Dicţionarul – Cum luptau Românii?

Deşi cu peste 2.000 de, să le zicem, intrări, „Dicţionarul” este doar o mică prezentare a ethosului marţial popular românesc. Ca să dăm câteva exemple ale lipsurilor sale, terminologia marinarilor şi piraţilor români este reprezentată doar de câteva cuvinte; medicina tradiţională, folosită de luptătorii din vechime, este doar punctată; armele şi tehnicile de luptă sunt departe de a fi prezentate sau măcar menţionate integral. Nu ne-am propus – ar fi cerut mai multe vieţi sau măcar zeci de co-lucrători – un dicţionar tezaur al ethosului marţial popular românesc. Existenţa a numeroase lipsuri este de aşteptat dat fiind acest caracter de mică prezentare.

Prin „arme româneşti” înţelegem aici „arme folosite de Români”, nu „arme născocite de români”. De fapt sunt rare cazurile – şi ţin mai ales de epoca modernă – în care se poate revendica paternitatea naţională a unei arme. Mai mult, chiar şi în modernitate astfel de revendicări ţin adesea de propagandă sau/şi neştiinţă1. Ca urmare, dincolo de eventuale punctări ale unui specific naţional, credem că e bine să numim „arme româneşti” (respectiv „americane”, „chinezeşti”, „ruseşti” etc.) pe cele folosite de naţiunea în cauză (chiar dacă, de aşteptat, sunt comune şi altor naţiuni). Încercăm uneori aflarea provenienţei acestor arme dar fără pretenţii de adevăr absolut.

Ethosul marţial românesc („alte elemente ale culturii marţiale româneşti vechi”) are foarte multe laturi. Am încercat să dăm fie şi doar câteva noţiuni din toate aceste laturi pe care am izbutit să le identificăm. Este, poate, un început.

1Ca singur exemplu, amintim de faptul că forma de cuţit astăzi larg numită „Bowie” există la Români şi la alte popoare cu multă vreme înainte de a fi reinventată (redescoperită) în America secolului al XIX-lea. Desigur, răspândirea denumirii se datorează iniţial neştiinţei fireşti (oamenii locului nu erau experţi în istoria armelor albe) dar este însoţită şi de un la fel de firesc orgoliu naţional. Îngăduinţa faţă de acest subiectivism, caracteristică umană aproape unanimă, trebuie să fie însoţită de încercarea de obiectivitate ştiinţifică.

Continuarea se poate citi în Cum luptau Românii? II. Dicţionarul, 2019, Editura Evdokimos, Bucureşti. 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s