Scriind despre proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947, un propagandist comunist nota patetic:

„Ei [oamenii] trăiau acelaşi sentiment ca şi poetul care, pătruns de măreţia clipelor pe care le trăia, luat de valul entuziasmului general, dăltuia în slove măiestre mersul istoriei.” (Alexandru Gărneaţă)

Poetul despre care vorbeşte propagandistul A.G. este Marcel Breslaşul, iar „slovele măiestre” erau poezia (?) intitulată, pe căt de măiastru, pe atât de subtil, 30 Decembrie.
Cităm din ea o strofă:

Un megafon aducea veşti de ce se’ntâmplă.
Sângele traducea morse în tâmplă:
„Trăiască Republica Populară Română.
Poporul a luat puterea întreagă în mână.”

Acestea sunt versurile inspiraţionale şi, reamintim, „măiestre”, prin care „se dăltuia” Comnismul în minţile şi inimile oamenilor.
Acesta este nivelul de inteligenţă al Comunismului ca teorie şi practică.
Restul e… durere.

Mihai-Andrei Aldea