Între ţăran şi mahalagiu

 

Încă în deceniile dintre cele două războaie mondiale Mircea Vulcănescu înţelesese şi consemnase:
România [Românimea] a avut o cultură. [18]48 a rupt-o„.
Ideea nu a fost înţeleasă, de către cei mai mulţi, nici până astăzi.

Sunt nenumăraţi aceia care încearcă să înţeleagă Neamul Românesc, istoria şi cultura lui, sufletul lui etc. pe temeiul vieţii şi culturii din ultima vreme.
De pildă, începând prin a vedea şi judeca satul românesc de acum. Şi prin a vedea şi judeca ţăranul român prin satul românesc de acum.

Doar că satul românesc de azi nu mai este, decât excepţional, sat.
Satele româneşti de astăzi sunt, de obicei, mahalalele oraşului.
Iar locuitorii satelor nu mai sunt, de obicei, ţăranii de altădată, acei oameni ai Ţării pentru care toate erau sfinte şi se sfinţeau. Sunt, de obicei, proletari ce locuiesc mai departe de oraş, săteni prin loc, mahalagii prin cultură.
Este o lucrare începută încă în secolul al XVIII-lea, dar mult mai vag, devenită sistematică după 1848, iar după 1948 impusă în forţă.
Ţăranul român aproape a dispărut.
Între vieţuirea demnă a țăranului de atunci şi trista vieţuire a mahalagiului rural de astăzi este o prăpastie uriaşă.

Deosebirea poate fi dată fie şi printr-o singură zicală a ţăranului român de altădată, astăzi nu doar uitată, ci şi greu de închipuit (ori de înţeles):
„Decât să mă-nting în unt, şi să privesc în pământ, mai bine mă-nting în sare şi privesc în soare!”

Mihai-Andrei Aldea

2 gânduri despre “Între ţăran şi mahalagiu

  1. Sărutăm dreapta părinte Mihai !!! Ţărână – ţară – ţăran (ţară foarte probabil din terra,devenit ţară din latina vulgata,nu degeaba intuia și afirma vrednicul de pomenire părinte Dumitru Stăniloaie, că aici pe teritoriul României s-a format limba latină,preluată apoi de Roma imperială și nu invers, cum s-a crezut până acum).Și da, demnitatea românului, vechi locuitor al acestor plaiuri,care prin transhumanţă ajungea din Alpi la Marea Neagră,laMarea Mediterană și Marea Egee,era îndreptăţită de conștiinţa vechimii sale în istoria lumii și de dreaptacredinţă pe care a primit-o,aproape firesc aș spune,prin Sfântul Apostol Andrei,Sfântul Apostol Pavel (în Macedonia) sau Sfântul Apostol Filip.În altă ordine de idei,o variantă ajunsă până la noia proverbului amintit mai sus este :”Mai bine sărac,dar curat”.Proverbul de mai sus,l-am mai auzit în varianta :”Decât să înting în unt,dar cu capu’n pământ,mai bine înting în sare ,cu ochii la soare”(adică decât o bucată de mămăligă cu unt topit,obţinut pe căi necinstite, mai bine o bucată de mămăligă cu sare ,obţinută cinstit).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s