De-o fi să fie raiul, de Ion Pillat

De-o fi să fie raiul, să fie un zăvoi
Cu sălciile-n muguri şi ierburile moi,
Cu miei priori – tot îngeri albi, plăpânzi şi goi –
Şi apa pe sub ramuri să cânte ca un roi
De-albine nevăzute ce cată miere-n flori.

De-o fi să fie raiul, să fie-un lan de grâu,
În vântul dimineţii să mişte ca un râu,
În soarele de-amiază să ardă aur greu,
Să intre-n el arhangheli cu secera în brâu
Şi umbra lor albastră să dăinuie târziu.

De-o fi să fie raiul, să fie-un deal cu vii
Cu prune cum e bruma şi mere arămii.
De-asupra lui să zboare cu frunza cea dintâi
Un stol de păsări albe vâslind prin zări pustii,
Ţipând a toamnă lungă, ca dorul meu să-l ştii.

De-o fi să fie raiul, să fie-un câmp de nea,
Să scânteie zăpada aprinsă stea cu stea
Şi zurgălăi de sănii să sune, cum suna
În ţara mea pe vremuri copilăria mea
Când toată tinereţea, iubire, te-aştepta.

Ion Pillat

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Balcic, de Ion Pillat

Balcic, nostalgic precum e luna,
Albind pereţii râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghiind cu basme moarte vremuri vii.

Balcic, încins cu ziduri de cenuşă.
Balcic, cuprins de murmuri de fântâni,
Încununat cu ceruri de brânduşă,
Împodobit cu semne din bătrâni,

Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi – încremenite oi –
Balcic, păstorule din alte zile,
Cobori pe ţărmul biblic pân’ la noi.

Cetate mai bătrână decât morţii,
Loc sfânt, ca tinereţea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porţii
Când în lumina ta senin mă-nchin.

Ion Pillat

 

Magazin DSV                                                                                                         The Way to Vozia…