Categorie: Gânduri

Natura are nevoie de om?

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Una dintre concepțiile marxiste ce au fost larg preluate este despărțirea dintre om și natură.

În Marxism, omul (marxist!) este dumnezeul existenței; ca urmare, natura îi este exterioară.
Din această ideologie expresii precum
lupta cu natura
și
cucerirea naturii sunt două dintre lozincile de Stânga cele mai vestite.

Factual, atât cucerirea naturii cât și lupta cu natura sunt dovedite ca fiind dăunătoare.
În primul rând, pentru că amândouă pun omul în afara naturii, ceea ce duce la o relație dezechilibrată între om și restul naturii (din care acesta face parte).
În al doilea rând, pentru că amândouă promovează implicit ostilitatea între om și restul naturii (din care omul face parte).

Ca să dăm un singur exemplu, cele două concepte au fost cauza „regularizării apelor” așa cum a fost aceasta concepută mai ales în secolele XIX-XX – sub influența Marxismului clasic și atât timp cât (și acolo unde) nu s-a aplicat nevoia (promovată de Ortodoxie!1).
Iar această regularizare a apelor, făcută brutal și simplist, prin închiderea apelor în albii cât mai stricte, a dus la mari dezastre ecologice, la secete și pagube uriașe pentru agricultură, la distrugerea iremediabilă de biotopuri unice etc., etc.
Pe scurt, s-a pierdut mult mai mult decât s-a câștigat, pe toate planurile.

Din nenorocire, văzând aceste consecințe, ideologii – și clasa politică – nu a înțeles greșeala fundamentală a Marxismului (un sistem conceptual radical bolnav, bazat pe o rupere de realitate patologică).

Prin urmare, există altă lozincă marxistă, acum la modă: natura nu are nevoie de om, omul are nevoie de natură.

Și pentru că propaganda bate rațiunea pentru prea mulți oameni2, deși realitatea a dovedit nulitatea lozincii, mulți continuă să o propage.

Un exemplu clasic al aplicării lozincii natura nu are nevoie de om, omul are nevoie de natură este al măsurilor de Stânga adoptate în trecut pentru ”ocrotirea” pădurilor din mai multe țări.
Sub tipicul conformism ideologic al Stângii, autoritățile au impus limitarea sau chiar interzicerea activității grupărilor de (pompieri) voluntari sau de stat ce ridicau și ardeau controlat frunzele și crengile uscate. Sau, pur și simplu, nu au alocat fonduri (ori au alocat fonduri extrem de mici) pentru asemenea activități.
Consecința?
Cele mai mari incendii din istorie, repetate.

Inclusiv acum câțiva ani în Australia – unde autoritățile de Stânga, inculte și fanatic marxiste, au interzis eliminarea uscăturilor.

Chiar mergând pe linia evoluționistă cea mai rasistă, adică pe cea a evoluționismului darwinist, un om care se dorește obiectiv tot ar trebui să recunoască existența marilor dezastre naturale. Pentru că există și au existat!
Și ar trebui să recunoască faptul că acolo unde omul are grijă de restul naturii, aceasta este apărată de multe asemenea dezastre.

Dimpotrivă, acolo unde omul se crede exterior naturii – indiferent sub ce formă –, dezastrele naturale sunt garantate.

Adevărul este că omul are nevoie de restul naturii, iar acesta are nevoie de om.

Cine are urechi de auzit să audă!3

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Biserica lui Dumnezeu (cunoscută și drept Biserica Ortodoxă) a promovat totdeauna chipul unei legături adânci și adânc responsabile între om și restul Creației (Creație = natură). Omul a fost făcut, a arătat mereu Biserica, pentru a purta de grijă restului Creației, adică restului naturii. Se poate observa că în Europa sau Asia locurile în care Ortodoxia a hotărât relația dintre om și restul Creației continuau să dăinuiască vietățile care în altă parte dispăreau. Și au dăinuit până când alte religii – de la Catolicism ori Protestantism până la formele moderne de Ateism – au preluat puterea (de obicei violent) în acele locuri. ↩︎
  2. A se vedea contradicția esențială între Al Treilea Război Mondial – cunoscut și ca Războiul Rece – și frica promovată de mass-media că ar putea începe acest război (click aici pentru accesare). ↩︎
  3. Adică cine are minte de înțeles să înțeleagă! Exprimarea este simbolică, nu se referă la un proces fizic de auzire a comunicării scrise. ↩︎

Despre Stânga, Comunism, Evrei. III. Karl Marx despre ”Problema evreiască”

Mihai-Andrei Aldea8 comentarii

(prima parte)
(a doua parte)

Rămăsesem la faptul că avem în Karl Marx o poziție excepțională pentru a înțelege dacă sistemele de Stânga sunt pro sau anti iudaice, sunt pro sau anti semite.
Căci Karl Marx este de origine evreiască – prin amândoi părinții! – și, totodată, unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului (alături de Friedrich Engels).

Tot excepțional pentru clarificarea lucrurilor este existența unui material realizat de Karl Marx intitulat Zur Judenfrage, adică Despre problema evreiască.
Materialul a fost publicat în Februarie 1844 în ceea ce se dorea a fi o revistă (un anuar), denumită Deutsch–Französische Jahrbücher (Analele Germano-Franceze), dar care a apărut o singură dată, atunci în Februarie 1844, la Paris, printr-o colaborare între Karl Marx și Arnold Ruge.

Textul se vrea un răspuns la textul lui Bruno Bauer, Die Judenfrage (Problema evreiască), apărut în Braunscheweig un an mai devreme (adică în 1844).

Ca toate textele lui Marx (și Engels, și alții) Zur Judenfrage prezintă un sistematic rasism cultural: ”creștinismul” este văzut strict prin elemente ale istoriei și spiritualității vest-europene, Ortodocșii, Bisericile Orientale și alte forme fiind ori ignorate, ori tratate cu un dispreț funciar1.
De asemenea, materialul cuprinde o serie de prezumții de Stânga ce nu rezistă unei analize logice2, o serie de contradicții organice și altele asemenea.
Dar ceea ce este clar pentru un cititor obiectiv – incluzând prezența dogmelor de Stânga în paralel cu combaterea ”religiilor” – este doar doctrină absolută pentru Marxiști.

Și, mai mult, nu ne interesează aici o analiză a textului, ci doar punctarea poziției lui Karl Marx față de Evrei.

În Despre problema evreiască (Zur Judenfrage) Karl Marx identifică Iudaismul, in corpore, cu economia de piață – sau, după terminologia folosită de el, cu capitalismul.
Și Karl Marx afirmă că pentru victoria ideologiei sale (numită de el, mai târziu, Comunism) este nevoie de dispariția Evreilor.

Acest îndemn la genocid cuprinde două elemente:

  • genocidul religios și cultural; Karl Marx cere desființarea Iudaismului și ca religie, dar și ca sistem cultural, declarând Iudaismul ca fundamental opus valorilor de Stânga
  • genocidul fizic; apelul repetat la revoluția violentă, care să șteargă orice opoziție, este legat în text direct de ceea ce Karl Marx vede ca nevoia dispariției Evreilor pentru victoria Comunismului (numit în text Emancipare Socială)

Altfel spus, Karl Marx este primul ideolog și prima celebritate din istorie care cere exterminarea Evreilor.3

Și, pentru cititorul care se îndoiește de această realitate, vom oferi câteva citate din Karl Marx, politicianul și ideologul comunist atât de lăudat de Uniunea Europeană și nu numai.
Astfel încât cititorul să poată vedea în ce măsură aceste citate sunt sau nu anti-iudaice sau antisemite.

(va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. De pildă, Karl Marx amintește în treacăt de situația din America de Nord, însă tratează subiectul cu un dispreț explicit: „pentru noi, statele nord-americane sunt numai un exemplu momentan. […] în America de Nord, dominația practică a iudaismului asupra lumii creștine a ajuns să se exprime la modul normal și clar […] Infinita fragmentație a religiei în America de Nord, de exemplu, îi acordă chiar din exterior, forma unei afaceri strict individuale.” etc. ↩︎
  2. De pildă, Karl Marx declară că statul este perfect (dar, în același timp, că trebuie să lupte împotriva cetățenilor de alte păreri decât ale statului, până la eliminarea lor sau la supunerea față de doctrinele de stat), că religia este intrinsec negativă (deși înseși pozițiile sale, deși pretins ancorate în realitate, includ nenumărate distorsionări ale realității spre a masca faptul că sunt convingeri religioase), că etnicitatea este intrinsec negativă (deși în multe locuri laudă specificul național al unora sau altora) etc.
    Una dintre absurditățile marxiste cele mai teribile, prezentă și la Bruno Bauer, dar și la majoritatea autorilor de Stânga, este convingerea că „Atunci când nu există religie privilegiată, nu mai există nici o religie. Negând puterea exclusivă a religiei, ea nu va mai exista.” (Bauer, op.cit.:66), încuviințat repetat de afirmațiile lui Karl Marx și în op.cit., dar și în altele. În realitate, Credința Creștină (Biserica, religia creștină etc.) a apărut fără să aibă vreun privilegiu, ba chiar prigonită de la început. Realitate prezentă nu doar în Romania (Imperiul Roman), ci și în Persia, Armenia, Georgia, India etc. Fapte, fapte concrete, care anulează orice valoare de adevăr a dogmei stângiste pe care am citat-o.
    Ridicol este faptul că oameni profund religioși, comunități profund religioase, existau în vremea respectivă (mijlocul secolului al XIX-lea) inclusiv în țările cucerite de doctrina de Stânga, precum Țările de Jos, Franța ori Spania.
    Inclusiv în America amintită de Karl Marx. Și aici, unde este nevoit să constate contradicția, Marx apelează la pretenția că „fragmentația religiei” din America este echivalentă cu lipsa religiei, un sofism izbitor. ↩︎
  3. Un cunoscător al istoriei mainstream va protesta, amintind de Aman din Agag (Haman Agagitul) (sec. V î.Chr.), de Petru Eremitul și Contele Emicho (1096 d.Chr.), de Regele Eduard I al Angliei ori de Bogdan Hmelnițki (1648-1657). Însă Aman (Haman) a vrut exterminarea Evreilor din Persia dintr-o ranchiună personală; deși intenția sa este genocidară, ea s-a bazat nu pe o doctrină antisemită, ci pe ura față de Mardoheu. Petru Eremitul și Contele Emichio au avut ca intenție expulzarea Evreilor din Europa; acțiunea a dus, într-adevăr, la Masacrele din Renania, dar, fără a nega vreo clipă răutatea lor, acțiunile au fost locale (și riguros personale); mai mult, ele nu au avut la origine personalități de prestigiu, cu atât mai puțin ideologi de talie mondială, și nu au vizat, din fericire, Evreii ca întreg. Regele Eduard I al Angliei (1290) a emis Decretul de Expulzare (a Evreilor) în urma acuzațiilor de cămătărie (care era ilegală) aduse de nobilime, cu mulți martori. Gestul, prin urmare, nu a fost unul ideologic, ci o sentință de așteptat pentru un proces trucat. În sfârșit, cumplitele masacre organizate de Bogdan Hmelnițki au ținut, paradoxal, nu atât de o ideologie particulară, ci de faptul că Evreii sprijineau structurile polone ce oprimau pe Ortodocși în general și pe Cazaci în special. Oricât de absurd pare, masacrele organizate de Hmelnițki au ținut de ceea ce acesta și însoțitorii lui, sub influența Rusiei, considerau a fi o „mișcare de eliberare”. Pe scurt, oricât de abominabile sunt intențiile sau acțiunile de acest fel, ele nu întrunesc cele trei elemente care definesc gândirea și acțiunile lui Karl Marx: ideologie care proclamă necesitatea dispariției Evreilor, vizarea Evreilor in integrum, autor celebru la nivel internațional sau mondial. ↩︎

Rugăciuni la ispita deznădejdii

Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

Cel între sfinți părintele nostru Ioan Casian Romanul ne-a lăsat un cuvânt Despre întristare. Aici arată pe scurt unul dintre cele opt gânduri ale răutății, care este întristarea cea rea sau, cum i se mai spune la Români, deznădejdea1.
Ne arată pe scurt, adică, lucrarea demonilor deznădejdii, a felului în care otrăvește omul întristarea cea rea – nu spre îndreptare prin pocăință, ci spre încremenire prin pierderea nădejdii.
Și, la sfârșit, ne spune Sfântul Ioan Casian – de fel din Dicia (Dobrogea) noastră – și un cuvânt pentru îndreptare:

… această întristare … se vindecă prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiești și prin petrecerea cu oamenii cuvioși. (Ioan Casian Romanul, Despre cele opt gânduri ale răutății, V)

Dar această scurtă dezlegare este departe de a ajuta pe cei care, de pildă, o citesc aflați deja în adâncă întristare.
Ea este de folos înainte de a fi lovit de aceasta, căci ajută la prevenirea ei.
Iarăși, este de folos pentru duhovnic, spre a vedea boala deznădejdii de la primele semne și a-l îndruma pe copilul duhovnicesc – de orice vârstă – către ridicare.
Dar ce să facă cel prins de deznădejde?
Sau ce facem față de cel prins de deznădejde care nu ne este copil duhovnicesc?
Ori ce face un duhovnic prins de această deznădejde, căci mai ales păstorii sunt loviți de cei răi? (Și mai greu este de vindecat un medic decât un om obișnuit!)

Pentru toți pun înainte câteva rugăciuni care pe mine m-au apărat de demonii întristării. Și pe mine, dar și pe mulți care au dorit să le primească și să le rostească.
Și, înainte de a le înfățișa, voi spune că trebuie să le spunem mai ales atunci când par că nu au rost, nu au înțeles. Și ne vor scoate din cădere.

1. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!

2. Domnul este ajutorul meu, și nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. Și, iarăși, nu-mi va fi frică de rele, pentru că Tu, Doamne, cu mine ești. Căci Tu ești Domnul puterii mele, Cel tare și stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să vie. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea! Domnul este întărirea mea, și scăparea mea, și izbăvitorul meu! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt! Treime Sfântă, slavă Ție!

Amin!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. La cele două eu adaug adesea, și cu mult folos, și rugăciunea Împărate ceresc. Dar pentru cei pentru care mai multă rugăciune este încă prea mult, acestea două sunt scara de ieșire din hăul deznădejdii. Mai ales, după cum am zis, rostite atunci când par că nu au niciun rost.

Note

  1. Astăzi numită foarte des și depresie ori chiar depresie cronică. ↩︎

Influența politică străină după George Washington

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

George Washington (1732-1799) a fost un geniu în economie, finanțe, artă militară și în politică.
Totuși, nu toate principiile lui au fost respectate de Americani. Ba chiar au fost încălcate mai toate, în special de către Partidul Democrat.

Preluare de pe canalul de Telegram deținut de Generalul Michael Flynn (click aici pentru accesare)

Printre principiile lui George Washington se numără și cel prezentat în imaginea de mai sus:

Împotriva insidioaselor stratageme ale influențelor străine (vă implor să mă credeți, compatrioți!) râvna oamenilor liberi trebuie să fie totdeauna trează; pentru că istoria și experiența au dovedit că influența străină este unul dintre cei mai distrugători dușmani ai guvernării republicane1. (George Washington, Farewell Address, 19 Septembrie 17962)

Față de aceste cuvinte, singura precizare a mea este următoarea: influențele politice3 străine sunt unul dintre cei mai distrugători dușmani ai oricărui guvern care nu este de trădare națională.

Mai departe fiecare poate să aplice principiul acesta la fenomenele actuale, spre a vedea ce șanse de a fi bune sau rele au.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. În original „Against the insidious wiles of foreign influence (I conjure you to believe me, fellow-citizens) the jealousy of a free people ought to be constantly awake, since history and experience prove that foreign influence is one of the most baneful foes of republican government.” (George Washington, Farewell Address) ↩︎
  2. Traducerea îmi aparține. Am preferat o formă ce poate părea inexactă față de original, însă mie mi se pare că transmite foarte exact mesajul original (și acesta este rostul real al unei traduceri). ↩︎
  3. După cum spune tot George Washington, influențele economice pot să fie benefice, nenorocirea este cu influențele politice. De aceea tot el susținea o activitate economică externă cât mai extinsă și intensă a Statelor Unite ale Americii, dar o implicare cât mai scăzută în politica celorlalte state. ↩︎

Despre post și mântuire

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Tocmai trecurăm de Postul Sfinților Apostoli, un post destul de puțin justificat teologic și mult mai mult prin obișnuințe tainice.
Așa că m-am trezit astăzi (30 Iunie) cu o mustrare părintească de la o tânără doamnă:

Să știți că noi ar trebui să postim trei zile pe săptămână, că două posteau și Fariseii.

Deși am mai auzit această legătură supraliminală (sic!), am întrebat:

– Care este legătura?

– Cum care?! – se miră dânsa de neștiința mea (vinovată?). Păi Domnul Iisus a spus că dacă nu va prisosi dreptatea noastră mai mult decât a Fariseilor nu vom intra în Împărăția Cerurilor.

– Adevărat că a zis asta Domnul, recunosc eu. Dar ce legătură are cu postul?

Tot mirată, doamna are bunăvoința să mă lămurească

– Păi și Fariseii posteau două zile. Deci noi trebuie să postim mai mult.

Las aici schimbul de idei, și mă opresc la faptul că sunt lucruri pe care le-am mai auzit. Și nu doar eu!
Afirmația cu trebuie să postim trei zile pe săptămână și cu apelul la Matei 5:20 drept justificare apare și în cărțile unor părinți pe care îi iubesc și îi respect.
Dar, cum amico Plato, sed magis amico veritas1, trebuie să spunem că amândouă sunt greșite: atât afirmația, cât și justificarea ei.

Și pentru că din Sfintele Scripturi trebuie să avem mărturie pentru toate, încep cu acel cuvânt al Mântuitorului de la Matei 5:20.

Da, a spus Domnul nostru Iisus Christos

Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și fariseilor, nu veți intra în Împărăția Cerurilor (Matei 5:20).

Doar că acest cuvânt, parte din Predica de pe Munte, nu are nicio legătură cu numărul zilelor de post!
Nicăieri în Predica de pe Munte nu spune Mântuitorul că dreptatea ar sta în numărul zilelor săptămânale de post. Mai mult, nicăieri în Predica de pe Munte nu zice Mântuitorul despre numărul zilelor de post.
Ne poruncește acolo să fim lumină a lumii, să ne iubim vrăjmașii, să ne iubim și răbdăm frații, să fim milostivi și darnici. Ne poruncește în aceeași predică să ne rugăm folosind (și) Rugăciunea Domnească (Tatăl nostru), să fim smeriți în faptele bune pe care le facem, inclusiv în post. Ne mai poruncește să ne ferim de proorocii mincinoși, să cunoaștem oamenii după faptele lor, să nu ne grăbim a osândi – mai ales când încă nu ne-am îndreptat pe noi –, să înțelegem că fără fapte drepte nu este mântuire. Dar mai ales ne arată că în tot ce facem trebuie să fim în ascultare de Dumnezeu. Sau risipim și ne risipim.

După cum se vede, nu se dau repere cantitative: atâtea ore de rugăciune pe zi, atâtea zile de post pe săptămână sau an, atâția bani dați milostenie.

Iar această lipsă a standardului cantitativ este esențială pentru Învățătura Mântuitorului. Și este unul dintre principiile fundamentale ale Ortodoxiei: banul văduvei este ceea ce poate dărui fiecare dintre noi.
Iar cine crede că se poate bizui pe bogăția lui – fie că este în bani, în zile de post sau în ore de rugăciune ș.a.a. – este deja înstrăinat de Domnul.

Da, dreptatea noastră trebuie să prisosească mai mult decât a cărturarilor și Fariseilor criticați de Iisus Christos: pentru că aceștia făceau faptele credinței pentru oameni, iar nu pentru Dumnezeu. Astfel încât nu puteau face bine binele și se întorceau ușor către rău.

Dreptatea nu stă în numărul zilelor de post, ci în felul în care trăim acele zile și pe toate celelalte.
Dreptatea este a încerca cinstit, cu toată puterea, să Îl asculți pe Dumnezeu.
Cu numărul zilelor de post se lăudau și cărturarii și Fariseii.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Bun și folositor este postul, dacă este ținut pentru Domnul și întru Domnul; dacă este ținut pentru fală este otravă, ca tot ceea ce este făcut pentru patimi. Și pentru o bună înțelegere a postului adevărat, vă rog, pentru Dumnezeu, citiți capitolul 58 de la Isaia.
Să ne fie spre mântuire!

Note

  1. Amicus Plato, sed magis amico veritas = Prieten (mi-e) Platon, dar mai prieten adevărul; expresie prin care se arată că adevărul trebuie spus chiar dacă nu convine unor oameni dragi sau/și respectați. ↩︎