De când atribuţiile Preşedintelui Republicii România includ Executivul?

Mă tot uit în Constituţia României, la Titlul IIICapitolul II Preşedintele României. Şi nu găsesc, de niciun fel, atribuţiile executive ale Preşedintelui în domeniul Sănătăţii Publice şi a sistemului de sănătate.

Şi, totuşi, ieri cel care deţine funcţia această deocamdată a declarat

„… trebuie să spun că, după ce se termină această criză, care din păcate va mai dura, vom face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România

Nu izbutesc să îmi dau seama în ce calitate poate face Preşedintele o asemenea acţiune – evaluarea sistemului sanitar din România. Nu am găsit niciun articol sau paragraf în actuala Constituţie care să îi dea atribuţii executive. Acestea ţin, constituţional, de Guvern (Art. 102, alin. (1)). Nimic din articolele 80-101, referitoare la Preşedinţie, nu arată, după înţelegerea mea, o asemenea atribuţie prezidenţială.

De asemenea, într-un stat democratic – ceea, conform Art. 1, alin. (3) din Constituţie este Republica România – o prezentare a poziţiei altei puteri de stat se face cu menţionarea ei explicită. De pildă, într-o formă ca „Am primit confirmarea că, după ce se termină această criză, care din păcate va mai dura, Guvernul va face o evaluare la sânge a întregului sistem spitalicesc din România„.
De ce o asemenea adresare?

Pentru că, dacă nu a avut loc o lovitură de stat, evaluarea, fie ea şi „la sânge”, a sistemului sanitar (fie şi numit „spitalicesc”) va fi făcută, oricum, de către Guvern prin instituţiile abilitate.

Dar cunoştinţele mele de drept fiind limitate, se poate să îmi fi scăpat vreo subtilitate constituţională care dă Preşedintelui Republicii România şi puteri executive. Dar, dacă este aşa, de ce mai plătim Prim-Ministrul?

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Să nu credeţi că iau în serios teatrul politic. Dar merită, aşa, cetăţeneşte, să ne punem câte-o întrebare de bun simţ. Ne poate ajuta să vedem dincolo de măştile şi pălăvrăgeala politică, înţelegând ce este dincolo de marionete.

Cârmacii 01
Cârmacii înţelepţi ai Republicii (Comuniste) România

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

34 de gânduri despre “De când atribuţiile Preşedintelui Republicii România includ Executivul?

  1. O călatorie de o mie de mile începe cu un pas.
    Democrația este după opinia unora depășită.
    Ceea ce se va instaura este democratura și acum cred că se testează .
    Suspendarea Constituție pentru o viroză părea un basm acum câteva zile dar acum este posibil.
    Trebuie exacerbată aceasta spaimă și isterie pentru ca apoi populația sî accepte ceea ce într-o situație normală nu se putea impune.
    iar frica după cunoștințele mele este un păcat.
    În Germania se va elibera Certificatul de imunitate adică vor fi identificați cei care vor refuza vaccinul obligatoriu printr-u semn pe corp (în final).
    Sună teribil de cunoscut această evoluție cun un text clasic și de mare circulație.
    Nu m-ar mira să fie cu un cod de bare,
    Florin nu este adeptul teoriei conspirație dar eu cred că peste cel mult 2-3 ani va deveni fan și cu siguranță nu va mai putea comenta pe vreo retea de socializare.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Părinte, se folosește în combinație cu azitromicină. De fapt, compușii chininei au fost utilizați de la început cu rezultate mai mult sau mai puțin bune. Sigur că vindecarea declanșează emoții, e normal. Asta generează și trafic, audiență, deci va fi vehiculat. Asta nu înseamnă că este panaceul corona. Eu am o cultură mai degrabă matematică. Deși afirmațiile dvs. pot fi susținute de diverse interese, nu cred că este cazul acum. Compuși ai chininei au tot fost încercați de la începutul epidemiei, în China și aiurea.

    Apreciază

  3. Părinte, regret că am deschis subiectul fiind conștient că declanșez o avalanșă.
    Homo (ca termen general pentru deviații sexuali), sunt pomeniți și în biblie. Nu sunt și nici Dumnezeu nu cred că este pentru persecuția oricărei categorii de oameni, oricât de păcătoși, deși I-a pedepsit pe unii. Apoi, accentuarea acestor aspecte le face o propagandă mai eficientă decât și-ar dori-o.
    Este de netăgăduit că psd dorea folosirea referendumului (care era la acel moment ca nuca în perete, aveam și avem probleme serioase, grave) în scopuri propagandistice. Dacă dvs. credeți că ei au ceva sfânt, că ar crede serios în ceva, n-ați învățat nimic de la unchii dvs. Ați uitat persecuția la care au supus biserica atâția ani, câte biserici au dărâmat, unele monumente istorice – istoria acestui popor în marele lor „patriotism”? Câți preoți au omorât dacă au refuzat pactul cu …? Acești susținători sunt doar niște fățarnici. De altfel, nu uitați că am avut un prim-ministru psd din categoria deviaților.
    Am refuzat referendumul și am pledat pentru asta. Vă asigur că nu am nici o legătură cu răutatea despre care vorbiți. Mai scrieți „Au irosit ostenelile şi jertfa celor care au luptat, împotriva întregului sistem politic” – deja v-am răspuns la asta.
    Nu avem aceeasi opinie în această privință, nu mă puteți convinge si nici eu nu doresc să vă conving pe dvs. M-ar bucura totuși o atitudine mai tolerantă și o analiză mai profundă a cauzelor declanșante ale unor declarații sau acțiuni. Vă asigur că, în fond, gândim la fel. Am însă convingeri ferme generate de peste 40 de ani de comunism și rusism adevărat, trăiți aici.

    Apreciază

  4. Nu înţeleg de ce îmi spuneţi lucruri pe care le-am spus deja de multe ori. Aţi zis că aţi citit articolele mele despre COVID-19…
    Nu o să pierd vremea cu speculaţii despre trafic, audienţă, teoretică vehiculare etc. Mă opresc la fapte.
    Fapt este că autorităţile pretind că sunt disperate de grija cetăţenilor şi de frica SARS-CoV-2. Fapt este că sub pretextul acestei disperări au introdus măsuri de sechestare a persoanelor şi lipsire de libertate sub ameninţarea folosirii forţei. Fapt este că se pretind „morţi din pricina COVID-19” oameni morţi din pricina cancerului terminal, blocajului renal etc. Fapt este că pe acest fond al isteriei guvernamental-parlamentar-prezidenţiale din Italia, Franţa, Spania etc. se amână la nesfârşit, adesea cu furioase atacuri la adresa altei păreri, aplicarea unor tratamente testate (fie ele din China, Franţa, România etc.) şi se preferă vădit vaccinul. Fapt este că Favipiravirul a fost raportat de China ca eficient în lupta cu SARS-CoV-2 şi de peste o lună de zile Europenii tot testează variante de-ale lui fără să vrea să concluzioneze. Fapt este că hidroxiclorochina a fost raportată oficial acum 13 ani ca eficientă împotriva coronaviridelor, iar atunci raportul a fost aplaudat. Fapt este că între timp au mai fost 4 rapoarte medicale – toate un urma unor studii de specialitate – ce au confirmat acest lucru. Fapt este că atunci când colectivul Gautret et all a dovedit eficienţa tratamentului cu hidroxiclorochină (şi, pentru infecţii bacteriene, şi azitromicină) presa din Franţa (evident controlată) a izbucnit împotriva clorochinei. Fapt este că această presă, susţinută de medici cu mari interese în Big-Pharma, a susţinut o serie de minciuni prin care să compromită clorochina (că ar fi extrem de periculoasă, că dă efecte secundare cumplite aproape sigur, că este un medicament nou şi insuficient testat etc.). Fapt este că întotdeauna în istorie când a izbucnit o molimă sau s-a răspândit o boală grea, orice posibil tratament a fost îmbrăţişat pe loc de către cei care doreau vindecarea şi sabotat de către cei care aveau alte interese. Fapt este că tratamentul pentru COVID-19 ar fi folosit pentru 1 milion de persoane pe an maximum (adică o afacere de maximum maximorum, cu toate şpăgile, de 20 de milioane pe an), în vreme ce un vaccin ar fi impus întregii populaţii (adică o afacere de cca. 70 miliarde de dolari iniţial şi peste un miliard în fiecare 15-20 de ani). Restul este logică.

    Apreciază

  5. Nu îmi dau seama care este „avalanşa”. Faptul că am îndrăznit să răspund?
    Voi îndrăzni mai departe să fac unele precizări şi să dau unele răspunsuri. Cu nădejdea că vor fi de folos cuiva…

    1. Biblia este o carte, respectiv titlul acelei cărţi, deci se scrie cu literă mare, cel puţin de către Creştini. Poate pare un aspect neînsemnat, dar eu, ca păstor de suflete, pot spune că are greutatea lui.
    2. A persecuta înseamnă „A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.” (DEX 2009) Ca urmare este evident că Dumnezeu nu doreşte persecutarea, adică nedreptăţirea cuiva. Dar cei care nu se vor îndrepta se vor osândi. Şi cine nu încearcă să îl ajute pe cel căzut să se îndrepte, deşi poate, este ucigaşul fratelui său. Ca urmare, iubirea şi adevărul (Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este adevărul) ne cer să luptăm împotriva răspândirii patimilor şi spre ajutorarea celor căzuţi. Eu am peste 25 de fii şi fiice duhovniceşti care au trecut de la LGBT la normalitate de-a lungul lucrării mele pastorale. Alţi preoţi din marile oraşe au şi ei asemenea suflete mântuite. Se poate şi trebuie făcut tot ce se poate. A încuraja pe cineva în patima sa înseamnă a-l arunca în Iad; aceasta este, într-adevăr, răutate şi persecuţie. Şi cine face asta este într-o uriaşă primejdie să se ducă el însuşi în Iad (Matei 18.6-7).
    3. Legalizarea unei patimi, ba chiar declararea ei ca egală cu normalitatea, este un gest satanic. „Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.” (Ps. 33.13) „Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui” (Pilde 17.13) „Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!” (Isaia 5.20) „voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău” (Romani 16.19) „Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze” (I Petru 3.10-11)
    4. Prin urmare, mărturisirea creştină este o datorie sfântă, căci, spune Domnul, „de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10.33, Luca 12.9). Să te lepezi de apărarea familiei creştine sub pretext că unii s-ar folosi de vot electoral este totuna cu a te lepăda de Dumnezeu pe motiv că unii L-ar folosi electoral. Exact asta am spus prin exemplul cu crucea cu trei braţe! Din păcate, degeaba, nu sunt ascultat.
    5. Toţi cei care sunt în Biserică, toţi cei care sunt, adică, practicanţi, ştiau foarte bine în 2018 cât de mult s-a împotrivit PSD-ul Referendumului pentru Familie. Doar cei din afară, Creştini cu numele, care umblă după dezinformările neomarxiste, cred în aberaţia asta. Când aud şi văd repetate asemenea stupidităţi mi se strânge inima de mila oamenilor care se lasă atât de uşor manipulaţi. Hai să vedem FAPTELE:
    a) Strângerea semnăturilor pentru Referendumul pentru Familie a început în 2015. b) A fost iniţiată de Coaliţia pentru Familie, structură creştină mirenească apolitică, din care făceau şi fac parte oameni puternic anti-comunişti (şi anti-psd). c) La putere erau Ponta şi ai lui, care s-au împotrivit iniţiativei, asigurând U.E. că ei sunt împotrivă şi că nu va avea loc un asemenea referendum cât sunt ei la putere. d) După zeci de atacuri, în 20 Iulie 2016 Curtea Constituţională constată validitatea iniţiativei. e) PSD refuză organizarea Referendumului pentru Familie sub pretextul căutării „unui moment potrivit”. f) În faţa alegerilor din Decembrie 2016, PNL, ALDE şi PSD promit să suţină organizarea referendumului. g) Pe 27 Martie 2017 se avizează Referendumul pentru Familie şi de către Camera Deputaţilor. h) După care organizarea Referendumului pentru Familie este trasă pe linie moartă de coaliţia PNL-PSD-ALDE. i) Mai mult, în Septembrie 2017 pnl-iştii se lasă atraşi de USR într-o acţiune aberantă împotriva noii legii privind referendumul, acţiune evident respinsă de C.C., dar prin care s-a amânat şi mai mult organizarea (dorinţa USR, aripa politică a LGBT în România). j) Pe 11 Septembrie, după un şir de amânări ce părea nesfârşit, se anunţă organizarea Referendumului pentru Familie. k) Data desfăşurării acestuia a fost pusă la mai puţin de o lună de la votul în Parlament (puţin peste trei săptămâni de la publicarea în M.O.). l) Coaliţia pentru Familie nu a avut timp să strângă bani pentru campania dinainte de referendum, să-şi stabilească tacticile, ţelurile de campanie etc. m) Coaliţia PNL-ALDE-PSD nu a mişcat niciun deget în favoarea referendumului. Dimpotrivă, s-au delimitat de el şi chiar i-au insultat pe iniţiatori şi susţinători. n) Coaliţia USR-LGBT a fost pregătită financiar şi tactic, desfăşurând o campanie sistematică de ură împotriva Ortodocşilor în special, a Coaliţiei pentru Familiei şi susţinătorilor. o) Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunţat sprijinul oficial şi binecuvântarea pentru acest Referendum încă din 14 Ianuarie 2016, în vremea în care PSD dădea asigurări U.E. că referendumul nu va avea loc şi chiar dacă va avea nu va trece.
    Acestea sunt faptele.
    Ignorarea lor şi alipirea la propaganda neocomunistă nu le schimbă, iar lepădarea de Biserică şi de Dumnezeu a celor care au boicotat Referendumul pentru Familie rămâne asupra lor până la pocăinţa adevărată. Apropo, repingerea adevărului până la moarte este tot păcat împotriva Duhului Sfânt.
    Orice politician – ca şi orice răstălmăcitor de cuvinte – poate încerca să folosescă pentru manipulare şi cele mai frumoase gânduri, cuvinte, fapte. A renunţa să faci binele de frica unei asemenea manipulări este un gest total iraţional.
    6. Sunt mulţi anti-comunişti între neocomunişti şi îi susţin puternic. Şi asta deoarece se lasă duşi de patimi, care acolo sunt încurajate şi direcţionate. Un exemplu tipic este ura. Comuniştii au teologia urii faţă de cei de altă orientare. În clipa în care o grupare politică propagă ura faţă de cei de altă orientare e clar că este o grupare comunistă. PSD-ul a promovat ura faţă de opoziţie. Ion Raţiu a promovat dialogul. USR-ul şi PNL-ul de astăzi promovează ura. Ura faţă de psd-işti este la fel de comunistă ca ura psd-iştilor faţă de opoziţie. Este exact jocul din Germania interbelică între Comunişti şi Naţional-Socialişti, două grupări de extremă stânga. Sunt mulţi cei care, purtaţi de ura iraţională faţă de Comuniştii germani au sfârşit în rândurile Naţional-Socialiştilor lui Hitler. Au fugit de Scaraoţchi la Belzebul. La fel se întâmplă şi astăzi.
    7. O dovadă simplă a lipsei profunde de obiectivitate este neîncetatul apel la „PSD” în contexte care nu au nicio legătură cu el. Este o patimă ce vă face perfect manipulabil de către cei care vor să vă manipuleze.
    8. Cei care se supun neocomuniştilor (gen USR şi Iohannis) din ură faţă de psd-işti sunt oameni care s-au lepădat de Dumnezeu, conştient sau inconştient. Pentru că Dumnezeu ne învaţă să ne călăuzim după adevăr şi iubire. Ura poate să fie faţă de păcat, dar nu faţă de păcătos – asta în Ortodoxie. Cine se lasă călăuzit de ură se lasă călăuzit de Satana.
    9. A cataloga drept „psd-işti” pe cei care au altă părere este o practică bolşevică. Bolşevicii înlocuiesc total argumentaţia cu etichetarea politică. Este un gest oribil, degradant pentru cel care îl face. Dumnezeu să vă ierte!
    10. A pretinde toleranţă din partea celor persecutaţi şi a ignora chinurile lor este, iarăşi, un mare păcat şi o dovadă a lipsei obiectivităţii. Noi am fost insultaţi de politicieni din toate partidele politice, de la PSD la USR. Noi am fost subiectul unor calomnii mizerabile. Unii dintre noi au fost şi sunt persecutaţi la locul de muncă sau chiar şi l-au pierdut. Preşedintele Republicii România i-a insultat pe toţi Ortodocşii, de la ierarhi la mireni şi catehumeni, declarându-i extremişti, intoleranţi, infatuaţi etc. Noi am lucrat din iubirea faţă de familie, înţelegând lucrarea de distrugere a ei practicată mondial (şi uşor de dovedit pentru cei care nu o văd – dacă sunt interesaţi de adevăr). În schimb am fost acuzaţi de ură de către cei care ne scuipau, înjurau şi calomniau. După toate astea, după toate mizeriile revărsate asupra noastră şi înainte, şi după Referendum, tot noi ar trebui să fim „mai toleranţi”? Cum? Să zicem răului bine? NICIODATĂ. Ar însemna să dăm dovadă de cel mai straşnic egoism sau oportunism.

    Apreciază

  6. Mai persist în greșeală 🙂. Nici nu mi-a trecut prin cap să vă împiedic de la ceva, orice, cu atât mai puțin să-mi răspundeți.
    1. Aveți dreptate.
    2. Pot pur și simplu coexista. Eu nu cred în „vindecarea” aceasta. Cred că numai El poate pedepsi aici. De exemplu, dacă unul din fiii dvs. s-a „vindecat”, dar în sinea lui poartă aceeasi cruce, sigur Domnul știe. Am exemplul unui preot care a îngropat creștinește pe cineva care s-a sinucis, a închis ochii. Întrebat, a răspuns: „Cine sunt eu să judec?”.
    3. Abia scoaterea în afara legii generează minciuna, fățărnicia. În România, acum, nu sunt „legalizați”, sunt tolerați (teoretic doar).
    4. N-am nimic de comentat. Nu trebuie amestecată mizeria politică cu Dumnezeu. Din păcate, nu există acest bun simț.
    5. Este cum ați povestit. Doar că au încercat să se folosească electoral. Dar, cu sinceritate, oricum sunt împotriva acestei furii.
    6. Tocmai v-am scris opinia mea despre furie/ură.
    7. Părinte, eu trăiesc aici. Dragnea personal s-a implicat, nu cu intenția de a pierde.
    8. Stabiliți niște legături ireale. Pe de altă parte, ura naște ură. Ce ar fi putut naște peste 40 de ani de ură? Iertarea pamântească în acest moment este acceptarea continuării dominației lor. Aș califica asta ca un păcat justificat, determinat de un alt păcat al altora. Nu există altă cale de oprire. Ar fi trebuit s-o facă justitia pământeană de acum 30 de ani.
    9. Nu am făcut o asemenea calificare, cu atât mai puțin în ce vă privește. El are o mulțime de păcate pentru care să mă ierte, dar nu acesta.
    10. Cred că greșiți. Nu cunosc declarația la care vă referiți a președintelui. „A pretinde toleranţă din partea celor persecutaţi şi a ignora chinurile lor este, iarăşi, un mare păcat şi o dovadă a lipsei obiectivității.” – sunt perfect de acord, tocmai m-am exprimat anterior. Cred că interpretați complet greșit atmosfera și ceea ce s-a petrecut aici ante-referendum. Probabil, bazându-vă pe anumite declarații care au ajuns la dvs. Nu cunosc „lucrarea de distrugere de la nivel mondial”, dar vă asigur că, deocamdată, pe aici nu se simte.
    Vă rog, încă odată, cu tot respectul, să nu considerați faptul că am îndrăznit să comentez, nu chiar la unison cu dvs. ca ostilitate, nici măcar pe plan ideologic. Nu există. Nu prea fac asemenea declarații.

    Apreciază

  7. Doamne ajută!

    Nu am înţeles ce credeţi că pot coexista. Nici ce legătură are ce am spus eu cu pedeapsa. Dacă însă aţi adus vorba, trebuie să vă atrag atenţia, cu toată dragostea, că în mod repetat împliniţi cuvântul Mântuitorului „Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22.29). Ceea ce aţi spus despre pedeapsă este doar un caz.
    Pedeapsă nu există doar la judecata particulară sau la Judecata Obştească, există şi aici – omenească şi dumnezeiască. Păcatul hoţiei este interzis şi pedepsit şi de lege. Păcatul nedreptei vorbiri de rău, numită şi calomnie, este interzis şi pedepsit şi de lege. Păcatul mitei şi mituirii sunt interzise şi pedepsite şi de lege. Etc. Altfel spus, totdeauna legea urmează morala. Este, iarăşi, un fapt. Doar că există două feluri de morală – şi de aici tot necazul. Există morala dumnezeiască, pe care Însuşi Creatorul ne-a descoperit-o; aceasta este unică şi imuabilă. Şi există morală omenească, în zeci de mii de linii şi ramificaţii, păstrând bucăţi din morala dumnezeiască, dar ignorând ceea ce nu îi convine. Idealul creştin este apropierea legii lumeşti de Legea lui Dumnezeu până la identificare (ceea ce au făcut, pe cât au putut, sfinţi împăraţi precum Constantin şi Elena, Teodosie cel Mare, Iustinian cel Mare, Basarab I, Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Neagoe Basarab etc.). Cum este scris „Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul.” (Romani 13.3-4)
    Propaganda comunistă cere egalitate în drepturi, venituri, oportunităţi etc. Este o aberaţie tâlhărească. Nu există egalitate decât în matematică. 2=2 pentru că sunt cifre identice. Însă nu există doi oameni egali. Ca urmare, se poate obţine doar o egalitate relativă în condiţiile apartenenţei la o categorie. Astfel, cetăţenii României nu au aceleaşi drepturi cu cetăţenii altor ţări, nici în România nici pe teritoriul acelor ţări. Există diferenţieri logice şi necesare. Nici pe teritoriul României cetăţenii nu au aceleaşi drepturi. Nimeni nu are în casa cuiva aceleaşi drepturi cu proprietarul (proprietarii). Nimeni nu are într-un magazin aceleaşi drepturi ca pe stradă. Etc. Există fel şi fel de diferenţieri. Şi este firesc. Este absolut firesc.
    Legea care defavorizează alcoolicii în adopţii nu este o persecuţie a unei minorităţi (sau majorităţi, după caz), nu este o persecuţie a alcoolicilor, este o apărare a copiilor faţă de un mediu nefavorabil. Homosexuali de prestigiu au arătat că familia naturală este alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie, că orice copil are dreptul la dragostea părintească a unui tată şi a unei mame, nu doar a unor taţi sau a unor mame. Este dovedit şi arhidovedit că toţi copiii crescuţi în familii monoparentale au traume datorate lipsei chipului masculin sau feminin, după caz. Este dovedit şi arhidovedit că familiile LGBT sunt medii în cel mai bun caz afectate de lipsa celuilalt gen. Rata abuzurilor în familiile LGBT este sistematic trecută sub tăcere în mass-media, pentru că cifrele ar dovedi cât de nepotrivită este adopţia copiilor în asemenea familii.
    Cel mai trist mi se pare fanatismul cu care se neagă o realitate: vindecarea homosexualităţii. Adică Sfântul Serafim Rose s-a putut vindeca, zeci şi zeci de mii de convertiţi Greci şi Romani s-au putut vindeca, avem mii şi mii de mărturii din acest secol, dar, nu, „eu ştiu mai bine decât fostul homosexual, nu există vindecare”. Această lozincă este cu atât mai absurdă cu cât este emisă în primul rând de către cei care spun că „genul este fluid”. Adică… „genul este fluid, este un spectru, se poate schimba oricum, dar niciodată înapoi către heterosexual”.
    Şi, nevoit, revin: „Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22.29). Au oare nu este Dumnezeu Doctorul sufletelor şi trupurilor noastre? (Matei 9.12; Marcu 2.17; Luca 5.31) Cine opreşte vindecarea celui pătimaş, sub pretextul imposibilităţii vindecării, este şi ucigaş de frate, şi duşman al lui Dumnezeu Care a venit „vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9.35). Iar Cel ce vindeca, Iisus Christos, „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi„. Aşa cum a vindecat atunci a vindecat şi după aceea şi vindecă şi astăzi. Şi atunci unii luptau împotriva Lui, negând vindecările şi minţind că El „cu domnul demonilor scoate pe demoni (Matei 9.34). Şi această amăgire venea din lucrarea diavolului prin mândria lor. Tot aşa se întâmplă şi astăzi, căci se neagă puterea de vindecare a Domnului spre a se rămâne în păcat.

    Este poruncit nouă să spunem adevărul. Ideea că homosexualitatea nu este legalizată ca normalitate în Republica România este o minciună. Înainte de a repeta lucruri auzite verificaţi. Bolile acestea sufleteşti, modern numite psihice, au fost scoase din catalogul medical al bolilor fără nicio bază ştiinţifică. Politicienii gay ajunşi în diferite funcţii în SUA au obţinut această abuzivă excludere a unor boli din catalogul bolilor. Şi s-a ajuns şi la noi cu această lege şi într-o zi de Sfântul Ilie – care le va fi judecător în Ziua Judecăţii – nişte parlamentari (aşa cum îi ştim) au votat pentru legalizarea homosexualităţii (cum au votat şi pentru cedarea teritoriilor româneşti către Ucraina). Dincolo de problema ştiinţifică, medicală, rămâne realitatea concretă a unei legalităţi pe care o negaţi absurd. Nu de mulţi ani un homosexual a câştigat un mare premiu, în ciuda unora mai talentaţi şi mai pregătiţi decât el, pentru că era homosexual. Deci nu doar că sunt „legalizaţi”, sunt şi rasă superioară faţă de heterosexuali. Pot da şi alte exemple, dar cred că este de ajuns pentru cine vrea să vadă faptele.

    Opinia pe care aţi scris-o despre ură este contrazisă de alte lucruri pe care le scrieţi, precum cele de la punctul 8. Justificarea urii, oricât de alambicată, nu ţine în lumina Ortodoxiei. Poate în Catolicism, Islam, Hinduism… cu toate că şi în acestea sunt ramuri ce o resping hotărât.

    Spuneţi că nu m-aţi fi catalogat „psd-ist”, dar iarăşi vă contrazic propriile rânduri. O să vă citez o singură frază (ce vă aparţine) şi vă las să vă uitaţi la comentariul în cauză şi să citiţi pe următoarele în care continuaţi acelaşi discurs:
    Dacă dvs. credeți că ei au ceva sfânt, că ar crede serios în ceva, n-ați învățat nimic de la unchii dvs.
    Cu durere vă spun că aceste fraze mi-au sunat exact ca cele ale fsn-iştilor pe care încercam să-i lămuresc în 1990 că susţin un grup de nomenclaturişti care vor pune cizma pe gâtul Ţării. Dvs. sunteţi obsedat exclusiv de PSD, şi astfel pierdeţi din vedere că şi celelalte partide parlamentare sunt din FSN ca şi PSD-ul, sunt în aceeaşi oală (cu excepţii punctuale, ca doi deputaţi PNL de calitate, care nu pot, totuşi, să schimbe linia partidului); şi, totodată, treceţi cu vederea toate abuzurile lor, oricât de identice cu cele psd-iste. În acelaşi fel şi ei erau obsedaţi exclusiv de ideea că „Ungurii vor Transilvania” şi, ca urmare, credeau că „Raţiu şi Câmpeanu au promis Transilvania Ungariei”, deci „ca să salvăm ţara votăm FSN”… şi treceau cu vederea faptul că şi Iliescu, Roman, Brucan etc. erau comunişti aduşi la putere de Sovietici ca şi Ceauşescu, fiind în aceeaşi oală; şi, desigur, treceau cu vederea toate abuzurile acestora. Fiind convinşi că fac un mare bine României şi democraţiei…

    Nu am înţeles ce înseamnă „eu trăiesc aici”. Dincolo de faptul că este iarăşi un apel la autoritate în loc de argument, sper că nu credeţi că trăiesc pe Staţia Orbitală ori şi mai departe, undeva în adâncurile puţin cunoscute ale Sistemului Solar. Trăiesc în România. Şi am fost şi în Bucureşti, destul de mult, în vremea Referendumului pentru Familie. Am avut eu însumi parte de insulte, înjurături, ameninţări (inclusiv la adresa familiei mele), scuipături etc. de la susţinători ai boicotului, ai USR şi LGBT. Un prieten ateu mi-a scris îngrozit de ceea ce a văzut la locul lui de muncă. Au fost oameni concediaţi ca urmare a faptului că aveau de gând să voteze la Referendumul pentru Familie. Mi-au cerut să mă rog pentru ei să îşi găsească alt loc de muncă. Etc., etc.
    Probabil o să refuzaţi să credeţi şi aceste lucruri – deşi mărturii există pentru cine caută.
    O să vă rog însă, foarte mult, să încercaţi să primiţi ideea că dacă nu ştiţi dvs. ceva nu înseamnă musai că nu există. S-ar putea doar ca dvs. să nu fi aflat.
    Această idee v-ar fi fost de folos şi pentru punctul 10. al răspunsului dvs.
    Să începi cu „Cred că greşiţi” şi apoi să continui spunând că nu ştii declaraţiile despre care este vorba… Cum să spui că cineva greşeşte când nici măcar nu cunoşti obiectul discuţiei?
    Asta înseamnă susţinerea necondiţionată a „opoziţiei PSD”. Aşa, în treacăt fie spus, opoziţia PSD nu există în Parlament. Acolo sunt aceleaşi partide care ruinează România de 30 de ani, marionetele FSN-ului sau, mai bine zis, ale Securităţii reorganizate.
    Nu am răspuns la toate punctele ridicate, multe încadrându-se la exact cele trei probleme (lipsa cunoaşterii Învăţăturii lui Dumnezeu şi neîncrederea în El; obsesia anti-PSD; convingerea că dacă nu ştiţi ceva nu există). Vă rog să mă iertaţi, sunt un om foarte bolnav, mai exact bolnav cronic. Orice lucru pe care îl fac, inclusiv scrisul la calculator, în fac cu multă greutate şi cu dureri. Am încercat totuşi să vă răspund, cu puţinele mele puteri, din dorinţa sinceră de a vă fi de folos. Am reflexul de a privi pe orice om care „intră în ograda mea”, adică începe să-mi pună întrebări şi să ridice probleme teologice, ca pe un om drag pe care am datoria să-l ajut să meargă în Ceruri. Uneori devin cloşcă. Alteori nu am putere să scriu şi oamenii se supără că îi ignor sau uit. Iertaţi-mă! Dumnezeu să vă ocrotească!

    Apreciat de 1 persoană

  8. Mulțumesc pentru răspuns părinte. Suntem 80% de acord. Pcr-ul din ’21, pmr, pcr, fsn, fdsn, psd este un șir, dar reprezint o continuitate. Sper că nu mi-a scăpat vreun nume sub care s-au ascuns. Am scris despre asta https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/2019/10/13/obarsia/, https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/2019/10/15/dimensiunea-raului/.
    Am scris și privind păcatele mele https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/pacatele/, https://nascutpelistaneagra.wordpress.com/pacate-din-culpa/.
    În rest, vă doresc multă sănătate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s