm pentru tratament, nu sute de atacuri pline de ură împotriva tratamentului, autorului şi celor care încearcă să îl folosească. Decât, desigur, dacă societatea este anormală şi alte interese primează asupra salvării oamenilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cei care nu au votat la Referendum deşi puteau s-au lepădat de Biserică şi Christos. Nu mă refer la cei care erau pe platforme petroliere sau în alte locuri în care votul era imposibil. Biserica a cerut Creştinilor să voteze. Creştinii au votat. Cei care nu au votat deşi puteau s-au lepădat. E foarte simplu şi limpede.
Sigur, există pocăinţă pentru lepădare. Dar primul pas este recunoaşterea greşelii.
A susţine mai departe aberaţiile propagandei LGBT – gen „se interzic homosexualii prin acest Referendum” ori că „sprijinirea familiei naturale este intoleranţă” – este auto-distructiv.
Şi mai grav este să îţi închipui că El, curăţia şi bunătatea deplină, ar sprijini tăvălirea în patimi murdare şi creşterea copiilor în ele.
Teologic este limpede că homosexualitatea şi celelalte deviaţii incluse în LGBT sunt patimi ucigaşe de suflet. Romani 1.18-32 este de ajuns pentru orice om care Îl iubeşte şi/sau Îl caută pe Dumnezeu. Să declari preadesfrânarea perversă „familie” şi să îi dai copii este o nebunie fără margini – şi o ridicare împotriva lui Dumnezeu, Cel Care cu durere ne repetă ferirea de asemenea patimi cumplite şi ne arată calea eliberării de ele. Aşa cum alcoolismul este, într-o lume normală, un factor ce împiedică adopţia, la fel trebuie să fie şi cu alte patimi la fel de rele. Culmea este că şi homosexuali vestiţi, precum Dolce şi Gabana, susţin că familia TREBUIE să fie alcătuită din bărbat şi femeie. Dar într-o lume a patimilor, ce mai contează bunul simţ?
Cei care au boicotat Referendumul pentru Familie au făcut o multiplă răutate.
S-au lepădat de Dumnezeu şi de Biserica Lui. S-au dat de partea patimilor pe care Dumnezeu le arată ca drăceşti. Au irosit ostenelile şi jertfa celor care au luptat, împotriva întregului sistem politic, pentru acest drept al poporului de a se exprima direct la nivelul cel mai înalt. S-au dat de partea PSD-iştilor şi celorlalţi politicieni care au susţinut, susţineau şi susţin politicile de propagandă LGBT. (Cine crede propaganda cu PSD împotriva LGBT să vadă cum au votat pro-LGBT de-a lungul deceniilor.) Au irosit banii daţi pentru acest referendum. Au dovedit că sunt sclavii mass-mediei şi nu pot gândi liber. Ca dovadă au participat la nulitatea de referendum organizată odată cu alegerile parlamentare, referendum dovedit nul din punct de vedere constituţional. Şi nu s-au prins nici până acum de manevrele prin care a fost boicotat Referendumul pentru Familie şi prin care ei au fost manipulaţi.
Altfel spus, s-au dovedit baza de manevră pentru noile structuri securist-comuniste.
ApreciazăApreciază
Din păcate nu am vreme să vă răspund şi la acest comentariu, poate mai pe seară. Dumnezeu cu noi!
ApreciazăApreciază