Pe cale

Înseninat e cerul
zilelor pierdute
noros și furtunos
în zile bune,
Peste
tăceri, căderi, urcușuri,
cu bârfe și uimiri
ziua apune.

Ce lațuri
lanțuri
fire de păpușă
în ascultări
E gura
tuturor!
Ce singură e calea
spre lumină
spre răsărit
spre pace
către zbor!

În umbra neștiinței
sfinte
dracii viermuind
în norii luminoși
legiuni de îngeri
apusul strălucind
raze de sângeri
și stele nopții
cale răsărind.

Cu pasul greu,
cu suflet însetat
de apa ce durerile alină
prin viermuiri
și mlaștini
și furtuni,
trecând pietrișuri
lame și genuni,
pășind trudit
pe calea spre lumină.

Mihai-Andrei Aldea