Etichetă: statul zis român

Antisemitismul în România și INSHR EW

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Antisemitismul în România și INSHR EW

Există în România mai multe instituții cu atribuții de luptă împotriva antisemitismului, de departe cea mai specializată, cea mai cunoscută și cea mai puternică fiind INSHR EW: Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel.

Desigur, orice om rațional se va mira: este o instituție de studiu, sau de luptă?

Pentru sistemele democratice între cele două misiuni este o deosebire esențială, iar separarea puterilor în stat nu permite amestecarea lor.
Pentru sistemele extremiste, de tip nazist, fascist, ceaușist, bolșevic etc., doctrina se impune. Ca urmare, în cadrul unor asemenea sisteme de Extremă-Stânga este de așteptat ca o facultate politică să poată băga oameni în pușcărie, sau ca o instituție de studiu istoric să aibă atribuții politice, administrative și executive.
Faptul că asemenea instituții sunt fundamental antidemocratice și fundamental anti-constituționale este cu totul neimportant pentru adepții sistemelor de Extremă-Stânga, în care doctrina se impune iar libertatea de gândire și libertatea de exprimare sunt lozinci la fel de goale ca principiul separării puterilor în stat.

Ca urmare, este nevoie ca cititorul să treacă peste contradicțiile principiale pe care struțo-cămilele regimurilor post-decembriste le tot creează: nu avem libertatea de a opri asemenea abuzuri, ba nici măcar să le criticăm – excluderea din viața socială, pierderea locului de muncă, probleme tot mai grave cu creditele, iată doar câteva dintre urmările comune pentru ”obraznicii” care își permit să critice regimul aflat la putere.

Deci, nu, nu ne propunem o asemenea critică a regimului, ci doar o interesantă observație provocată de Raportul de Monitorizare a Antisemitismului și Negarea Holocaustului în anul electoral 2025-2026, realizat și publicat de INSHR EW.

Aici un cititor mai înaintat în vârstă riscă să își amintească de bancul cu Sergiu Nicolaescu:

Un film după o idee de Sergiu Nicolaescu. Regizor: Sergiu Nicolaescu. Scenarist: Sergiu Nicolaescu. În rolul principal: Sergiu Nicolaescu. În rolul principal feminin: Sergiu Nicolaescu. În rolurile secundare: Sergiu Nicolaescu. Montaj: Sergiu Nicolaescu. etc.

Se va întreba, adică, mai maturul cititor, cum se poate ca o instituție dintr-un stat declarat democratic să facă, simultan, cercetare istorică, anchete penale, pronunțarea de verdicte – inclusiv cu iz penal – etc.

Față de ideea că o asemenea înmănunchere de atribuții ar încălca principiile fundamentale ale oricărei libertăți cetățenești, ar distruge principiile fundamentale ale unei societăți libere sau ar însemna alte abuzuri de tip nazisto-stalinist ori fascisto-ceaușist vom spune: nu înțelegeți! Nu înțelegeți cum asemenea structuri și atribuții sunt compatibile cu principiile unei societăți sănătoase, nu înțelegeți cum asemenea structuri și atribuții sunt compatibile cu drepturile omului, democrația și altele asemenea!
Nici eu nu înțeleg, dar vă aduc aminte că nu contează dacă înțelegem sau nu, pentru că legile ne interzic să avem păreri pe temă.
Și, oricum, nu acesta este subiectul, vă rog să nu deviem!

Subiectul este că seriosul raport amintit mai sus, asumat de Guvern și Președinție, precum și de alte instituții, poate fi sintetizat prin seriosul și științificul și academicul său subtitlu:

Bulgărele antisemitismului nu s-a oprit din rostogolire…

Da, acesta este subtitlul – de fapt, pe pagina oficială, chiar supratitlul – ”Raportului” în cauză.

Dar să nu ne lăsăm prinși de mirare și să trecem la esența ”Raportului”:

a avut loc o creștere puternică a antisemitismului în România lui 2025-2026 față de perioadele anterioare, chiar dacă autoritățile publice devin tot mai radicale în reacții.

Pe scurt, aceasta este și concluzia ”Raportului”, dar și o idee enunțată repetat în cuprinsul său. Ca și în comunicatul de presă de pe pagina oficială dedicată de INSHR EW.

Față de această concluzie, am așteptat demisia de onoare a conducerii INSHR EW!

Un gest pe care l-am așteptat ca pe rezultatul testării cu turnesol a acidității apei: ar fi arătat cel puțin bune intenții din partea conducerii INSHR EW, chiar dacă lipsește competența.

Serios: ai pe mână mai multă putere decât SRI, ai pe mână un mare buget, plus banii obținuți – unii spun, storși – de la Statul Israel și de la felurite grupări evreiești, special pentru apărarea României și a celor din România de antisemitism, iar rezultatul, după 21 de ani de ”activitate”, este că antisemitismul crește!!!

Care este reacția normală față de un asemenea eșec total?
DEMISIA!

Desigur, dacă există demnitate și bun simț, dacă se respectă

A. Principiile de Bază ale Funcției Publice: legalitatea, competența, performanța, eficiența și eficacitatea, imparțialitatea și obiectivitatea

B. Criteriile de Performanță pentru Funcționarii de Execuție: planificarea, responsabilitatea personală, calitatea muncii (corectitudine, completitudine și valoare), finalizarea obiectivelor (la timp)

C. Criteriile de Performanță pentru Funcționarii de Conducere: control, competență managerială, dezvoltarea resurselor umane și, mai ales, capacitatea de a obține rezultate.

După cum se poate vedea, conform ”Raportului” oficial și public al INSHR EW, conducerea Institutului Elie Wiesel a eșuat în TREISPREZECE principii și criterii din 15 (cincisprezece).
De fapt, ca să fim sinceri, nu putem garanta pentru legalitatea și calitatea controlului, dar nici nu avem dovezi pentru eșecul în domeniu în ultimii ani, deci s-ar putea să fi fost respectate, s-ar putea să se fi eșuat și aici.
Oricum, să eșuezi în peste 80% din principiile și criteriile pe care trebuie să le respecți și îndeplinești este un eșec absolut.

Ceea ce, de altfel, se vede clar în ”Raport”.

Însă, iată, ca în orice sistem corupt și extremist, dictatorial și antidemocratic, nu că spunem că așa este statul zis român, cei care au obținut un eșec absolut nu sunt trași la răspundere!

De ce?
Nu ne privește pe noi, ci privește autoritățile din România și din Israel, care trebuie să ia măsuri.

Din această perspectivă, ca să nu se pretindă că doar critic și nu ofer soluții, propun celor interesați real de combaterea antisemitismului din România să preiau conducerea INSHR EW pentru cinci ani de zile, în aceleași condiții în care a fost exercitată această conducere în ultimii cinci ani de zile (2021-2026). Și garantez că voi obține o scădere a antisemitismului din România cu cel puțin 40%, în paralel cu o creștere de cel puțin 20% a simpatiei față de Israel.

Este o propunere de nerefuzat pentru conducerile din Israel și România dacă se dorește real combaterea antisemitismului – căci respingem cu tărie teoriile conspiraționiste care pretind că obiectivul real al INSHR EW este creșterea antisemitismului din România, pentru a se obține și mai multe fonduri și putere în numele combaterii acestuia.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

UDMR promite lansarea campaniei pentru autonomie după alegeri. Dacă nu iese AUR

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

UDMR este instrumentul Ungariei de dominare a Ungurilor și Secuilor din România pentru atingerea scopurilor sale expansioniste.
Ungaria a creat și instrumente similare cu manifestări radicale; țelul lor fiind să lustruiască imaginea UDMR.
Dar orice om rațional trebuie să își aducă aminte că UDMR a susținut și susține extremiști de cea mai joasă speță, criminali genocidari, ucigași bolnavi, precum Horthy și adepții lui, Albert Wass etc.

Însă dacă este un element în care statul ungar se arată categoric superior statului zis român, acesta este diplomația. Aici Ungaria stă foarte bine, căci a creat de multă vreme o clasă de diplomați, bine pregătiți, aleși nu doar pe criterii partinice, dar și pe criterii de competență și (ultra-)naționalism unguresc.
Urmare a acestui fapt, acțiunile UDMR (ca și cele ale Ungariei) trebuie mereu citite într-o anume cheie; fără de care înțelesul adevărat se pierde.

Ca exemplu, Barna Taczos, senator UDMR, a declarat că „nu este momentul să deschidem problema autonomiei într-un an electoral”, pretinzând că aceste discuții ar ajuta Partidul AUR.

Dincolo de invectivele folosite de senatorul „român” (ca cetățenie) față de AUR, afirmațiile sale arată că UDMR:
– va ridica problema autonomiei unor teritorii românești maghiarizate (așa-zisul Ținut Secuiesc, din care Secuii au fost exterminați de Unguri mai ales prin genocid cultural, dar nu numai)
– va lansa campania pentru autonomie după alegeri, dacă ajunge la putere coaliția PSD-PNL sau oricine altcineva în afară de AUR

Concluzia o poate trage orice om logic:
Singura stavilă politică în fața dezmembrării României de către Ungaria (UDMR) și alte forțe similare este, astăzi, AUR.

De aceea UDMR se teme de acest partid și luptă împotriva lui din toate puterile.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Două alte întrebări pentru Nichifor Crainic

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Revenim cu două întrebări pentru Nichifor Crainic. Și reluăm începutul de la foarte scurtul interviu publicat acum câteva zile.

Nichifor Crainic (1889-1972) și-a însușit teologia și implicit gândirea ortodoxă între cele două războaie mondiale. Vreme de mare însemnătate: pe de-o parte, se începuse ieșirea de sub dictaturile religioase ale fanatismului etnic grecesc sau rusesc, ale fanatismului imperialist catolic sau protestant; pe de altă parte, încă nu se intrase în dictatura Stângii (fie că este numită Socialism, Comunism, Bolșevism, Nazism, Fascism, NWO sau oricum altcumva).
Avem, prin urmare, o teologie și gândire ce se eliberează de felurite rătăciri și străinisme. O teologie și gândire ce caută cu stăruință, cu dârzenie, cu sfântă încăpățânare, întoarcerea la izvoare. La Sfintele și Dumnezeieștile Scripturi, la Sfânta și Dumnezeiasca Tradiție Apostolică.
Prin urmare, ne-am hotărât să îi punem câteva întrebări!
Am început cu două întrebări, prima fiind ce înseamnă a fi naționalist? iar a doua ce înseamnă a fi naționalist în România?
Răspunsurile au fost clare, dar în ceea ce privește naționalismul în România s-a înfățișat o stare dureroasă, tristă, bolnavă: iubirea de neam și țară este prigonită în România până la nimicire fizică.

Prin urmare, am revenit cu două noi întrebări, ce ni se par de mare greutate.

Noi: Dat fiind că prima afirmație din Constituția României e aceea că „România este stat național”, dat fiind că sunt proclamate și apărate de aceeași constituție suveranitatea națională, simbolurile naționale, securitatea națională, cultura națională și alte noțiuni naționaliste; dat fiind că aceeași constituție interzice defăimarea națiunii și ura națională, ar trebui să avem sprijinul deplin al statului pentru naționalism. Și totuși, dimpotrivă, naționalismul românesc cel mai curat, cel mai îndreptățit, cel mai legal și decent, este, cum ați spus, prigonit. De unde această contrazicere extremă între Constituția României și practica autorităților de stat?

Nichifor Crainic: Constatările acestea duc la una și aceeași concluzie: că pătura noastră conducătoare e coruptă până în măduva oaselor. În suprastratul conducător s-a încuibat un virus permanent, care roade energia morală a celor care se ridică sus. E adevărat că acest suprastrat a fost alcătuit multă vreme din scursura Levantului. Seminția aceea a dispărut [oare? n.n.] dar virusul a rămas.
Optimiștii au sperat că forțele ridicate din sănătatea țărănească vor schimba fața lucrurilor cu vigoarea lor morală, proaspătă. Dar s-au înșelat. Am urmărit ani de zile procesul de transformare a național-țărăniștilor, bunăoară. Oameni ridicați din popor în cea mai mare parte, fii și nepoți de țărani. Avalanșa lor în loc să schimba fața morală a statului a sfârșit printr-o asimilare a oamenilor acestora în structura coruptă a statului. Din exponenți ai țărănimii, au devenit uzurpatori și dușmani ai românismului.
Pentru oamenii de felul acesta drumul puterii trece prin complicitatea cu străinismul parazitar.
A conduce România în sensul curent presupune condiția prealabilă de a trăda.
Politicianul se simte puternic numai în actul de prigonire a românismului și înțelept numai în lepădarea de specificul spiritual al strămoșilor lui.
Români deznaționalizați – iată ce sunt în majoritatea lor conducătorii noștri politici. Puși în fața naționalismului, au îndată sentimentul intim al propriei turpitudini [mârșăvii n.n.]; și ca să se elibereze de această stare sufletească îi prigonesc pe naționaliști cu zvăpăială de apostoli. Căci numai apostazia cunoaște înverșunarea nimicitoare împotriva credinței părăsite, și numai trădarea alimentează ura împotriva celor trădați. Prigonitorii naționalismului sunt unelte ale străinismului împotriva propriului neam.

Noi: Și ce rămâne de făcut unui Român (unei Românce) în aceste împrejurări?

Nichifor Crainic: A face naționalism în asemenea condiții implică două sarcini deopotrivă de grele. Una, să lumineze necontenit pe consângeni în propria istorie. Și alta, să te aperi necontenit de loviturile apostaților și trădătorilor. Cu o mână să arăți drumul spre zorile neamului, cu cealaltă să ții spada împotriva loviturilor din spate. Din punct de vedere omenesc, în sensul obișnuit, evident nu e o existență de invidiat. Dar din clipa în care te simți Român, și nu altă lighioană sub soarele lui Dumnezeu, ai datoria să porți această existență cu sudoare de sânge. Descriind oricât de palid neplăcerile îndurate, nu-mi vin nici lacrimile babei în gene, și nici regretul că n-am trăit altfel decât am trăit.

Răspunsurile lui Nichifor Crainic sunt culese din memoriile sale. Se spune că Istoria este învățătorul vieții. [Historia magistra vitae est.] Și iată, se pot găsi răspunsuri uimitor de actuale și de interesante, la întrebări de azi, în trecut.
Acum, desigur, este în puterea fiecărui cititor să cearnă și aleagă. Să cântărească, adică, în ce măsură aceste răspunsuri îl limpezesc ori ba. În ce măsură i se par adevărate, iar calea zugrăvită în ele, de urmat.
Noi, ne-am făcut și ne facem, după putință, datoria. Mărturisind și trăind ceea ce știm că este Adevărul sau adevărul.
A consemnat pentru dumneavoastră răspunsurile martirului și eroului Nichifor Crainic, din lucrarea sa postum apărută – „Zile albe, zile negre. Memorii” –

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Crucea e singura cale către Lumină, Înviere, Fericire
foto: Mihai-Andrei Aldea