Ardealul
de Mircea Rădulescu (1889-1946)
Al nostru e: pământ din vechi pământ
Și sânge din latinul nostru sânge,
E trup și os din osul nostru frânt,
Un dor avem în el și cel mai sfânt;
Nici iadul astăzi nu ni-l poate-nfrânge!
I-am moștenit tot dreptul din părinți;
La șoapta lui ni se-nfioară buza;
În lutu-i plămădit din suferinți,
Stramoșii frământatei noastre ginți,
Dorm îngropați la Sarmizegetusa.
Al nostru e; iar nu al vostru, Huni,
Ce-ați năvălit de dincolo de Nistru,
Călcând în goana cailor nebuni
Peste mormântul marilor străbuni,
și i-ați trezit cu-al vostru râs sinistru.
Voi, colb și pleavă sunteți, venetici,
Din hoardele barbarului Atila!
Noi scutul Romei am înfipt aici,
O! Pentru marii noștri mucenici
Voi niciodată n-ați știut ce-i mila.
Dar astăzi sună ceasul de apoi.
Să vă chemăm la dreapta judecată.
Ca uraganul năvăli-vom noi,
Cântați semnalul goarne de razboi!
Năprasnică va fi a noastră plată.
Se va-ngrozi poporul de mișei.
Vor tremura ca-n temniti vinovații,
Ne vom lupta cu-nverșunări de lei
Și-om dărama Carpații peste ei,
Dacă zăgaz ne-or sta in drum,
Carpații.
Vom năvăli ca un dezastru mare, îi vom călca-n copitele de cai,
Sub roatele de tunuri si de care,
Să stie ungurii ca-n fiecare
Din noi, răsare aprigul Mihai.
O! noi cunoaștem bine vechiul drum
Tăiat de legiuni și țara toată
Se scoală azi ducând potop și scrum;
Iar din mormânt cer răzbunare-acum
Martirii noștri ce-au murit pe roată.
Al nostru e; îl vrem si pentru el
Porni-vor și moșnegii de la vetre, îl vrem, îl cerem, e supremul țel
Și vai de trădator și de mișel,
Că-l vom scuipa și-l vom goni cu pietre!