În curând va ieşi de sub tipar volumul de poezii Între vise… şi… dor, de Mihai Gh. Aldea şi Mihai-Andrei Aldea. Picturile sunt de Alexandra Aldea. Cu o prefaţă de Oliviu Crâznic şi o postfaţă a Editurii Evdokimos, care publică această carte.
Etichetă: poem
Că am colinda, dar cui?
Că am colinda, dar cui?
Cădeau spre cer,
grăbit,
Aripi de înger
Și de sărutul mării ca senin
albeau în flăcările
valurilor
zorii
Și rătăcind,
cu norii de preaplin
cântau
de amintirile-nserării
spre munții vineții
cu
Linu-i lin.
Iar pe sub bolți
De suflete
creștine
venite din colinde
De demult
Se întorceau iubirile senine
Ca mângâierea mamei
potolind tumult.
Și Cerul strălucea de-atâta soare,
Din înghețare,
izbucniri de slavă
Și tărie,
Ce-n miez de ger
ce crapă chiar și piatra
Țâșnește
Colindatul
Bucurie.
Mihai-Andrei Aldea
Partajează asta:
Încerc să dorm
Încerc să dorm
Încerc să dorm
Şi valuri de tăcere
Neliniştite
Gându-mi înconjoară…
Ce a fost bine
Ce a fost durere
Şi ce cuvânt urcarea împresoară?
Tăcerile se sting încet de maluri
Şi clipocind,
Altarele târzii
Se odihnesc.
E primenit,
Întinerit,
Cuvântul.
Încerc să dorm…
Încet,
Mă regăsesc.
Mihai-Andrei Aldea
Partajează asta:
Cântec de cruciat, de Ionel Zeana
Cântec de cruciat
Memoriei lui Cola Burecu,
mort în greva foamei la Aiud
Am îmbrăcat
Armura grea de cruciat
Și-o armă am smucit să-nfrunt
Balaurul și iadul crunt.
Pornii în veac ca un bolid fierbinte,
Să curm domnia cruzilor Irozi.
Tresar strămoșii aprigi din morminte:
Arcași, panduri, hatmani și voievozi.
De pe balconul sfântului trecut,
Mi-aruncă grațioasele domnițe,
Pe zalele de gloanțe, ca pe scut,
Surâsul alb și negrele șuvițe.
Îmi arde gândul ca un curcubeu
Pe frunte sprijinit de bolțile senine.
Mă binecuvântează Dumnezeu
Și sfinții din icoane bizantine.
Văzduhul Țării triste mă sărută
Și mă îmbrățișează ca o mamă,
La sânul ei c-o lacrimă durută,
Pădurea de smarald și de aramă.
Îmi joc destinul ca pe-un mânz în goană
Și viața-n vârful țevii ca pe spadă…
Hei, Neam al meu! Slăvita ta icoană
Ți-o cânt cu toți haiducii din baladă!
Pornii să-nfrunt, în răzvrătirea-mi cruntă,
Călăii cu privirile ursuze.
De-acum visez o moarte ca o nuntă,
Cu zâmbetul ca un stindard pe buze.
Îmi bate pliscul pajurei rotate
Sub coastele lucioase ca argintul…
Domnițe dragi, cu mâini catifelate,
Turnați-mi peste răni balsam, alintul!
Cum străjui viitorul și trecutul
Și calc cu pas arhanghelesc prin vreme,
Îmi ard cartușierele ca scutul,
Să sparg în țăndări lanțuri și blesteme.
Și scapăr tot de pajuri și de steme!
Ionel Zeana
Partajează asta:
Aici eu sunt stăpân, de Ionel Zeană
Aici eu sunt stăpân
de Ionel Zeană
Aici eu sunt stăpân.
Și neam de neamul meu sărac,
A stăpânit aici prin veac
Cu vrere aspră de român.
Aici eu sunt stăpân.
Istoria m-a tras adeseori pe roată
Dar am crescut mai tare Detunată
Din propria-mi cenușă de român.
Aici eu sunt stăpân.
În mine își dau mâna toți:
Și scumpi nepoți și strănepoți –
Și-i simt, foșnind ca un gorun.
Aici eu sunt stăpân.
În lutul ăsta drag dorm toți străbunii mei
Și voi dormi alăturea de ei
Și eu și neam de neam român.
Aici eu sunt stăpân.
Nu hoardele zălude și flămânde
Și nu mă sperie nici lanțuri, nici osânde,
Ci neclintit sub fulgere rămân.
Aici eu sunt stăpân.
Cioplit în cremene și-n dinamită,
Calc apăsat și dârz peste ursită,
Cu neînfrânta-mi cerbicie de român.
Aici eu sunt stăpân
Și-nfrunt cutezător pe-aceste plaiuri
Netrebnicele stârpituri și graiuri
Și sub restriști încrezător rămân
În steaua mea înaltă, de Român,
C-aici eu sunt stăpân!
