De-o fi să fie raiul, de Ion Pillat

De-o fi să fie raiul, să fie un zăvoi
Cu sălciile-n muguri şi ierburile moi,
Cu miei priori – tot îngeri albi, plăpânzi şi goi –
Şi apa pe sub ramuri să cânte ca un roi
De-albine nevăzute ce cată miere-n flori.

De-o fi să fie raiul, să fie-un lan de grâu,
În vântul dimineţii să mişte ca un râu,
În soarele de-amiază să ardă aur greu,
Să intre-n el arhangheli cu secera în brâu
Şi umbra lor albastră să dăinuie târziu.

De-o fi să fie raiul, să fie-un deal cu vii
Cu prune cum e bruma şi mere arămii.
De-asupra lui să zboare cu frunza cea dintâi
Un stol de păsări albe vâslind prin zări pustii,
Ţipând a toamnă lungă, ca dorul meu să-l ştii.

De-o fi să fie raiul, să fie-un câmp de nea,
Să scânteie zăpada aprinsă stea cu stea
Şi zurgălăi de sănii să sune, cum suna
În ţara mea pe vremuri copilăria mea
Când toată tinereţea, iubire, te-aştepta.

Ion Pillat

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s