Unul dintre cei mai geniali susținători ai gândirii conservatoare în Statele Unite ale Americii este Denis Prager.
Acesta a realizat un complex – platforme online, emisiuni, reporteri, activism etc. – numit PragerU sau Fundația Universitară Prager (click pentru accesare).
Mulți denumesc această structură „complex mediatic”; mulți se reped să ”precizeze” că „nu este o Universitate, deși are U sau University în nume”.
Totuși Fundația Universitară Prager, sau PragerU, este o instituție culturală și educațională, de departe superioară platformelor media comune – în cel mai bun caz comerciale, deși de obicei îndoctrinatoare ale consumatorilor cu ideologii de Extremă Stânga.

Totuși, acum câteva zile Denis Prager a publicat un short (click pentru accesare) în care răspunde unei rugăminți:

Denis, aș dori să știu perspectiva ta privitoare la părerea că Hitler a fost de Extremă-Stânga sau de Extremă-Dreapta!

Și aici Denis Prager afirmă că Hitler a fost în parte de Extremă-Stânga și în parte de Extremă-Dreapta.
Că, adică, Hitler a avut o serie întreagă de elemente clasice pentru Extrema-Stângă, el crezând în Socialism. Dar că, pe de altă parte, nu ar fi fost de Stânga, pentru că în loc de diviziunea marxistă în clase sociale Hitler a adoptat diviziunea de rasă.
Totuși, apare aici o contrazicere: Denis Prager afirmă că până la Hitler diviziunea de rasă nu ar fi fost nici de Stânga, nici de Dreapta. Că o asemenea diviziune nu ține de gândirea și valorile de Dreapta. Și că, prin urmare, nu este corect să spunem că Hitler a fost de Dreapta, dar nici că a fost „doar de Stânga”.
Dar, mergând exact pe logica discursului,
Dacă o doctrină de Extremă-Stânga – aici Național-Socialismul – își împropiază o idee ”neutră” aceasta nu afectează caracterul de Extremă-Stânga al doctrinei!

Însă merită mers și mai departe: este divizarea de rasă o ideologie care nu este de Stânga?

Aici merită observat că inițiatorii cei mai cunoscuți ai evoluționismului, implicit al ideii de selecție naturală pe care se bazează Nazismul, au fost de Stânga.

Unul, Charles Darwin, a fost din zona denumită a ”Stângii Moderate”, ba chiar declarată de unii ”Centru-Stânga” sau chiar ”Centru” (doar pentru că respectiva Stângă ajunsese la putere și controla mijloacele de producție și distribuție¹).
Altul, Alfred Russel Wallace a fost de Extremă-Stânga, adică Socialist.
Alfred Russel Wallace a militat pentru o doctrină socialistă în care selecția naturală era mutată de la biologic la mental și moral. Această viziune este apropiată de viziunea lui Hitler, care lega superioritatea rasială – descrisă de Darwin – de superioritatea morală și intelectuală

Pe o linie apropiată sunt David Ritchie și Edward Aveling.
Primul a publicat în 1889 Darwinism and Politics (Darwinism și politica) în care a susținut și (spune el) a demonstrat faptul că Socialismul este etapa superioară a evoluției omului – din punct de vedere biologic, intelectual și moral, social și politic.
Poziții similare a avut și Edward Aveling, partenerul fiicei lui Karl Marx (și continuatoare a acestuia).

În fapt, Hitler doar a preluat ideile lui Russel Wallace, David Ritchie și Edward Aveling, ducându-le până la consecința lor logică: apariția unei rase superioare ce, conform Darwinismului, trebuie să elimine rasele inferioare.

Există grupări (pretins) de Dreapta din secolul al XIX-lea care preiau multe idei marxiste – a se vedea în această privință și serialul Despre Stânga, Comunism, Evrei (click pentru accesarea primului episod). Doar că nu sunt idei specifice Dreptei, ceea ce duce la o totală incoerență în abordarea, prezentarea și încercările de integrare a lor în doctrinele de Dreapta.

Factual, Darwinismul este incompatibil cu Dreapta Politică, este ființial împotriva Conservatorismului.

Dreapta politică se bazează pe indivizi, autonomie locală și armonizare organică naturală între indivizii unei comunități și între comunități.
Dreapta politică respectă tradițiile locale și naționale și privește libertatea omului ca cea mai importantă valoare.
Ca urmare, pentru Dreapta nu contează rasele și variațiile biologice: adoptarea unor asemenea criterii anulează înseși bazele conceptuale ale Dreptei.

Pe de altă parte, evoluționismul, întâi în forma sa darwinistă, apoi în celelalte, a fost și este esențial pentru toate ideologiile de Stânga.
Iar rasismul este consecința logică ultimă a evoluționismului.

Prin urmare, cred că este absolut corect să spunem că Adolf Hitler a fost de Extremă-Stânga, adeptul unui Socialism evoluționist și antinațional².

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

---

Note

1. Argumentul pentru care Whigs ori Liberalii Britanici au fost declarați de Centru este acela că în secolul al XIX-lea ei apărau proprietatea privată și cereau un stat minimal. În realitate, Whigs au plecat din poziția de Extremă-Stânga, smulgând din mâinile grupării de Dreapta, Tories, puterea economică și o mare parte a puterii politice. Am subliniat expresia o mare parte a puterii politice: Liberalii Britanici nu au obținut înlăturarea monarhiei, așa cum doriseră, nici înlăturarea Bisericii Anglicane sau a Camerei Lorzilor. Ca urmare, exista o balansare a puterii între Liberali (Whigs) și Conservatori (Tories). De aceea, în clipa în care burghezia (clasa socială de Stânga și de Extremă-Stânga în Franța, Marea Britanie, țările germanice etc. până pe la 1780-1840) a avut destulă putere economică a dorit să își păstreze acea putere. Acest lucru îl face orice grupare de (Extremă-)Stânga ce ajunge la putere. Nomenclatura sovietică a dorit să își păstreze controlul economic în URSS. Asta nu a făcut „de Centru” nomenclatura sovietică, așa cum nu îi face „de Centru” nici pe Liberalii amintiți.
   Există însă un uriaș mecanism de propagandă de Stânga, prin care se ajunge ca grupări totdeauna de Stânga să fie declarate astăzi „de Centru-Dreapta” sau chiar „de Dreapta”. Mai mult, orice program real de Centru sau cu atât mai mult de Dreapta este sistematic poreclit „de Extremă-Dreapta” (indiferent cât de moderat este).
   Prin această strategie oamenii ajung să fie siliți să aleagă doar între doctrine și programe de Stânga. ↩︎
2. Atunci când cineva se pretinde naționalist în raport cu o națiune, dar urmărește schimbarea valorilor esențiale ale națiunii în cauză, este evident anti-național pentru acea națiune. Adolf Hitler a dorit – și a obținut – schimbarea radicală a spiritualității germane. El se încadrează perfect în mișcările de Extremă-Stânga pseudo-naționaliste născute din frământările bolșevice, menșevice, liberale etc. din anii 1914-1922. Așa cum se încadrează perfect în ele și Mussolini, vicepreședintele Partidului Comunist din Italia. ↩︎